ioannegru MURIVALE

Îmi pare bine că toţi politicienii (nu numai cei de la vârf) sunt cinstiţi. Şi cu avere. Politicieni de vorbe şi de bani. De miliarde de bani.

Îmi pare bine că toţi sunt cinstiţi.

Curat de cinstiţi.

Şi nu mă refer la ţâgani (nu la rromi), ci la „ţigănia” românească. Degeaba va veni unul, pe internet, la mine să-mi spună că e modest şi, financiar, sărac. Ceilalţi vor tăcea. Dându-şi andropauze de bogăi. De bine stabiliţi în societate. De parcă toată societatea ar fi a lor. Cel puţin până la maoarte.

Degeaba credem sau sperăm că nu, o anume mentalitate rămâne consecventă cu sine însăşi. Noi o ducem şi o facem viabilă. Noi am făcut-o, şi acum ne face, poate inconştient, pe noi. Fapt dovedit. În cărţi, în biblioteci, nu în articol(e) de ziar.

Sigur că ne interesează ce fac politicienii. Şi nu numai ei. Dar politicienii ne interesează fiindcă sunt cinstiţi. Cu ce poţi cinsti un om, fie el şi poitician? Cu cinste.

Ca să nu vorbim despre „omul de rând”. Care este şi sărac, şi fără omenie. Adică fără cinste.

Când nu ai cinste, nu ai putere.

Şi mi se spune că vom trăi mai bine în societatea socialistă multilateral dezvoltată (ssmd). Adică fără Băsescu. Eu, dacă-ar fi vorba doar între noi, aş zice: fix pix. Va fi la fel. Aproape la fel. Eventual cu o altă Elenă. Cam atât. Nu mai vorbesc de naţii. Nici de năravuri.

De salam cu soia m-am săturat. De vorbe umflate cu apă m-am săturat. Dar şi de aşa-zişii politicieni cinstiţi m-am săturat. Nu îmi mai este nici nfoame, nici sete. Simt doar un gol enorm în stomac.În stomacul raţiunii. Al bunului simţ, care e cotat mai jos decât gândirea.

Nu mai vreau politicieni cinstiţi.

Vreau să vină cu toţii cu dosarele, că le au, la bibliotecă. La comun. Măcar cu alea nearse.

Ştiu că nu-i uşor să fii politician. Am momente în care îi apreciez, înţeleg şi admir.

Dar, zic retoric, om de rând e uşor să fii?

 

Ioan Negru