Ion Negru01

„Nimeni nu este mai presus de lege!”

Expresia e veche şi, la o adică, fără cusur. Mai pe înţeles, cu sens. Adică are înţeles. Are, dacă-i luată din toporul lingvistic. Şi dacă-i luată din toporul juridic. Dar dacă, prost obicei, e luată din toporul metafizic, scârţâie. Şi, fie vorba-ntre noi, nici logic nu stă bine. În orice calendar. Chiar şi în cel mayaş de-acum doi ani.

Expresia, propoziţia, pare a fi o afirmaţie. Dar oare este? Pare a fi o negaţie. Dar oare este? Poate că este un nimic. Dar oare este?

„Nimeni nu este mai presus de lege!”

Aparent, ai putea spune că nici un om nu este mai presus de lege. Sau că toţi oamenii stau sub aceeaşi lege şi prin acea lege vor fi judecaţi. De alţi oameni.

„Mai presus” ar însemna că au fost alţii deasupra legii. Au fost şi sunt. Pentru că întotdeauna Puterea este legea.

Ar mai trebui să fie „o lege”. În afară de cea a lui Moise. Care lege, că şi egipteanului evreu i s-au „dictat” zece?

Nu avem lege (de piatră), avem doar legi. Şi-atunci, cum poţi fi mai în sus sau mai în jos de lege?

Desigur, a avea legi presupune a fi cel puţin o comunitate. Deci a fi om. Căci nu mă duc cu gândul la univers, la faună şi floră, la ape şi munţi. Şi la eter.

Dar ca să fii Nimeni, ce este? Căci doar „nimeni” nu este mai presus de…

Cu acest termen am intrat (poate voit) într-o ceaţă totală. De fapt, a intrat întreaga istorie, fie ea doar a filososofiei.

Nu cum poate fi definit, ci cum poate fi înţeles acest sau acel „Nimeni”? Care, aşa cum se spune, nu este mai presus de lege.

Cine-i Nemeni?

„Nimeni nu este mai presus de lege!”

Acum parcă sună altfel propoziţia de mai sus.

M-aş putea gândi la Zeu. Oricum se va fi nimit el. Dar Zeul în are în sine, dintru început, Legea sa. Şi, mai mult, Zeul nu este om.

Poate că ar trebui plecat de altundeva: „nu-s vremile subt om…” Poate.

 

 

Ioan Negru,

Valea Drăganului, 30 martie 2014