lupi

Dintre toate trăirile pe care le-am experimentat frica a fost cea mai sublimă și alunecoasă înțelegerii mele. Ca primă concluzie m-a uimit cât este de contradictorie, uneori te repezeste și îți dezvoltă o viteză de cursă alteori îți toarnă plumb în papuci și îți anchilozează sprinteala în imobilism. Uneori te roșește la față din ritmul iute al pulsațiilor alteori te albește înspre o paloare de perete încremenit în var. Frica se cuibărește contradictoriu uneori în cei mai impozanți oameni, în cei cu pieptul scos afară, mulți dintre ei își construiesc din frică fortificații musculare asemeni castelelor din istorie. Frica este stridentă, ea accesorizeaza omul, îl împodobește inutil, pe de altă parte stăpânirea de sine este modestă, cumpătată,stoică. Deși puțini o mărturisesc frica zornăie ca o alarmă, este zgomotoasă, omul este conceput să o simtă de departe chiar și dacă nu este educat în vreun fel. Frica este contagioasă, este un virus ce se propagă repede și îngenunchează, coboară priviri, strâmtează orizonturi și înșurubează perspectiva în mecanismul banalității.

Frica are un cifru complicat, trebuie să îl cauți prin multe experiențe, fie ele dureroase, însă eliberarea de frică merită irosirea anilor e un maraton al naibii de greu, dar cu o răsplată pe măsură. Mi-a fost dat să văd și oameni liberi de frică cum i-a fost dat fiecăruia. Oamenii aceștia au o forță gravitațională a lor, asemeni planetelor, în general se înconjoară de mai mulți oameni decât și-ar dori și poate nici ei nu realizează fenomenul. Oamenii liberi de frică fac lucruri pe care oamenii imobilizați de frică nu îndrăznesc măcar să le imagineze.Jovialitatea și carisma oamenilor lipsiți de frică va deveni plăcuta evadare a celorlalți în proiecția viselor lor demult abandonate.

Îmi aleg intenționat uneori mici acte de nonconformism, e important să ne îngrijim și de individualitatea noastră, altfel se diluează complet în societate. Unul dintre gesturile de nonconformism pe care le fac este privitul în ochi al câinilor prin garduri. Îmi aleg să îi privesc mai atent pe cei care lătră mai zgomotos și care din loialitatea față de stăpân se alarmează fără discriminare la orice plimbăreț ce trece pe lângă casa stăpânului lor. E un moment picant, poate e o doză de înviorare suficientă pentru o zi de rutină. Poți să sari ca un arc și să îți țiuie urechile de la  lătratul triumfalist al câinelui sau poți să te apropii, să faci o abordare demnă și blajină. Câinele latră mereu mai tare când te retragi, el pare a avea un duel cu frica din tine decât cu persoana ta. Câinii sunt animale foarte inteligente ca și frații lor din sălbăticie, adică lupii.

Am văzut un documentar despre lupii din satele de munte românești. La un moment dat o săteancă este întrebată dacă îi este frică de lupii ce deseori coborau să jupoaie din turmele de oi ale gospodarilor. Răspunsul surprinzător al sătencei a fost mai degrabă o derâdere a întrebării veneticului cu microfon, spunându-i că lupii nu atacă oamenii și a zâmbit sancționându-i parcă ironic întrebarea aparent naivă a orășeanului englez. Lupii asemeni câinilor sancționează frica și lașitatea, poate simt mai ușor și răutatea care este tot o formă de lașitate în fața urmăririi corecte a destinului. Există oameni pe care haitele de lupi i-au acceptat în grupul lor și nu sunt legende, iar acești oameni cu siguranță nu s-au dus înfricoșați către lupi altfel ar fii fost detectați imediat și deloc simpatizati.

Oamenii se aseamănă mult din punct de vedere sociologic  cu lupii. Haitele de lupi funcționează ca familiile, fiecare membru are un rol și cât timp lupii își văd de roluri, haita se menține în formă, iar când nu se mai întâmplă asta haita se va dezmembra.

Lupii știu să lucreze foarte bine în echipă, lucru la care multe alte animale nu se pricep și asta îi apropie de caracteristicile oamenilor.

Există lupi care se pierd la un moment dat de haită, lupii au și ei dueluri aspre pentru femele. Miza feminină este foarte mare într-o haită pentru că numai lupul cel mai puternic, lupul alfa va participă la ritualul împerecherii. Lupii au parte de multe dueluri, haita se poate dezmembra și așa apar lupii singuratici. Lupul de stepă al scriitorului german Herman Hesse este de fapt un om prezentat prin analogia cu lupul singuratic care își caută haita și se resocializeaza.

Omul are o relație strânsă cu lupul, iar orice relație apropiată devine complicată, are atât zvâcniri de apreciere cât și zvâcniri de desconsiderare. Încă de pe vremea romanilor răzbate până azi o cugetare despre oameni și lupi anume ‘homo homini lupus est’ în traducere: omul este lup pentru om.

Indienii din America de Nord admirau foarte mult forța, curajul și inteligența lupilor. S-au transmis multe povești  despre lupi generațiilor următoare în care lupii jucau rolul vânătorilor neînfricați, al familiștilor devotați, rolul de apărători mândrii al teritoriului lor sau rolul de profesori înțelepți. Un fapt  interesant este că amerindienii îl numeau frecvent pe lup ‘profesorul’. Fratele lupului, cainele a devenit nu intamplator cel mai loial prieten al omului, care se va instala ca o lectie vie de devotament.€™.

În evoluțiile statelor este instaurat un concept foarte interesant denumit ‘lupii tineri’. Acești lupi tineri apar deseori în momentele de cumpănă din istoria popoarelor. Lupii tineri aduc înviorare prin inovație în societățile ce din siguranța și comoditatea conformismului au încremenit în stagnare. Junii turci(The young turks)  a fost mișcarea care a salvat Imperiul Otoman de la prăbușire și îl vor împinge spre drumul modernității cu a sa separare a clerului din afacerile statului.

Junii turci au preluat puterea în anii 1908 și au condus Turcia până în 1918. Junii turci vor renunța la denumirea de Imperiul Otoman ce se va preschimba in Turcia pe care o știm azi, o țară care prin curajul acestor juni turci a virat spre drumul modernității, spre deosebire de multe state din regiune care s-au afundat în stagnarea fundamentalismului religios islamic.

Tot niște lupi tineri au realizat revoluția digitală în Statele Unite și au creat companiile inovative care încă  asigură hegemonia SUA în lume.  Există state care nu reușesc să găsească energia lupilor tineri, în general sunt state în care moleșeală domnește, poate și din cauza situării lor geografice în canicula mediteraniana sau africană. Spania zilelor noastre nu a reușit să strângă energia lupilor tineri și să confrunte imobilismul celor depășiți, iar astfel povara crizei este dusă de categoria socială ce nu și-a găsit curajul frondei și solidaritatea haitei, anume tineretul spaniol ce duce greul unui șomaj de 75% dintr-o rată a șomajului național record  de 25%.

Probabil după căderea economică de 25% din PIB în primii 4 ani de după revoluție trebuia să se fi găsit o energie a lupilor tineri împotriva lui Iliescu și al său forum al înțelepților și probabil România ar fii avut un parcurs economic demn, măcar în ritmul dictaturii comuniste. Să nu uităm că deși a trecut mult timp de la revoluție, Ion Iliescu avea doar 60 de ani. A existat o mișcare a lupilor tineri și în interiorul PSD la un moment dat însă s-a diluat în behăitul majorității ovine. De pe atunci începuse moda inocenței ovine, blana de oaie este purtată ca element fashion de lupi degenerați, că doar aceia acceptă să se deghizeze în oi. Mai zburdă uneori câte un cârlan pe miriștea economiei însă bezmetic cum e va fii prins încet de lupii de pe alte meleaguri. Lupii  sunt de preferat în fața cârlanilor pentru că lupii au curaj, au respect față de familie mai precis haită,  au respect față de  forță și nu în ultimul rând luptă pe când cârlanii se vâră imediat între celelalte oi dacă vremea nu e prielnică Lupul are loialitate, el stă cu lupoaica lui sau singur, iar  alergatul după oi este pentru berbeci sună o inspirată zicală.

Găsesc foarte interesant un lup tânăr ce cutreieră țara de ceva timp, fără să își propună o popularitate. Acesta are o popularitate ce apare mai mult din duelurile care le are cu lupii în blană de oaie trecuți de primele tinereți și învederați în rele. Lupul nostru este implicat în IT, el vine pe valul inovației, face smart-money este profilul lupului tânăr ce poate reinventa societatea. Deocamdată este pe un culoar bun nu aș vrea să vorbesc prea mult despre el pentru că nu îl ajută la nimic asta. Orice lup are nevoie de un pic de individualism și solitudine altfel alunecă în gândirea de grup a oilor și își compromite planul. Lupul nu are nevoie de apluaze pentru că nu are dubii despre el și nu are nevoie astfel de revalidari.

Lupii adevărați se jenează de aplauzele înfocate, popularitatea este atât de imprevizibilă și contradictorie încât nu merită să o dorești ca fapt în sine.

Comportamentul ovin de a te înghesui în birocrație ca într-un staul este cel mai detestat de lupi. Miorița este prezentă în cultura românească și poate este reprezentativă însă în cunoscută baladă, miorița suferă cel mai mult din cauza celor care trebuiau să aibă grijă de ea. Nu lupul este cel care incită ciobanii să se sape între ei ci oile. Probabil dacă ar fii apărut și lupul în poveste bacii moldovean, vrâncean și ungurean și-ar fii dat mână și s-ar fii păzit de lup prin unitate. Fatalitatea românească ne-a îngrămădit în turmă și am jucat rolul ovin cu resemnare.

Lupul este strâns legat de civilizația dacică. Steagurile dacice aveau un cap de lup cu gura deschisă în vârf, așa-numitul dracon, care în viteza luptei aspira aerul și scotea un urlet îngrozitor pentru dușmani. Lupa capitolina(lupoaică de pe capitol) va alăpta întemeietorii Romei frații Remus și Romulus. Lupoaica capitolina va deveni simbolul măreției imperiului roman ce va trimite pe Împăratul Traian să cucerească Dacia, ținut ce va fii un ecosistem natural al lupilor și în modernitate. În restul Europei specia lupilor va fii decimată cu sute de ani înaintea prezentului pe care îl trăim.

Provocarea cea mare a lupilor este să își regăsească haita. Personalitatea lor intensă uneori îi răsfiră pe alte meleaguri. Lupii tineri părăsesc autoritarismul patern, pentru că orânduirea haitei respectă puterea și vitalitatea, iar lupii bătrâni adevărați nu se opun pentru că își amintesc că au făcut la fel în tinerețe. Personalitatea lupilor apreciază virilitatea, ei știu că numai cei mai capabili pot purta destinul haitei, iar atunci fac reverența și un pas  înapoi în fața puterii sau după caz răstoarnă slăbiciunea deghizată în blană de lup.

Mulți lupi rătăcesc pe meleaguri străine, unii așteaptă ca luna să crească, să se împlinească. Unii încep să se regăsească, își înțeleg orgoliul, pricep importanța resocializarii în haită. După regăsire își acordează vocile încetișor în cor, la plin de lună și pornesc asurzitor urletul, cu ai săi fiori ai dreptății.

Cosmin Sabo

cosmin sabo