„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea… „ „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” Prima zisă şi ultima zisă la depunerea de jurământ a miniştrilor.
Dar ultima zisă a fost a lui Băsescu, care a zis că n-are de băut. Că nu-i dă dl Ponta bani de băut. Sau cam aşa ceva. N-ai şampanie, atunci dai două beri, să facă toţi miniştrii pipi pe ei. Şi o fasole cu ciolan. La pahare, tacâmuri şi blide de aruncat la coş. De unică folosinţă.
Eu, să fiu sincer, numai de aceea m-aş lăsa făcut ministru, să beau la Cotroceni. Cu Băsescu.
„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea… „ Nu ştiu cine a scris textul care începe cu „Jur”, dar se minte din prima frază. Când zici, citeşti fraza, abia aştepţi să ajungi la ultima: „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Şi-ţi faci cruce peste ţâţe.
Care „putere”, care „pricepere”, care „Dumnezeu”? Şi, mai ales, care „toată”? Căci toate sunt, vorba lui Hegel, în devenire până la moarte. „Totul” dădeai în comunism, „ca simplu cetăţean”. În rest, ajuns în corul din Rai (versiunea Dante), dai prin cântări de alduire, preamărire. Dai „totul” ca să cânţi în corul raiului. Nu-i mare lucru.
Primul „toto” şi l-au dat Antonescu şi Ponta, când au zis că nu mai vreau împreună. Apoi, în bună tradiţie, şi l-a dat Băsescu, când a zis (câte n-a zis) că merge cu jalba la Zegrean, adică la CCR. Mai apoi iarăşi Ponta, când s-a dus cu autocarul miniştrilor în cantonament la Cotroceni. Ca să jure în faţa lui Băsescu şi a cameramanilor.
Că Dumnezeu băuse toată şampania. Şi era lefter.
Beţi toţi de putere şi-au făcut cruce peste ţăţe.
Şi au dat din pix.
„Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Ioan Negru,
Valea Drăganului, 6 martie 2014