Te-ai uitat de dimineaţă în oglindă? Cu siguranţă că te-ai uitat. Este deja un automatism. Ţi-a plăcut ce ai văzut? Răspunsul la această întrebare nu prea are importanţă, de aceea nici nu mai insist. Dar te între altceva: ce vezi în oglinda ta sufletească? A, scuză-mă, nu ştiai că trebuie să te uiţi şi în asta din când în când. Atunci, te anunţ eu: este util să arunci o privire uneori… sau mai des, dacă se poate. Dacă îmi accepţi sfatul şi te uiţi în oglinda sufletului, vei vedea multe, bune şi rele, pozitive şi negative. Dar să nu judecăm. Să le numim însuşiri folositoare şi nefolositoare. Să fim oameni cuminţi şi frumoşi, care se străduiesc să evolueze într-un domeniu al vieţii aproape uitat, ignorat, de cei mai mulţi oameni. Moralitatea… Un domeniu vast, ce cuprinde multe paliere, pe care le vom dezbate separat şi în profunzime.

Pentru început să vedem ce se îmtâmplă cu moralitatea zilelor noastre, a zilei de azi. Ştiu la ce te gândeşti acum. Îţi spui: „despre ce scrie şi idealistul ăsta? Moralitate? A murit demult…” Îţi înţeleg raţionamentul. Când mă uit în jurul meu, îmi vine să gândesc la fel. Dar îmi revin repede. Moralitatea nu a murit. Continuă să se afle, în stare latentă, în fiecare dintre noi. A fost reprimată, exilată undeva în străfundurile subconştientului. Dar este acolo, este vie şi aşteaptă să fie readusă la viaţă. Moralitatea este ca o plantă: dacă o uzi şi o îngrijeşti adecvat, rezultatele nu se vor lăsa aşteptate, iar prin minunatele flori pe care le va face, va împodobi întreaga grădină căreia îi aparţine.

Până acum toate bune şi frumoase… Dar acum e acum! Cum să îngrijim planta? Păi… în primul rând, prin atenţie permanentă şi voinţă. Trebuie să vrei să cultivi moralitatea şi apoi să fii tot timpul atent la felul cum se dezvoltă şi cum se manifestă. Trebuie să vrei să pui accent pe acele însuşiri care contribuie la creşterea şi întărirea moralităţii, implicit contribuind la evoluţia ta ca fiinţă. Care sunt acele însuşiri? Simplu! Sunt virtuţile promovate de fiecare religie, învăţătură spirituală sau doctrină filosofică, ce au ca prim obiectiv evoluţia omului, şi anume: iubirea, credinţa (în Divinitate), iertarea, smerenia, omenia, înţelepciunea, răbdarea, cumpătarea, pacea, blândeţea (faţă de toate fiinţele), prietenia, mila, dreptatea şi toate celelalte înşuşiri pe care ţi le poţi imagina şi care sunt folositoare pentru tine şi semenii tăi.

Nu este uşor să cultivi aceste însuşiri? Ai dreptate! Dar dacă vrei să schimbi ceva în jurul tău, începe cu tine însuţi.

Până la întâlnirea noastră viitoare, îţi doresc „grădinărit” plin de satisfacţii.

 

Victor