Asistam de foarte multi ani la enumerari de solutii, la ciocnirea mai mereu a orgoliilor oamenilor care le-au produs, li s-au soptit sau care pur si simplu li s-au revelat cateodata pe diferite cai mistice (vezi Becali). Mass-media romaneasca tine drapelul democratiei sus si are grija ca opiniile privind resuscitarea economiei romanesti sa fie reprezentate atat de tehnocrati, cat si de oameni de business, artisti, preoti si asa mai departe.Raman la concluzia ca ratingul televiziunilor romanesti are un efect pervers asupra intregii societati, insa traim intr-o randuiala social-economica in care argumentele, ori de care ar fi palesc in fata argumentului suprem banesc. Fara sa recunosti acest aspect te excluzi din discutii si intrii in anturajul filosofilor de cafenea.

Ca si oameni avem o structura optimista si ne anima mereu noile inceputuri, pe care ni le dorim frecvent si le identificam des prin schimbari de job,de mediu de sefi. Numai ca dorinta de schimbare degajeaza o contrainertie de pastrare neasteptat de puternica. Inertiile se manifesta la fel de bine si in obiceiurile noastre a oamenilor obisnuiti, modelandu-ne pregnant mediul, societatea in care traim.

Citesc dintr-un vechi reflex presa, insa totdeauna printre randuri si am mereu orgoliul de a trage singur concluzia, pentru ca textul scris, daca stii sa ii faci patologia ii vei gasi niste mesaje sublime si surprinzatoare mult mai apropiate de adevar.

De multe ori caut fraze emblematice, fiind esenta tare a unui articol. Evit articolele injurioase care se joaca cu emotiile noastre prin termeni duri si foarte duri si imi plac articolele echilibrate care lasa un oarecare spatiu decent optimismului.

Referitor la fraze emblematice, m-am oprit meditativ la un interviu al domnului Ioan Rus in care spunea: ”Niciodata nu poate fi estimata forta rezistentei la schimbare, pentru ca se nasc mereu energii nebanuite care fac inertia sa reziste”.

Ca si provocare teoretica este foarte fascinant sa identifici aceste inertii si sa le intelegi dinamica. Domnul Rus este un tip foarte cerebral cu fraze mereu citabile, un fel de punct de reper in haosul declaratiilor politice cu care ne-am obisnuit, cu interventii rare dar pline de tact. Cel putin ca evolutie domnul Rus este un vector pertinent de opinie, exceland atat in sfera teoretico-academica cat si in mediul practic al business-ului.

Vreau sa duc mai departe ideea domnului Rus care mi-a oferit prilejul articolului si sa tratez problema inertiilor care ne tin pe loc.

Societatea in care traim are o dinamica a grupurilor. Aceste grupuri sunt intr-o permanenta competitie pentru resurse sau prestigiu. Lupta lor numita competitie ne impinge pe toti spre un oarecare progres, manifestat prin abundenta si calitate crescuta, cu impact direct asupra unei vieti mai lungi, cu mai multe comoditati.

Pentru o societate care isi doreste sa progreseze trebuie ca prin interventia statului toate competitiile sociale sa fie mai echilibrate, invinsii sa fie motivati de o noua sansa de competitie, iar invingatorii sa se perfectioneze mereu, pentru a nu fi detronati de ambitia proaspetilor invinsi. Daca castiga mereu aceiasi in politica ne ameninta dictatura, iar daca castiga mereu acelasi in economie ne ameninta monopolul cu toate efectele nefaste care ii urmeaza. Tocmai de aceea politica si economia nu reprezinta un duel intre bine si rau ci sunt o arta sublima in care se acorda pe rand cu responsabilitate, pentru toate categoriile profesionale, speranta si motivatie. Inapoierea noastra nu este pentru ca nu am avea oameni harnici si inteligenti ci pentru ca nu se intelege si nu se aplica forta progresista a echilibrelor sociale, mentinand un capital uman majoritar intr-o stare de deznadejde, lipsa de motivatie si de multe ori resemnare, care se inchide in el, fara sa mai foloseasca scanteia motivatiei sau beneficiul colaborarii cu ceilalti parteneri sociali din frustrare, suspiciozitate sau frica. Germania ramane un clar exemplu al fortei echilibrelor sociale prin parcursul ei pozitiv sigur si durabil. Diversitatea partidelor este buna, iar loialitatea fata de doctrine le da o directie clara simpatizantilor, astfel competitia de grup este reala, iar beneficiile impartite mai echidistante. Sub aspect economic Germania a traversat criza cu ajutorul critic al firmelor mici si mijlocii, cu o politica care amendeaza monopolul si da motivatie intregii societati pentru progres.

Inertiile si contrainertiile sunt omniprezente si ne influenteaza viata pe nesimtite. Dar care sunt inertiile care ne tin pe loc?

1. Path dependence (dependenta de drumul ales in trecut):

Exista o puternica rezistenta la schimbare a societatii economice, iar raportul de vasalitate economica cu Europa Occidentala ofera mereu un flux castigator tarilor dezvoltate prin faptul ca prin rafinarea resurselor si vanzarea produselor tarilor subdezvoltate vor inregistra mereu un profit superior in relatia cu acestea.Vom avea beneficii din acest comert insa nu se vor schimba ierarhiile.

2. Self-fulfilling prophecy (profetia de la sine implinita):

Reprezinta asteptari pozitive sau negative despre circumstante, evenimente sau oameni care pot afecta comportamentul unei persoane fata de acestea intr-un mod in care se vor crea premisele implinirii acestor asteptari. Cu alte cuvinte comportamentul nostru este influentat de ceea ce se spune insistent despre noi. Un scolar caruia i se spune ca este inteligent, va avea rezultate mai bune decat unuia caruia i se spune constant ca este incapabil, fapt demonstrat de numeroase experimente psihologice.

Din pacate avem in Europa povara etichetei de infractori, cel mai des hoti, care in situatia in care nu avem convingeri morale puternic internalizate (asemenea asiaticilor) vom ajunge intr-un numar din ce in ce mai mare sa devenim ceea ce aclama presa de scandal europeana. Statistic infractionalitatea in Romania este mult mai mica decat in tarile occidentale ca Spania, Italia, Franta, Germania. Ma intreb ce determina sa creasca asa alarmant cota infractionalitatii in aceste state comparativ cu Romania.

Oamenii in general se ridica sau se coboara la asteptarile superiorilor fie ei parinti, sefi, profesori, asa ca increderea sincera in ceilalti poate sa ne aduca inconstient mult mai multe beneficii. Termenul de ‘Trust Economy’, economia increderii demonstreaza cu precadere, in tarile nordice cu coruptie aproape inexistenta efectul ei exceptional. Increderea este cel mai puternic motor economic si trebuie gasite metode de restabilire a acesteia.

3. Peer pressure (Presiunea colegilor):

Reprezinta influenta unui grup de colegi asupra unui individ cu scopul de a-l determina sa isi schimbe atitudinea, comportamentul pentru a se conforma grupului. Aceasta peer pressure nu este un lucru rau, insa va crea probleme in momentul in care devine paranoica si incearca sa conformeze total lovind in personalitatea individului.

Oamenii au o nevoie de recunoastere a rolului lor, a identitatii lor pentru a putea creste. In Occident se intelege aceasta nevoie si se creaza multe posturi de low sau middle management oferind indivizilor cadrul de a aspira si a iesi din conformitatea banalului executant. Conformismul exagerat duce inspre comunism care niveleaza aspiratiile indivizilor, reducand puterea motivatiei ce i-a ajutat atat de des pe oameni sa se depaseasca de-a lungul istoriei. In Romania din pacate orice dorinta de evidentiere a individului este destul de lovita de inertia peer pressure, toate acestea din ramasitele ideologice ale egalitarismului comunist. Conformismul comunist se mai poate inca observa in comportamentul multor profesori care nu pun valoare pe opiniile studentilor, care reactioneaza dur la orice diferende de opinie argumentate,care califica drept aroganta orice tentativa publica a studentului de a se depasi, facand ‘apologia cuminteniei’ prost inteleasa ca efect de dezvoltare personala. Colegii vor exercita si ei presiunea fata de cel care este mai dedicat, prin deja clasica eticheta de tocilar, care va rezista sau nu, cu consecinte clare asupra evolutiei acestuia. Ar fi interesant ca si solutie o incurajare sau recunoastere a ceea ce inseamna autodidact, in conditiile in care sistemul este blocat in conformismele comuniste. O sintagma care exprima peer pressure cu implicatiile ei este ‘sa moara si capra vecinului’ care nu este altceva decat presiunea pusa pe cel care se dedica mai mult, cu intelegerea ca cel care ureaza isi face serviciul psihologic de a scapa de tensionanta invidie. Asa ca mentalitatea comunista de a nega merite, de a boicota concurentul direct este intruchipata in societate prin aceasta ‘peer pressure’.

4. Televiziunea care imbecilizeaza:

Homo Videns de Giovanni Sartori poate releva foarte precis efectele televiziunii de masa. In Romania televiziunea isi face propriile reguli cu un Consiliu al Audiovizualului neconvingator, in conditiile in care avantul catre grotesc si josnicie ne-a facut pe multi, sa-l confundam, prin prezenta sa intense, cu normalitatea. Democratia de aceasta data favorizeaza revoltator cantitatea si nu calitatea. Informatiile televiziunilor sunt din ce in ce mai controversate, respectul fata de victimele accidentelor este sacrificat pe altarul ratingului, emisiunile TV sunt doar niste seductii electorale in care un om decent nu si-ar dori sa fie atras, insa incordarea este maxima, patronii de presa sunt competitivi si nimic nu devine imoral pentru scopul victoriei. Televiziunile din ziua de azi resusciteaza ce e mai rau din om, ceea ce s-a incercat in sute de ani de universitati si biblioteci sa cizeleze, iar acum o seama de oameni care nu isi pricep rolul responsabilizator in societate stau pasivi si isi asteapta leafa, fara nici o mustrare de constiinta. In conditiile in care petrecem cel mai mult timp din Europa in fata televizorului imaginati-va, prin reteta influentei sociale, cate dintre scandalurile mondene, cat din comportamentul fanfaronilor impostori de la Talk-Show-uri aducem zi de zi in casele noastre. Televiziunea este de multe ori o inertie rezistenta la cateva dintre vorbele profesorilor autentici de care ne mai amintim.

5. Traseismul politic:

Este una dintre inertiile care lucreaza impotriva evolutiei noastre ca popor. Proiectele pe termen lung si constiinciozitatea celor dedicati lor ni s-a imprimat mereu in memorie, ca e vorba de catedrale de sute de ani sau autostrazi sau perseverenta in ideologie:  Churchill a crezut in piata libera pana la capat, Mao Zedong a crezut si el in comunismul chinez fara ezitari, iar exemplele pot continua. Pe de alta parte liderii care si-au schimbat conceptia politica vor fi vesnic detestati de poporul lor, ca in cazul lui Gorbaciov.

Traseismul politic este inertia care incearca sa ne seduca pe cat mai multi inspre specula. Aceasta iti ofera castiguri minimale frecvente insa loveste puternic in demnitatea ta, iar compromiterea acesteia va slei de energie mesajele tale politice.Va exista in mintea celor care te asculta un conflict intre ce ai reprezentat si ce reprezinti acum, in psihologie se numeste disonanta cognitiva, ce iti scade drastic credibilitatea. Traseismul politic ofera informatii politicienilor prin care pot dejuca sau compromite proiectele folositoare ale predecesorilor lor. Astfel multe dintre castigurile sociale ale guvernarilor trecute vor fi compromise si respinse fara vreo logica financiara, pentru a alimenta niste orgolii in detrimentul societatii.

6. Just world phenomenon (Prezumtia ca lumea ar fi dreapta):

In Romania exista credinta arhaica ca cei care comit nedreptati, devalizeaza statul sau orice alt exemplu, isi vor primi rasplata. Exista unele cazuri izolate prezentate cu mare pompa la televiziune insa nu este nicidecum regula. Acesti infractori financiari sunt blestemati de mii de pagubiti la biserici si de multe ori fara un efect asupra imperiilor lor financiare. Este nevoie urgenta de un sistem legislativ care sa isi intre tenace in atributii, pentru ca bunastarea unei natiuni este data in definitoriu de comportamentul economic a celor bogati si nu a celor saraci. Fara o presiune de normalizare a acestora, intentiile noastre bune din carti si articole se vor lovi de inertia celor care nu au nici un interes sa se schimbe si va ramane inca o inertie care ne tine pe loc.

7. Obstinatia liderilor romani de a se moderniza:

Prin incapatanarea multor lideri din aparatul birocratic de a tine pasul cu necesitatile vremii: de a invata limbi straine sau a trece pe un mod de predare actualizat exigentelor in domeniu, se izoleaza astfel de mediile de performanta externe si determina inconstient o dezvoltare profesionala limitativa tuturor subordonatilor sau studentilor. Se seteaza asteptari de pregatire minimaliste pentru a nu intra intr-o lumina nefavorabila in fata celor pastoriti de ei, care sa le slabeasca autoritatea. Sunt uluit de carentele la limbi straine ale multor politicieni romani, cu consecinte grave in stabilirea de relatii apropiate cu omologii lor europeni. Politica inseamna empatie si o abilitate de a lega relatii cordiale cu diferiti lideri externi pentru bunastarea tarii pe care o reprezinti.

Aceasta obstinatie a liderilor de a se moderniza ne plafoneaza ca imagine si performanta, fiind inertia care il boicoteaza pe romanul performant.

8. Predispozitia politicienilor compromisi de a colabora cu oameni asemanatori lor:

De multe ori inconstient, ne apropiem de oameni care ne seamana sau de oameni care in acceptiunea noastra sunt foarte frumosi.Politica nu face exceptie si tocmai de aceea va persista in societate impotriva evolutiei acesteia. Suntem mult mai tare franati de concepte psihologice decat de inaptitudine sau slabiciuni fizice sau de alta natura. Aceasta predispozitie de a aduce oameni asemanatori sau foarte frumosi aduce un oarecare conflict social fiindca linistea sociala este adusa oriunde in lume pe selectii meritocratice. In contextul nepotist romanesc cred ca aceasta teorie psihologica este profund reprezentata.

In concluzie se manifesta in peisajul social romanesc puternice inertii identificabile care cresc rezistenta la schimbare a societatii romanesti, pe care o blamam parca putin resemnati.

de  SABO COSMIN