alin tise banner

Capcanele ambiției

 

cosmin sabo

De mic copil sorbeam cuviincios vorbele frumoase ale oamenilor pe care efortul și destinul i-a legitimat să stea în fața mea și a grupurilor la care m-am adăugit vremelnic. Poate fără să realizez suficient am dezvoltat o slăbiciune față de dresorii limbajului, ce nu m-a îngrijorat vreodată ci am prețuit-o ca un viciu drag. De la aceștia am auzit prima data despre ambiție. Am făcut reverențe de fiecare data în față cuvântului, era un reflex firesc care mă aducea mereu la un consens binefăcător cu grupurile iar datorită nesiguranțelor care le purtam în adolescență ,consensul și alinierea erau scopul meu. Mai târziu am auzit că există perspective, iar că unii se sacrifică tacit sau zgomotos pentru această idee atât azi cât și în istoria tumultoasă. Perspectiva încolțește greu, își caută mereu crăpătura din asfalt sub formă timpului potrivit, a locului potrivit și așa mai departe.Perspectiva se expune mereu la o reacție, la un risc, e o carte interzisă din care îți citești ție ceea ce tu gândești, e o formă de acceptare și propășire a propriei persoane. Din fericire în viață există și perioade de însingurare, care deși sunt damnate social mulți le vor rămâne recunoscători pentru ce pot oferi pe mai departe. Singurătatea este mult mai firească decât pare, este căutată din natura firii și o puteți vedea manifestată în economie la scară mare prin năzuințele la proprietate privată.Nimeni nu este prea dornic să împartă un birou sau o cameră de cămin de pildă.Efervescentă grupurilor precum și plictisul de a-ți aranja masca socială de fiecare dată când pleci sau când te întorci, dilema veșnică dacă ai fost destul de drăguț și de amabil, poate pregăti terenul pentru noi căutări. Cel mai des începe căutarea de sine cu idilica și eventuala regăsire. Este momentul în care perspectiva ta , părerea ta contează cel puțin pentru ține mai mult ca niciodată, continui în schimb să nu o exhibi prea des. Orice lucru prezentat prea des se devalorizează așa că o folosești mai mult pe post de baterie de reîncărcare și începi în pauzele dintre reverențele aprobatoare să gândești cum simți. Prin acest proces am început și eu că și alții să îmi formez o opinie proprie în general și în cazul de față despre tema ambiției. Când ești tânăr ideea de a-ți dori arzător ceva este foarte seducătoare, iar această ardoare generează ambiția, ce încălzește sau supraîncălzește în funcție de caz speranțele de realizare.
Vizualizarea este de rază lungă, la orizonturile imaginației poți fi deodată antreprenor, scriitor, bancher, avocat și pe lângă asta filantrop, te gândești mereu să îi răsplătești pe cei dragi din jurul tău. Ai sămânța ambiției semănată , de părinți, bunici și mătuși încrezătoare, de unii profesori, de cărți inspirationale și așa mai departe. Aparent există toate condițiile numai că de multe ori succesul apare din lipsa condițiilor, din lipsuri sau rezistența la amânare a răsplății, cazul cu prăjitură oferită copiilor mici înspre testarea răbdării este de notorietate. Ambiția este unul dintre cuvintele elastice care se mulează ușor pe orice situație, poți să îl rostești la orice și tot ieși rezonabil dacă te afli într-o criză de idei. Elasticitatea lui îl face greu de definit. Dacă întrebi pe cineva întâmplător ‘Ce este ambiția?’ vei observă o mare suită de răspunsuri ezitante și o uluială a interlocutorului că nu îi iese definiția și că tu ai întrebat un lucru evident. Elasticitatea lui îl face foarte popular pentru că îi dă o nuanță de universalitate, potrivit la toate. Mai sunt o seamă de cuvinte din această tagmă și sunt unelte retorice deosebite și cel mai important accesibile. Pe această formulă apare clișeul, cu a să valoare contestabilă, folosit ca armă retorică de cei care imită valoarea cu dorința de a fi confundați cu ea. Noroc că lumea este destul de dinamică și oratorii clișeelor sunt scuturați și dezechibrati în permanență însă nu mereu cu succes din două motive: a)transmit stilul mai departe, iar echipa este mereu dornică să își flateze înaintașul prin imitație, b) creeaza un mediu nesolicitant, bazat pe acceptare și toleranță generală în primul rând față de ei înșiși.
M-am întrebat mereu cum poți să prinzi o învățătura reală din spațiul public care e mereu părtinitor unui curent și pe deasupra mai diluează realitatea în tipică amabilitate oficioasă? Realitatea este mereu o combinație între alb și negru, realitatea nu are sclipiciul saloanelor TV, realitatea este un strâns echilibru între plictis și euforie, între întuneric și lumină. O stradă flancată de felinare noaptea are mai multă realitate decât platourile TV, de aceea strada inspiră atât de multă frică, pentru că aduce realitatea și dispersează demagogia seducătoare. Este unul dintre motivele pentru care am o înțelegere personală a ambiției. Capcana1. Ambiția de a controla totul.
Organizarea socială actuală nu mai permite ambiția de a avea totul. Statele occidentale au politici solide de redistribuire, coeficientul inegalității devine un termen economic din ce în ce mai popular. Posesia începe să devină tot mai problematică, proprietățile sunt ținte ale impozitării crescătoare. Posesia poate să antreneze un vacarm consumerist, să transforme din ce în ce mai mulți cetățeni cinstiți în prădători materialiști. Tentația consumerista poate să aducă oamenii pe terenul gri al activităților ilicite și să primejduiască ordinea în sistem. Organizare actuală nu mai încurajează posesia așa că dorință de putere va merge înspre satisfacția indirectă numită control. Ambiția de a controla poate fi și ea irezistibilă și poate scuza mijloacele. Un exemplu din politica românească legată de ambiția de control poate fi eforturile neostoite ale multora de a avea unanimitatea, în propriul partid, în consilii locale, județene și așa mai departe. Această ambiție pentru unanimitate a tergiversat mereu faptele și au fost o manta de vreme rea când începea fuga de responsabilitate. Se puțeau auzi mereu apeluri la unanimitate din primarii sau parlament și erau prezentate că cea mai mare piedică pentru o guvernare bună. E ca și în viață când ești preocupat prea mult de a-i ‘descrie’ pe ceilalți rămâi pe o bancă clevetind, mirându-te mereu de ultimele bârfe. O parte dintre partide intrau într-o gâlceavă interminabilă, că nu mai știai dacă se detestă mai mult pe ei sau pe celelalte partide. Ce-i de la conducere încercau să înăbușe diferențele de opinie , să aibă unanimitate de opinie și intrau într-un cerc vicios în care conflictul își găsea mereu resurse. Ambiția de a controla totul este o fantezie, ce nu își va regăsi realizarea din cauza firii oamenilor. Orice grup are câțiva care se opun conducerii, care speculează plictiseala membrilor docili și pasivi încercând să își înainteze agenda personală. Atenția care le-o acorzi te vor coborî în comparația pe care și-o doresc contestării. Contestatarilor le oferi în schimb șansa unei comparații foarte favorabile, iar dacă duelul e strâns există posibilitatea să își strângă și simpatizanți. Schimbarea ca și ambiția se mulează foarte ușor pe situații și are o etichetă pozitivă ce o face foarte atractivă pentru susținere. De fiecare data când accepți o provocare calculează înainte ce coborâre de nivel atrage cu ea.
Ambiția de a controla totul atrage un consum de resurse prea mare, încât s-ar putea să îți pierzi resursele și să oferi un câștig doar orgoliului tău. Victoria pirica , aceea care se face cu prețul majorității resurselor este mereu însuflețită de o ambiție prea mare, de un orgoliu prea umflat.
Capcana 2. Ambiția nu este unanim apreciată
Obișnuința și stânjeneala față de grupuri i-a făcut pe oameni să afirme multe vorbe decorative. Fixația pe exterior, aspect accesibil lărgii majorități a făcut ca cel puțin în public să se acorde mare atenție suprafeței, simțul vizual este cel care strânge cea mai multă informație în fond. Vorbele de suprafață au apărut pe același principiu, nu au o bază solidă însă sunt atât de acceptate la suprafață încât contribuie mereu la reafirmarea lor chiar când datele contrazic clar. Societatea se poate înțelege foarte bine pe fondul comparațiilor. Pe acest fond s-a propulsat consumerismul, vecinul a văzut nouă mașină a celuilalt vecin, colegul de școală a văzut un telefon mobil supradotat și a început să se compare defavorabil pe acest aspect și a mers ca urmare să și-l cumpere și alte exemple. Ambiția generează și ea de foarte multe ori termeni de comparație ce se vor dovedi defavorabili mai încolo. Auzeam prin Spania cazuri de români care prindeau o pică față de compatriotul mai harnic și îl ‘laudau’ la patron. Această situație este mai prezentă decât vrem să credem, e o formă de agresivitate pasivă față de ambițioși, pentru că o ambiție prea mare este mereu un apel de provocare, se provoacă raporturile dintre oameni. Există mereu tendința de provocare prin comparație. Îmi amintesc că îmi erau provocate deseori cunoștințele de istorie de către persoane din afara domeniului, dat fiind faptul că am trecut pe la niște olimpiade de istorie. O ambiție mai mare decât a șefului tău este mereu privită cu suspiciune, așa că ambiția trebuie temperată la suprafață. Dacă declanșezi ambiția prea puternic îți crești șansele foarte mult să devii insuportabil în comparații și să ciuntesti din strălucirea șefului, fapt ce nu te mai face așa util. Șefii sunt mereu atenți la efectul comparațiile, în fond acestea mișcă societatea, cel puțin prin consumerism. Sarkozy de pildă îi sugera frumoasei Carla Bruni să nu mai poarte tocuri în preajma lui.
Superiorii ierarhici au tendințe megalomanice și asta îi face de multe ori să ridice prin grația formării lor cei mai modești și inocenți angajați aflați pe palierul tău. Unul dintre capriciile superiorilor e să transforme pe cei mai vulnerabili în cei mai puternici din colectiv, iar promovarea pe funcții înalte le va oferi vulnerabililor șansa importantă de adaptare la funcția oferită, iar profeția de la sine împlinită(vor fi apelați mereu cu numele funcției înalte) pe mulți îi va ajuta să își între în rol destul de bine, încât să se transforme radical. Nu trebuie subestimată pasiunea superiorilor pentru inocență, ce-i drept mai mult în cazul fetelor. O să explic în alt articol cum funcționează inocența în mediul dur al afacerilor. Ambiția in general nu trebuie savurată în grupuri mari. Ambiția se cultivă cel mai bine în particular.
Capcana 3. Ambiția și oamenii care o predică
Am afirmat mai sus că ambiția se cultivă cel mai bine în intimitate, într-o oarecare singularitate. Pe parcursul devenirii noastre vom întâlni foarte mulți oameni care vorbesc despre aceasta. Înainte de asta ar fi bine de înțeles termenul de patronaj al ideilor sau patronaj spiritual în acest context. Oamenii care îți vor vorbi despre ambiție și alți termeni sclipitori rareori o fac dezinteresat, deoarece altruismul contravine firii umane în cele mai multe cazuri. Sper că se înțelege că oamenii de afaceri de pildă nu fac acte filantropice din altruism decât în cazuri excepționale. Patronajul ideilor asupra ta este una dintre cele mai sofisticate strategii de investiție într-un pupil promițător cu o la fel de promițătoare returnare.Această strategie este destul de comfortabila, tocmai de aceea ‘meseria’ de consultant a luat un așa mare avânt.Un consultant fiscal îți va spune că ambiția ta trebuie respectată, iar redistribuirea prin taxe de exemplu, să nu te atingă decât ca un fulg. Predica ambiției se face în general cu patos, este o caracteristică a predicii să te implici emoțional, prin patos de pildă. Implicarea emoțională când se predică o idee, denotă în cele mai multe cazuri o experiență intensă cu tema predicii. Omul în general se consumă mai mult în cazul unui eșec decât în cazul unei victorii, așa că predică foarte emotionala sau patetică poate să îți ofere niște indicii importante despre înfrângerile în față ambiției înregistrate de ‘impecabilul’ predicator. Predicatorul, relativ detașat are mereu mai multă credibilitate. Veți întâlni pe parcursul vieții cu siguranță cu alcoolici care vorbesc de abstinență cu fustangii care vorbesc de femeia unică și așa mai departe fără să știți cu cine vorbiți. Puteți miza totuși pe un indiciu, patosul exagerat deseori semnalează conflictul pierdut al omului cu viciul în cauză. Cei care strigă mai tare împotriva corupților îi găsim după un mandat în aceeași situație. Este destul de interesant fenomenul.
Capcană 4 Ambiția și suprasolicitarea.
Succesul unui plan este data în mod hotărâtor de transpunerea sa abilă în timp. Omul de succes nu se grăbește, pentru că și-a aranjat atât de bine planul încât graba nu își mai are rostul. A reușit să se poziționeze în ansamblu, și astfel intervențiile sale scurte devin mereu hotărâtoare și suficiențe fără să solicite prea mult timpul sau graba. Ambiția provoacă mereu echilibrul, echilibrul relațiilor dintre oameni, echilibrul propriilor resurse și așa mai departe. Ambiția vine mereu cu o forțare, o schimbare de ritm, ce lovește în obstacole mai tare. Ambiția poate să suprasolicite foarte mult, poate să fie mai consistentă pe o porțiune și să nu mai găsească resurse pentru a doua parte a drumului. Oricare ambițios a simțit măcar o data reîntoarcerea la linia de start pe diferite motive, acuzare de trișare, accidentare sau revolta competitorilor. Orice situație în care dai totul prin grația ambiției, își cere o pauză în care să nu faci aproape nimic. Este principiul compensării pe care îl întâlnim peste tot. Acea pauză, dacă te-ai suprasolicitat poate fi pauza decăderii ,a somnului pe lauri. Atingând culmile succesului prin ambiție începi să devii mai greu motivabil, iar flancat de vanitate vei contribui la cultivarea unei eventuale personalități insuportabile. Există niște cazuri regretabile prin corporații de suprasolicitare, însă ce ar fi la fel de trist este că oamenii aceea poate nu au înțeles ambiția și cum funcționează de fapt, cum provoacă dezechilibre în raporturile dintre oameni, în sănătatea lor și cum este de multe ori o armă oratorică față de care nu am deprins să ne apărăm. Dar ambiția are evident multe de oferit pentru cei care o înțeleg cu adevărat. Cred că s-au umplut zeci de mii de pagini despre ea , dacă am spus ceva inedit sau util cu atât mai bine.
În fond , acest articol este ambiția mea într-o frumoasă seară de decembrie.

Cosmin Sabo

Adaugati comentarii