NegruMi-am tot tocit creierul, şi aşa tocit, să-mi dau seama cum e cu actualitatea politică românească. Mă uitam la tv, priveam un film, dar nu de la film mi-a venit ideea, ci de la „publicitate”. Nu mă puteam uita la film din cauza publicităţii. Aşa e, mi-am zis, şi actuala actualitate politică. Filmul e pe gratis, publicitatea pe bani. Noi stăm comozi şi ne uităm la film, dar n-o putem face din cauza publicităţii.

După un film de groază cu Băsescu voiam să văd un film democratic, nu romantic, mai calm cu USL. I-am văzut promo, i-am văzut publicitatea, apoi a început filmul. O bere, ţigări, fotoliu. Aşa e la publicitate familială. Era un film ca toate filmele, cu băieţi buni şi cu băieţi răi. Aşa cum e şi firesc într-un serial. La publicitate erau fete cu părul lung. N-am văzut nici o fată cu părul tuns scurt sau cu chelie. Vorba lui Lulu din vremurile sale bune: toţi luau un leu de cinci.

N-o mai iau cu spusa de la 60, o iau cu lopata din zilele acestea. Netrecute încă. Că nu toate zilele trec. De la o vreme, filmul s-a scurtat ca durată de timp şi a crescut publicitatea. Până acolo încât rolurile s-au inversat. Publicitatea ocupa aproape tot spaţiul şi timpul de emisie destinat filmului. Fetele erau tot mai dezbrăcate, ceea ce pentru mine e acelaşi lucru, dar sunt sigur că pentru fete banii sunt mai mulţi. Şi, desigur, pentru întreaga echipă de filmare. Căci, ştim cu toţii, în spatele fiecărei vedete se ascund o grămadă de pălmaşi. Iar dacă publicitatea este legată de criza politică şi criza bine blocată a guvernului, atunci sunt bani căcălău. Nu de la vedete, nu de la pălmaşi se iau banii, ci de la spectator/ privitor. Adică de la noi, din porţia de mămăligă, de ţigări şi bere. (Chiar, oare de ce nu se măreşte şi acciza pe mămăligă?)

Aşadar, filmul s-a rupt şi ruptura se va desăvârşi. S-a rupt nu de la beri, ci de la USL. Mai nou, cu toţii dau numai publicitate. Spre binele împovărat al ţării.
Unde mai pui că şi filmul de groază cu Băsescu devenea aproape porno. Înţeleg concurenţa, lupta acerbă de suprevieţuire pe piaţa media, dar ăsta, probabil din cauza cheltuielilor, devenise alb-negru. Ca pe vremea lui Ceauşescu şi a patrioticei sale securităţi.

Aşadar, nu acţiune USL, ci publicitate. Şi, pe alt canal, filme porno bicolore cu patriotismul la mijloc. Mi-am vândut frigiderul să pot plăti cablul tv. Urmează televizorul ca să plătesc telefonul şi mămăliga deja accizată.

Ioan Negru,
Valea Drăganului, 21 febr. 2014.