ioannegru MURIVALEO lege a fizicii (prima a termodinamicii) zice că nimic în natură nu se pierde nici nu se câştigă, ci totul se transformă. O alta zice (legea entropiei) că totul – exagerez gazetăreşte – devine, într-un final glorios, gunoi. Fie el şi cosmic.

Asta în natură, dar în ceea ce-l priveşte pe om – care devine pe timp ce trece un artefact – lucrurile, adică gunoiul, sunt mai „delicate”. Adică put mai rău, pentru că put în nasul, în creierul nostru.

Mi se pare evident că, de când ne naştem puţim a gunoi. „Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!” Adică, după unii cosmologii, moartea termică a universului. Ultimul gunoi. Nu lipsă a cosmosului, ci şi a haosului. Beznă, frig şi un fel de particule (nu atomi ca la Democrit) care nu interacţionează între ele. Asta spune, până acum, evoluţionismul. (Spune mai mult, dar n-are loc aici) Creaţionismul ne duce să cântăm în Rai. Dar lasă, pentru vecie, Infernul. Adică şi după Judecata de apoi. Treaba credincioşilor. Infernul etern e tot gunoiul lor.

Noi, acum, nu scăpăm de al nostru. Nici n-avem nevoie de bombe atomice, gunoiul (nostru) e destul. Am făcut gaură în ozon, încălzim nepermis de mult Pământul (deşi pe Marte ar fi binevenit efectul de seră), poluăm tot ce ne iese pe cărare. Inclusiv cosmosul vizibil, cel puţin cu sateliţi artificiali „morţi”.

Am tot spus, nu-i mare lucru şi nu sunt singurul, că universul a evoluat până la inteligenţă. Nu mă refer la cea divină. Acum, în contextul dat, voi spune că universul a evoluat până la gunoi. Pus pe căprării, reciclabil.

Tot un fel de gunoi sunt şi haldele cu steril (cu cianuri sau nu) provenit din exploatări miniere. Sterilul, ca orice fel de gunoi, este reciclabil.

Şi politicul (politicienii) se ocupă cu exploatarea „subsolului”, căci şi el este „bun al întregului popor”. Cu politicul, o iei întotdeauna „în freză”. Aleşii, după alegeri, se mută la altă masă, cu bere cu tot. Iar berea devine opiu. Se îmbată că, patru ani nu-i mai poţi aduce acasă. Şi, bătrâni, cer clemenţă şi „reciclare”. Ca şi Băsescu.

Spun mai limpede: gunoiul, oricum l-am numi, face parte indisolubilă din viaţa noastră. Nu-i destul că-l aruncăm la „tomberon”, n-am scăpat de el. Şi nu vom scăpa niciodată. A devenit, asemeni nouă, un artefact. Ba, prin reciclare, asemeni nouă, un bun de larg consum. A intrat şi el în era postconsumeristă.

Ioan Negru,

Valea Drăganului, 24 febr. 2014.