Aici în Valea Drăganului am neamuri şi prieteni de toate coloraturile politice. Cum, da altfel, am şi la Cluj. Şi cum au şi avem cu toţii. Şi nimeni n-are coarne cu care să împungă politic.
„Taie via”, îmi spune mama!
„Taie, curăţă pomii”, îmi spune vecinul!
Le-am făcut, le zic eu.
„Da’ de Băsescu ce zici”, mă întreabă vecina?
Nu-i zic ce-aş zice, dar zic o vorbă la fel de frumoasă. Constat că şi femeilor – bun fapt – le place politica. Mă rog, vorba. Că doar n-o să mă întrebe despre cât de bună-i apa de pe Valea Lungii, „băgată de primărie”. Şi nici la „cât-îi ceasul’”, că ceasul-i încă sus şi până la noapte, când nu mă văd decât câinii dar mă aud vecinii, mai este.
Îmi ştie povestea despre Băsescu, de aceea plusează. Stă şi se uită la mine, peste gard, cum dau cu hârleţul. De parcă aş săpa în grădina ei. Şi cu hârleţul ei. Printre poalele ei politice.
„No, zice, ai auzit că după Iliescu şi-o scos şi Dan Voiculescu o carte? Poate ne spune în ea de când o fost toţi securişti. Da’ zâce că-i zâce USL. No’, asta ce-o mai fi?”
La USL nici eu nu ştiu ce să-i spun şi cum să-i explic. Că, de fost a fost, dar nu mai este. Sau mai este? Mă va întreba că de ce scrie ăsta despre lucruri care nu mai sunt. Că vecina-i aspră şi la minte, dacă-i vorba de minte politică. Şi după aceea mă va întreba cu cine să voteze, deşi ea nu bea nici măcar un pahar cu bere. Şi nu joacă nici în piese scrise de alţii acum un secol.
„Da’ pe Ponta l-ai văzut că n-a vrut să stea lângă Băsescu? Că ăsta l-a făcut om. Şi cum să nu stai lângă omul tău? Chiar dacă-ţi mai trage câte una peste cap. Că, vorba ceea, dacă nu ştii tu, ştie el.”
Eu l-am văzut pe Ponta că n-a vrut să stea pe scaun, dar până la urmă a stat. Dacă acolo îi era locul.
Ioan Negru,
Valea Drăganului, 28 martie 2014