emil aluas

Ca să-l iubeşti trebuie să-l cunoşti, de la pavajul străzii, la curtea interioară, biserică, clădire, statuie. Ca să-l cunoşti trebuie să fi crescut în Cluj, să-i ştii istoria reală, adevarată, să-i cunoşti oamenii. Studiile antropologice arată că mediul în care trăieşti contribuie 60% la formarea ta ca individ. Nu poţi schimba istoria dar o poţi privi cu alţi ochi.

Clujul nu are o istorie a unei nobilimi, aristocraţii româneşti până în secolul XIX. Abia după 1918 se produce un boom cultural prin apariţia unor instituţii performante şi venirea de peste tot a unor personalităţi româneşti care au construit elementul identitar de azi. S-a înmulţit numărul românilor în oraş. Recesământul din 1930 arată că numărul locuitorilor Clujului era de 100 844, din care români erau 36. 032, deci 33, 8 %, iar unguri de 50. 572 deci 54, 6 %. Urmau evreii 13, 2 %, germanii 2, 6 %, şi alte etnii. Se implementează un învăţământ românesc bazat pe burse de merit atribuit copiilor dotaţi de la sate. [Notă, din biografia mea: bunicul primei mele soţii, profesorul Dionisie Maior–născut Maioreanu–preot greco-catolic, cu care am locuit în apartamentul de pe b-dul Eroilor–fosta P.Groza, nr. 3, ap. 8–venit dintr-o familie cu zece copii, şi-a dat examenul de bacalaureat în limba maghiară înainte de 1918, în Năsăud. A terminat cu bursă două facultăţi, filozofie şi teologie la Bucureşti avându-l profesor şi pe Nicolae Iorga. A fost directorul şcolii de băieţi din Blaj pe perioada refugiului, 1940-1945. Profesor de excepţie. Învăţătoarea mea din clasele I-IV, Elisabeta Boca, venită din familie săracă din Bistriţa-Năsăud, şi-a dat bacalaureatul în limba maghiară în Năsăud, înainte de 1918. Invăţătoare excepţională. Profesoara mea de literatură din liceu, Ileana Căpuşan–soţia doctorului Căpuşan–descendentă şi din familie austriacă, profesoară deosebită, formată în perioada interbelică, nu a respectat niciodată programa şcolară stabilită de comunişti. Îi datorez dragostea şi cunoaşterea mea pentru literatura europeană şi americană]. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, apoi în secolul XX, mai ales după 1918, Clujul a fost tradiţional condus de mari personalităţi literare, sau, să zicem, scriitoriceşti. Aceasta vine ca o continuare firească a mişcării iluministe a Şcolii Ardelene. Aproape toate personalitaţile româneşti din Cluj erau educate şi aveau doctorate luate la Viena şi Budapesta, iar după 1960 şi la Roma, Pisa, Sorbona (Paris), Heidelberg. Toţi erau afiliaţi la revistele clujene, Steaua, Tribuna, iar după anii 1960 şi la Echinox. Azi, după 25 de ani de la revoluţia anticomunistă, Clujul este o urbe de 316 000 de locuitori, are 6 universităţi şi 100 000 de studenţi.

După recesământul din 2011, cifrele arată procentul ungurilor de 15, 92 % cu un trend de scădere îngrijorator. A crescut numărul locuitorilor şi a studenţilor, dar s-a deteriorat mult calitatea populaţiei şi a învăţământului. Această degradare se datorează în primul rând politicienilor de după 1989, agramaţi dar cu tupeu, apăruţi de nicăieri în viaţa oraşului nostru. Mă duc destul de des la primărie. Uneori de două ori pe săptămână. Sentimentul meu este mereu acelaşi, că nici un angajat al primăriei, nici primarul, nu aparţin oraşului. Clujul este oraşul în care am crescut şi m-am format. Cunosc primăria din interiorul ei iar corupţia şi traficul de influenţă sunt la ele acasă. Cum a fost posibil să fie condamnat numai fostul primar (redevenit cadru universitar, imaginaţi-vă ce “model” oferim tinerilor), când toţi cei din PDL Cluj, inclusiv actualul primar, ştiau de faptele acestui venetic. Unde a fost şi este presa clujeană care susţine că este “independentă şi obiectivă”.

Noi, clujenii, ştim că pentru acest fost “primar”, Clujul a fost şi este un concept abstract. Mai avem de la PDL cei doi europarlamentari , cel care a fost (un …escu, nimeni nu-i cunoaşte numele la Bruxelles) şi cel care merge acum să ne reprezinte oraşul în Europa, a cărui limbă românească nu se poate înţelege. El spune că a terminat dreptul, de fapt a terminat zootehnia, iar “ceva drept” la cursuri de fără frecvenţă, deci nimic. “Nişte golani” mă resemnează un coleg când i-am arătat mesajul primit de la PDL în duminica votului pentru europarlamentare. În mesaj mi se spunea să-l votez pe acest individ. Ce făcea PDL în acea zi era ilegal. Cum au fost alte zeci de ilegalităţi de-a lungul timpului. Arestările recente de la CJ Cluj sunt nişte copilării (piece of cake). Toţi ştim încă din anii 1990, despre hoţia politicienilor instalaţi la Cluj, care fură de 25 de ani atât din primărie cât şi de la CJ. “Afacerile”, numirile pe funcţii condiţionate de sumele oferite se făceau pe faţă, fără ocolişuri. Privind primarul actual, vă spun tuturor celor din Cluj, “să ne ferească dumnezeu de prostul harnic”.

Lozinca celor de la PDL şi PMP (sunt absolut aceeaşi) este: “nu are importanţă cum şi ce iese, noi trebuie să facem”. Există o gândire la nivel naţional a PDL şi PMP, exprimată la Cluj de o doamnă blondă (vulgară), declaraţie (din 13 iunie, 2014, publicată de Ionuţ Baias pe HotNews.ro)  pe care o am în faţă:  “PMP îşi doreşte să fie un partid altfel. Nu suntem partidul celor cu doctorate la Sorbona”, aluzie la un intelectual clujean cu a cărui tată, a-român, Marian, am fost prieten bun. Stimată d-nă blondă şi vulgară, preşedintă de partid PMP, habar nu ai ce este Clujul, Ardealul, habar nu ai de istoria şi geografia Europei, iar de SUA nu mai vorbesc. Contemplează la ne-revenire ta în oraşul nostru.

Clujul a fost şi este un oraş internaţional dar jigniri la adresa noastră nu permitem. Mi s-a trimis mesajul (distribuit în toată ţara), unui scriitor din Bucureşti, originar din Caracal: “Vreau ca România să devina principat ! Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n ţară. Nu mai vreau […] bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelence urâte […] curve-n copite […] numai rău ne-a adus Transilvania asta !”. Iar înjuriile la adresa noastră, a clujenilor, a transilvănenilor, români, unguri şi secui continuă pe o jumătate de pagină. Clujul are specificul lui, ca orice alt oraş din România, din Europa, din lume. Ca să conduci Clujul trebuie să fii cinstit, să-l cunoşti şi să-l iubeşti. Nici un primar al Clujului de după 1989 nu a iubit Clujul.

Emil Aluaș