PICT

Asemeni spectatorului discret  de teatru îmi caut deseori un loc comod cu vizibilitate bună și urmăresc scenetele sociale de tot felul. Teatrul în general îl consider o unealtă minunată a educației deocamdată foarte puțin folosită ce îți poate oferi o flexibilitate deosebită în arena relațiilor sociale. Din păcate bagajul culturii generale se umple până la refuz în cazul multora în condițiile în care lumea de astăzi prețuiește viteza și caută soluții de debarasare a tot ce este greoi și anevoios. Ideile zvelte cu a lor spontaneitate pătrund mai iute în mintea interlocutorilor însă pe un culoar liber al expresivității teatrale.

Expresivitatea și gestica devin din ce în ce mai importante în transmiterea mesajului pentru că oamenii și respectiv societatea au o teatralitate a lor ,se reflectă reciproc. Cultura engleză a reușit să țină închegat un imperiu colonial și mai târziu ca parteneri comerciali apropiați foarte multe țări și prin educația teatrului, educație ce a îmbogățit enorm talentul diplomatic al englezilor. Educația teatrului a fost promovată cu aceeași insistență de urmașii coloniilor englezești și mă refer în primă instanță la Statele Unite ale Americii și Australia.

Teatrul reușește să aducă scenele sociale în care suntem actori zi de zi și le pune în fața privitorilor. Ne ajută să ne detașăm din rutina și emoția acestora, ne oprește învârteala și ne dă ocazia să privim comfortabili la secvențele sugestive ale vieții noastre. Perspectiva detașată care ne-o oferă teatrul este înțelepciunea bătrânilor pe care poate în cotidian o ignorăm ca să ne păstrăm viteza de rotire.

Am ales să vorbesc despre trădare nu din dorință de a o condamna, ci din nevoia de a o înțelege și a o accepta ca o experiență trecătoare a tuturora. Nu prea cunosc cazuri în care cineva să fii reușit să se sustragă total vreunei forme de trădare, însă toți și-au dorit ulterior să fie mai prevăzători. Nu doresc să înfierez împotriva trădătorilor, evit să fiu radical, însă trebuie să recunosc că reprezintă o provocare de reflecție apetisantă. Mi-am propus să demontez ideea de trădare și să îi prezint mai departe modul de funcționare precum și să ofer câteva modele de prevenție și intervenție. Spre disatisfactia mea termenul este folosit deseori abuziv, și frecvent are o calitate favoritista, fiind folosit cu o prea mare lejeritate  de cei obișnuiți cu privilegiile, adica de sus in jos. Am vorbit într-un articol precedent de raporturile de echilibru dintr-o societate și de o oarecare rigiditate a acestora. Dintr-o firească defensivă a acestor raporturi a fost inventată o întreagă categorie semantică care protejează privilegiile și aș putea aminti ca exemple cuvintele parvenit, arivist și pe alocuri trădare. O privire circumspectă a acestora nu va fii foarte aclamată de ceilalți, dar va fii un pas înainte pentru o gândire autonomă, cât mai separată de clișee,dogme și truisme.

Genealogia trădării sau mai simplu spus cum apare trădarea este poate o alertă culturală de care nu suntem conștienți suficient ca și popor.

 Trădarea în politică: 

În politică se suprapun mai multe tipuri de trădare, de exemplu trădare față de doctrina politică, trădare față de alegători, trădare față de liderul politic sau chiar înaltă trădare față de neam. Acești termeni în funcție de interese și situații sunt înlocuiți de eufemisme: reorientare, repoziționare, răzgândire ce își au rolul de a ușura povara psihică la început, pentru ca ulterior în cazul în care  trădarea se repetă și devine obicei, va dezvolta o imunitate la criticile celor din jur și va consolida așa-numitul comportament speculativ. Există o strânsă legătură între comportamentul speculativ și trădare ce per ansamblu  poate dăuna întregii economii. Oamenii ca și ființe sociale au o deosebită înclinație de a se imita, în general imită majoritatea pentru a se simți protejați prin procesul conformismului. Imitarea comportamentului trădător poate fii de o gravitate deosebită dacă își atinge o scală mare în societate pentru că oamenii vor începe treptat să nu își mai respecte angajamentele. Oricum companiile de rating americane ne situează la categoria BB ce înseamnă economie speculativă. Schimbarea obositoare a direcției sau a echipei poate conduce la boicotarea a nenumărate proiecte ce își ținteau executarea pe termen mediu și lung, așa cum se întâmplă în general cu proiectele mari.Mitul Meșterului Manole care nu poate construi zidul fără sacrificiul soției sale Ana este un indiciu din profunzimea culturii românești. În politica românească rolul Anei poate să îl joace consecvența și loialitatea, pentru că orice construcție de amploare durabilă cere un sacrificiu, fără de care construcția se surpă. Trădarea de partid, de cauze, de proiecte a slăbit pilonii pe care se bazează o societatea și o economie, iar aici mă refer la încredere și consecvență. Marile construcții nu au prins formă pentru că nu s-au găsit brazi și stejari de susținere, iar acestea au rămas în bătaia vântului și a sălciilor din apropiere. Trădarea adaugă mult negativism și radicalism în politică prin faptul, că trădătorul își va caută răzbunarea politică o data ajuns în nouă tabără. Acesta este tipul apostatului care deversează mult venin distructiv către vechea tabără, acordând prea puțină atenție ridicării unor noi proiecte, el fiind marcat de dorința de răzbunare. Resentimentul nu este un teren fertil pentru creștere economică, iar mediul de vendetă politică și stimularea fanatismului simpatizanților a condus la o încremenire în timp și nivel de trai a multor regiuni ale țării. Tentația ripostei este în general foarte irezistibilă pentru oamenii neexperimentați, aceștia au în general o iritare emoțională ce îi stârnește foarte ușor. În războaiele cu adversari tacticoși cei entuziasmați sunt în general primii care cad, cei care nu pot să își țină în frâu emoțiile. În viața politică a prezentului stilul lor este cruțat, însă prețul infantilismului este plătit indirect de victimele colaterale din rândul poporului  prin coborârea nivelului de trai al oamenilor.

Am citit mai demult un pasaj foarte interesant într-o carte de eseuri critice în care se relata un caz din perioada fanariotă a românilor. În acel pasaj se descria cazul unui domnitor român umilit de către un sol otoman, cu ghionturi, cu palme cu tot ce putea să îți încalce mai sigur demnitatea. În acea scenă mai remarcabilă decât scena umilinței a fost pasivitatea dregătorilor români, care priveau fără reacție toată desfasurarea. Nu știu ce a fost în mintea dregătorilor, însă cunoscând trăsăturile sistemului fanariot care schimba domnii în perioade foarte scurte, bănuiesc că fiecare dintre acei dregători vedeau în umilința domnitorului lor o reală șansă pentru ei. Tendința de a schimba conducerile la cea mai mică greșeală este prezentă și azi și nu m-ar mira să fie un comportament moștenit din perioada fanariotă. Cu o mică diferențiere azi se schimbă directorii de școli, directorii de agenții, antrenorii de fotbal și așa mai departe. Nu știu dacă a încercat cineva să țină evidența de performanță și să contabilizeze schimbările de efect, pentru că eu am senzația tot mai clară că o mare parte dintre schimbări au mers înspre mai rău. Civilizația are atașată strâns noțiunea de răbdare. Primele organizări umane ne-au menținut la stadiul critic de supraviețuire timp de sute de mii de ani, în care oamenii în nerăbdarea lor praduiau celelalte triburi, erau duși în cursa lor nomadă fără să lase nimic durabil în urmă. Popoarele nomade erau considerate necivilizate tocmai pentru că nu își găseau locul și nu se stabileau într-un spațiu în care să înceapă să construiască durabil. În zilele noastre mulți dintre rromi sunt considerați prin caracterul lor nomad ca fiind o populație  necivilizată, tocmai pentru că nu au răbdare să se integreze și au activități ce nu necesită multă răbdare: fie specula cu aur, fie furturi din buzunare prin marile metropole. Chiar și în economie lipsa cumpătării are o sensibilitate foarte mare  asupra creșterii. Cetățenii germani au arătat răbdare în privința creșterii salariilor lor în comparație cu multe țări dezvoltate din regiune. Este de notorietate că nemții nu au salarii mari în comparație cu vecinii lor francezi de pildă cu toate că economia germană este mult mai sănătoasă. Pe de altă parte grecii și alții după prospera perioadă a anilor ’90 și 2000 nu au avut răbdare ca economia să se consolideze și au crescut salariile funcționarilor la nivele nesimțite. Civilizația unui popor se vede de multe ori prin răbdarea care o are și prin cumpătare. Capitalistul stoic german nu va cheltui banii niciodată pe cele mai scumpe sampanii pe când funcționarul italian răsfățat își va cumpără șampaniile la prima creștere salarială substanțială.

Am discutat despre răbdare și pentru că această este un influentator al trădării.De cele mai multe ori oamenii predispusi tradarii nu au răbdare să ducă proiectele până la capăt și trec la altele noi, ce conduce la internalizarea unui comportament speculant. Comportamentul speculant la oameni trebuie studiat foarte atent și trebuie intervenit într-o oarecare măsură pentru ajutarea lor . Un exemplu mai excentric de comportament speculant este cazul multor fete frumoase, care prin numeroasele lor oportunități nu se pot decide în privința unui partener de durată. Aceste fete paradoxal frumuseții lor deosebite își vor amâna legământul de durată și vor ajunge multe la momentul în care frumusețea prin caracterul ei depreciativ, să dispară înainte ca să se căsătorească cu un partener rezonabil. Un spectru larg al oportunităților instalează indecizia, iar o atitudine nechibzuita față de ele va invită insuccesul în viețile multor oameni foarte promițători.

Politica este un spațiu al oportunităților aproape nemărginite ce va face ca foarte mulți să își trădeze echipa și doctrina. Calitățile oratorice ale unora îi va ajuta să practice traseismul fără probleme, pentru că trădarea este detestată ca idee, însă trădătorii sunt iubiți ca personaje, de fapt sunt priviți că o victorie repurtata asupra taberei adverse, iar victoriile trebuie sărbătorite. Electoratul român confundă salvarea prin personaje singulare, așa-numite providențiale și nu prin armonia unei echipe politice puternice. În aceste condiții trădătorii nu sunt amendați de electorat, pentru că impactul trădării asupra dinamicilor echipelor politice  atât de plecare cât și de sosire nu este înțeleasă de omul obișnuit. Nu sunt absurd în așa fel încât să nu admit revelația doctrinară, însă înrolarea frecventă în alte partide este deja o formă patologică a politicii, iar cei care participă sunt bolnavi politici ce trebuie tratați împotriva comportamentului patologic speculant ce aduce prejudicii societății per total. Am văzut o listă foarte interesantă publicată de un ONG cu performantele traseiste ale unor aleși. Un proeminent politician cu care mă bucur că sunt contemporan :), a trecut prin 5 partide după revoluție, iar acum este lider carismatic într-unul dintre partidele istorice ale României. Eu nu înțeleg cum poți accepta lider pe cineva care are un asemenea comportament speculativ. Dacă a-și fii membru al acestui partid a-și trăi cu frica în sân că în orice moment delicat liderul meu ar putea părăsi corabia. Acesta este doar un exemplu în care se arată că oamenii simpli nu au nici un fel de imunitate în fața oratoriei manipulative și trebuie intervenit central din partea unui consiliu al elitelor.

Mulți dintre cei care și-au schimbat partidele și doctrinele au căzut victime comportamentului speculativ și l-au validat ca exemplu de succes în România contribuind la gradarea de economie speculativă BB+ pe care am primit-o de la agențiile de rating   americane Fitch și Standard and Poor’s. Acest comportament speculativ a prins rădăcini adânci culturale și a dus treptat la practicarea sa de pături largi ale populației. Practica descurcarelii face ca românii să găsească justificabile foarte multe imoralități pentru atingerea unui scop. Tinerii se descurcă copiind la exemene, părinții lor îi descurcă mai departe punându-le o pilă, bunicii lor s-au descurcat cu o ieșire rapidă la pensie și așa România a ajuns un spațiu al marii descurcareli. Însă această descurcăreală se face pe seama cuiva, cineva care a depus efortul onest pierde, în toate cazurile care le-am enumerat, iar într-o zi acele persoane își pierd entuziasmul, nu mai ating cotele de performanță de dinainte și neexitand profit în afara subszistentei, nu mai există nici ocazia ca cei obișnuiți cu descurcăreala să se mai descurce pe seama lor. Descurcăreala aceasta speculativă își va căuta noi ținte ca urmatoare reactie. De moment au apărut fondurile europene, însă orice descurcăreală presupune ca cel pe seama cui te descurci să fie puțin fraier, iar supriza a venit prin faptul că europenii de la Bruxelles cunosc jocul descurcarelii, ei nu sunt populația credulă din marile metropole la care le cad portofelele din buzunare. Ei sunt atât de descurcăreți încât au reușit să aducă cinstea și onestitatea în marea masa a populatiilor lor, iar pentru asta trebuie întâi de toate să cunoști foarte bine influența necinstei.

Dinamica trădării politice: 

Am citit câte ceva despre reorientările din politica românească. Chiar recent am văzut toți pe ecrane un mare divorț politic. Protagonistul principal al divorțului are un mare număr din trăsăturile tipice ale trădătorilor iar asta putea fii un semn bun pentru a fii preventiv. Trădătorii în general nu sunt frontali ei sunt laterali. Forța lor psihică este în general foarte vulnerabilă, tocmai de aceea rareori te pot privi în ochi și în general ocupă în spațiu lateral, dacă e să fie prezenți la execuția ta politică. De exemplu dacă intri într-o sală mare unde se pregătește execuția politică, cel mai probabil nu îți va fii rostită sentinta de cel care a contribuit la trădarea ta. Cercul de suspecți se poate reduce prin faptul că cei care sunt așezați în fața ta, deci frontal sunt doar niște executanti ai sarcinei. Trădătorii ocupă poziții laterale, iar dacă îi privești frontal în ochi pe traiectoria execuției tale, nu vor avea rezistența să păstreze contactul vizual. Comportamentul trădător este întreținut de slăbiciune sub o formă sau alta, iar slăbiciunea apare printr-un management prost al emoțiilor, așa că trădătorii sunt foarte ușor stârniți spre răzbunare ceea ce va determină prezența lor în cele mai multe cazuri la execuția politică. Oamenii foarte emoționali în general simt nevoia de răzbunare foarte acut, tocmai de aceea femeile o simt mult mai profund , iar slăbiciunea lor fizică le face să savureze răzbunarea foarte intens când apare, tocmai de aceea apar atât de des vrăjitoarele sau cotoroantele în povești ce sunt de fapt femei ce își caută încă răzbunarea. Slăbiciunea lor fizică le-a făcut să nu se poată răzbuna complet în timpul vieții, emoționalitatea ridicată le-a făcut să își păstreze profund în minte aceste aspect, iar aceste condiții le va face pe unele sa fie foarte rele la bătrânețe, mai precis vrăjitoarele din povesti ce apar in multe culturi.

Să revenim la lateralitatea trădătorilor. Cel mai probabil trădătorul va participa la execuția ta, pentru că trădarea după cum am spus este întreținută și de un management emoțional prost. În aceste condiții trădătorul are nevoia emoțională de a savura trădarea și va fii prezent la execuție, însă va ocupa un loc mai sigur, mai lateral pentru că trădătorul are multe slăbiciuni. Tot pentru buna sa identificare trebuie gândit mai profund situația. Trebuie pornit serios de la premisa că este cineva la care nu te aștepți, pentru că trădătorul nu este frontal, el este lateral și atunci înseamnă că se camuflează foarte bine. Însă camuflarea sa excesivă poate fii exact indiciul suficient de identificare Trădătorul face rareori parte din cei care sunt ostili mai fățiș, el face parte dintre cei mai apropiați, pentru că aceștia se simt cel mai ușor stârniți de invidie, iar prin apropierea de tine va fii printre cei care va observa că faimă ta populară este disproporționată cu experiența lui personală cu tine Populația în general dorește să exagereze calitățile liderilor așa că liderul s-ar putea să nu aibă nici o vina prin faptul că nu este un zeu în viață de zi cu zi.

Un alt indiciu al potențialului de trădare sunt vorbele foarte mieroase. Psihologia a demonstrat că oamenii folosesc foarte des mecanisme de camuflare socială, iar pe acest criteriu cei care te lingușesc cel mai tare își maschează în destule cazuri prin politețe excesivă  antipatia pe care ți-o poartă. Aceștia în general în baza egoismului uman vor aștepta treptat o întoarcere a eforturilor lor de admirație, iar eforturile lor de admirație nu vor fii niciodată la același nivel înapoiate, pentru că aceștia de la bun început exagerează prin amabilitati foarte mult și atunci apare dezamăgirea exaltată și prin faptul emoționalității lor ce poate conduce în final la trădare.

Trădarea presupune și o emoționalitate foarte ridicată, o hiperventilare emoțională ce face ca persoana să nu reziste la angajamente lungi fiind deranjată de tot felul de vârfuri și abisuri emoționale. Puteți recunoaște aceste persoane prin patosul exagerat cu care se exprimă și probabil multe căderi nervoase ce duc uneori la plâns. Plânsul  în general e un avantaj într-o conexiune bună cu masele, însă nu este un indiciu sănătos pentru un lider. În culturile germanice, cum ar fi de exemplu Suedia, lumea te scrutează cu privirea chiar când plângi la înmormântări. Acesta este un caz extrem, însă aș vrea să punctez că societatea românească este mult prea isterică și refularea emoțională își strânge prea mulți fani decât merită de fapt.

În Germania de pildă s-a înțeles efectul emoționalității ridicate asupra muncii și se prescriu cantități incomensurabile de antidepresive de pildă.

Vorbeam mai sus de faptul că cei la care nu te aștepți și în general cei mai apropiați trădează. Referitor la aceasta trebuie să înțelegem trăsătură colectivistă a societății românești ce se bazează foarte puternic pe familie. Pe acest fundament logic a apărut și mitul profetului care este desconsiderat cel mai mult de către cei apropiați, familia sa. În condițiile în care România este centrată pe colectivism, iar astfel aproape totul se rezumă la familie cu a sa dezvoltare înspre mafie puteți înțelege fenomenul trădării și al haosului sociologic în care ne aflăm. Mafia nu este nimic altceva decât o familie lărgită prin incuscreli de interes cu scopul de a controla instituțiile statului sau mediul economic dintr-o regiune.

Poate există o curiozitate de a recunoaște la înfățișare trădătorii. Trădătorii în general sunt oameni mai slabi, iar slăbiciunea lor psihică merge de multe ori în legătură strânsă cu slăbiciunea fizică, pentru că fizicul și psihicul se susțin reciproc. Mens sana în corpore sano. Oamenii puternici au un orgoliu deosebit, au postura semeață, pe cât posibil dreaptă. Oamenii slabi trădează în cele mai frecvente cazuri. Soldații își trădează cel mai rar țara de pildă deși sunt în focul luptei, însă cei care rămân în țară pe timpul războaielor foarte rapid se dau cu cuceritorii. Așa făcuseră ucrainienii când au venit naziștii și mai sunt exemple. Ar fii important ca poporul român să se cunoască mai bine emoțional și mă voi strădui să contribui la aceasta pe cât posibil.

Iubirea de străini

Am încercat să înțeleg filozofic iubirea de străini care este totuși un teren propice trădării de neam. Am citit un fragment relevant la curiozitatea mea și care zicea următoarele: iubirea este rareori egală, în majoritatea cazurilor un îndrăgostit iubește mai mult decât celălalt. Cel care iubește mai mult este uneori cu atât mai desconsiderat de cel care este iubit și nu îi va fii întoarsă iubirea nici pe departe echitabil la nivelul la care cel care iubește exaltat s-ar fi așteptat. Dacă trimiți 20 de mesaje de dragoste într-o săptămâna persoanei iubite cel mai probabil se va îndepărta de tine procentual cu intensitatea dragostei pe care i-o demonstrezi. În termeni filozofici cel care iubește mai mult este privit ca inferior de cel care este iubit, iar cel care iubește mai mult îl privește ca fiind superior pe cel pe care îl  iubește. Acest lucru se transpune și în politică, probabil unii care sunt activi pe Facebook la diferiți politicieni puteți observa că cu cât admirația voastră este mai intensă cu atât apare o jenă din partea persoanelor publice de a participa la discuțiile admirative. Acest principiu nu l-am înțeles în primă instanță ca popor și jucăm cartea simpatiei față de alte țări, nevalorizandu-ne pe noi și pe a noastră demnitate.

Prin această admirație pe care o afișăm practic ne consolidăm profilul inferiorului în relația cu aceste țări exact pe principiul pe care l-am enunțat mai sus. Iar inferiorii sunt tratați inferior și rămân cu niște zâmbete de suprafață de la cei care se bucură de admirație însă cu o durabilă desconsiderare.

Iubirea față de străini este o capcană pe care puțini o înțeleg, prin care am trecut și eu la un moment dat. Cred că cea mai bună atitudine în viață este circumspecția, inclusiv față de străini.Ce nu se înțelege de asemenea este că relația asta de admirație față de străini ce conduce spre iubire este că nu se poate consuma foarte ușor decât în anumite condiții. Iubirea la bază, în faza de început  are admirația, însă iubirea nu este constantă, ea crește și dorește să fie consumată. Străinii în mare parte care vin într-o țară să investească sunt bărbați, așa că admirația care o primesc, fiind inconstantă, crește în cele mai multe cazuri și își cere consumarea. În general doi bărbați când se întâlnesc își măsoară raporturile de putere, se studiază și poate sunt mai reticenți unul cu celalalt. În cazul în care un bărbat și o femeie se întâlnesc într-un mediu de business întâlnirea poate fii foarte plăcută pentru că diferența de sex nu stârnește așa ușor  concurența. Tocmai de aceea relațiile de business bărbat femeie au o trăinicie, nu neapărat succes de business, însă o bună durabilitate. Să nu nesocotim faptul că și business-ul se bazeaza pe flirt, pe seducție sau să-i zicem neutru persuasiune. În cazul nostru investitorii străini vor prefera și ei firesc colaborarea in compania lor cu o femeie cu care au șanse mai mici să între în raporturi de concurență, pentru că într-o țară străină au nevoie de loialitate și consensualitate nicidecum de raporturi de competiție.

Pe acest principiu apare declasarea bărbatului în societățile înfrânte fenomen despre care am scris mai detaliat într-un alt articol precedent, mai precis în articolul ‘Schema mentalității societății românești’.Nu aș vrea să întru prea profund în subiectul amantlacurilor, ci doar să îmi anunț înțelegerea sa. Pentru un echilibru al sexelor aș dori să dau și un exemplu care dezavantajează bărbații. Etimologia cuvântului ticălos din limba română mă va ajută să dau exemplul. Ticălos vine de la grecescul ‘te kalos’ care înseamnă măi frumosule. Acest cuvânt s-a însușit în limba română în contextul negustorimii grecești care venea să facă comerț în țările române. Acești negustori greci își luau ajutoare pentru vânzarea mărfii din rândul tinerilor români frumușei. Se cunoaște probabil din istorie, toleranța grecilor față de apropierile tandre dintre bărbați ,există și mitul androginului ca idee, ce provine din Grecia Antică. Măi frumosule a devenit ticălosul din limba română. Am vrut să ofer acest exemplu pentru a înțelege admirația și dragostea în relațiile de putere, fie business sau orice alt lucru ce se bazează pe putere. Să nu neglijăm faptul că puterea are un caracter afrodisiac pentru oameni și deși în zilele noastre s-a translatat în putere financiară aceasta și-a păstrat calitatea erotică.

S-ar mai putea spune  foarte multe lucruri despre trădare însă articolul meu este deja supradimensionat. Articolul va mai avea oricum câteva părți în care voi discuta despre trădarea în dragoste și trădarea profesională printre altele.

Cosmin Sabo

cosmin sabo