lulu

Remarc demersul uşor hei-rupist al unor scriitori clujeni care au publicat recent o carte despre Lulu, „vândut „ca “frumosul nebun al Clujului”, în realitate fiul retardat al fostului miliţian-şef de post din comuna Aşchileu. Un personaj agreat, culmea, până şi de Mitropolia Clujului, de parcă am avea de-a face cu un sfânt – a fost înmormântat, cu pompă, de însuşi regretatul episcop Bartolomeu. Scriitorul-legist Florin Tănăselea, medicul care a făcut autopsia lui Lulu, menţiona desprepacientul său: “Deşi părea isteţ şi înzestrat cu o inteligenţă nativă, la cântărire, creierul său avea vreo 700 de grame, cu puţin peste jumătatea greutăţii unui creier normal, de aproximativ 1300”.
De parcă un volum n-ar fi fost de ajuns întru omagierea memoriei celui devenit peste ani idolul  navetiştilor, iniţiatorii proiectului au plusat. Astfel, lui Lulu ar trebui să i se ridice şi o statuie, taman în Parcul Central al municipiului. Deci, nu o statuie menită cinstirii memoriei savanţilor, medicilor, artiştilor, marilor sportivi ai Clujului sau eroilor din 1989.  Nici măcar pentru veşnicirea academicianului Emil Pop, cel care a reorganizat Parcul Central, cercetătorul de  talie mondială şi fondatorul paleopalinologiei româneşti (n.n. – ramură a botanicii bazată pe studiul sporilor şi polenului fosil), creatorul şcolilor româneşti de citofiziologie, fitogeografie şi palinologie şi promotor de seamă al ocrotirii naturii în România – ci neapărat pentru cea a lui Lulu. Adică, plini de cinism, veşnicim specimenul perfect al celei mai detestabile caracteristici a poporului nostru – idioţenia!

Să vă mărturisesc sincer, piticul dizgraţios, îmbrăcat în haine mult prea largi, care puţea de la o poştă, nu mi-a plăcut nicodată, poate şi din cauza unei întâmplări pe care a provocat-o. Prin anii `70 rula la Cinema Republica unul dintre filmele străine celebre ale epocii, iar la intrare aştepta o mare de oameni. Am văzut cu propriii mei ochi cum Lulu, instigat sau momit cu bani de bişniţarii locului, se îndreaptă către o superbă tânără aflată în mulţime, care aştepta la rândul ei să intre în sală. O surprinde, atacând-o pe la spate,  prinzându-i sânii în palme, ca în două cupe. Şocată de gest şi ruşinată de hohotele de râs ale asistenţei, tânăra femeie a luat-o la fugă, plângând. Deşi eram doar un copil pe vremea aceeea, m-a cuprins o ruşine teribilă fiindcă aparţineam colectivităţii respective – care nu numai că nu intervenise pentru a-l admonesta pe făptaş, dar s-a şi veselit la vederea penibilului act de bravură al celui mai celebru oligofren al Clujului. Şi sila mea faţă de persoanjul Lulu a rămas nemodificată, în ciuda trecerii timpului….

Am scris, pe parcursul a peste două decenii, în patru cărţi şi în sute de articole de ziar, despre numeroase personalităţi de marcă ale Clujului dar şi despre „exoticii” urbei: artişti, nebuni, rataţi, criminali, hoţi şi doar numele lor ar acoperi pagini întregi. Însă, persoanele din cea de-a doua categorie aveau – spre deosebire de personajele “serioase”, care au răzbit în viaţă – o aură de mister şi biografii ce păreau desprinse din romanele de aventuri. Ei bine, poate mă înşel sau n-am simţul personajelor, (deşi mă îndoiesc de acest lucru!), dar pe mine Lulu nu m-a inspirat niciodată. Din rîndul foştilor “regi” efemeri şi atât spectaculoşi ai Clujului, pe care i-am descris în atâtea rânduri, vizibil rămâne astăzi doar Puiu Paşca, fostul mare pocherist al Clujului perioadei comuniste, renumit pentru ca “scutura” de bani, la poker, deopotrivă pe miliţieni, gestionari îmbogăţiţi prin furt, magistraţi corupţi sau secretari de partid. Ajuns între timp un homeless, Puiu îşi târăşte acum paşii prin preajma fostului Croco, cerând trecătorilor bani  – însă cu decenţă şi numai de la cunoscuţi. În opinia mea, acesta ar merita oricând o statuie în locul lui Lulu. Şi mai am o propunere viabilă, dacă vrem cu dinadinsul să decorăm un nebun al urbei. Îl avem pe Gyuszi, care a împlinit, recent, 60 de ani. De-a lungul anilor l-am văzut“crescând” fizic şi spiritual – de la stadiul de bolnav psihic sadea, ins periculos, mistuit de crize, şi până la cel de creştin practicant în bisericile catolice din centrul Clujului. Cerşeşte şi el, asemeni lui Lulu, “un leu sau poate doi, pentru o cafea”, dar o face cu eleganţă, pentru că se consideră un “domn” (ce-i drept, decăzut) al urbei. E localnic get-beget şi în momentul când îşi zăreşte concitadinii pe care-i consideră de “rangul” său li se adresează cu: “Trăiască vechiul Cluj!”. Într-una din dimineţile săptămânii trecute, întâlnindu-l în dreptul Bisericii Sf. Mihail, a ţinut să-mi mărturisescă regretul pentru dispariţia celor ce reprezentau, în opinia sa oraşul nostru: ”Clujul, înainte numai domni avea. Acum are mârlani…” La fel de trist e că aceştia din urmă au idei puţine şi nefericite pentru urbe şi pentru clujeni… În aceeaşi cheie, precizez ca Gyuszi se mândreşte cu o origine multietnică asemănătoare oraşului în care s-a născut şi căruia îi aparţine: bunicul său Janos – ungur; bunica Florica – româncă; mama – Elisabeta – unguroaică; tatăl – Iuliu – român, “subofiţer la poşta armatei” după cum  subliniază el, cu mândrie, iar o mătuşă – Gertrude – nemţoaică. Aşadar, dacă e să ne-ntrecem în paranghelii, ce candidatură pentru promovarea la “starea de statuie” poate fi mai convingătoare decât cea a lui Gyuszi? Cât despre Lulu, o veşnicire a acestuia, în bronz, şi expunerea în Parcul Central ar însemna o victorie majoră, poate definitivă, a “barbarilor”- năvălitori, asupra Clujului  şi a istoriei acestuia. Un element nefiresc, rinocerist, asemănător întrucâtva (desigur, la scară ) procesului naşterii “omului nou”, cel pe care Ceauşescu l-a desemnat pentru a-l înlocui pe omul normal, pur şi simplu.

Clujul se pregăteşte, sperăm cu toţii, să devină Capitala Culturală Europeană în 2021.Oare într-adevăr doreşte cineva să-şi întâmpine turiştii, în Parcul Central, cu Cazinoul şi cu statuia lui…Lulu?

Gyuszi
Gyuszi

Sursa foto Lulu: ovidiupecican.wordpress.com

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.