Astăzi demolăm mitul conform căruia arestarea preventivă nu s-ar justifica în cazul infracțiunilor de corupție, ci doar în cazul faptelor comise cu violență. Ca argument, vă invit să priviți schema prin care infractorii care beneficiau de despăgubirile de la A.N.R.P urmau să devină acționari la mai multe companii de interes național, unele cu profil strategic.

SCHEMA

Câteva cuvinte despre Marele Joc de la A.N.R.P. La nivelul unu, se cumpărau drepturi litigioase contra unor sume derizorii, iar samsarii își jucau șansa în justiție. La nivelul doi, samsarii aveau în mână judecătorii, și astfel se obțineau hotărâri judecătorești favorabile. La nivelul trei, exista samsarul de A.N.R.P, care avea capacitatea de a bloca ori urgenta un dosar – deci tu, proprietar recunoscut prin hotărâre judecătorească, erai nimeni în drum. La nivelul patru (maxim) se afla un samsar care deținea acțiuni la Fondul Proprietatea, care la rându-i deținea acțiuni la companii naționale, de interes strategic.

Revenind la mit, cam cât de periculos pentru ordinea publică trebuie să fie un individ care, printr-o asemenea inginerie și prin mijlocirea dosarelor de către viitoarea șefă a DIICOT și de către viitorul șef ANI, urma să aibă un cuvânt de spus în companii strategice din Statul Român? Și cine-i mai periculos: individul descris mai sus, sau un oarecare care-i dă două palme altuia, după ce ies de pe stadion? Logica mitului pe care unii parlamentari încearcă să-l încetățenească arată cam așa: violența este infracțiune, deci cine este violent trebuie să stea după gratii.

Corupția este tot infracțiune, dar neexistând violență (care tot infracțiune este), nu se impune arestul. Noi și corupții care ne susțin nu suntem violenți, astfel că trebuie să fim liberi. Și culmea, multă lume-i crede.

Abordarea prezintă însă un grav viciu de ordin logic, iar pentru a-l expune fără a teoretiza, procedăm așa: a săvârși infracțiuni este rău. Cine săvârșește infracțiuni poate fi arestat. Violența și corupția sunt infracțiuni, deci cei violenți și cei corupți pot fi arestați. Parcă sună altfel și parcă are și sens ca aprecierea existenței “relelor mai mari sau mai mici, cu sau fără violență” să nu se facă înaintea pronunțării unei hotărâri definitive, ci chiar prin verdict.

Gravitatea faptei se reflectă în pedeapsă și numai în pedeapsă, și nu în extinderea ori limitarea atribuțiilor procurorilor sau în eliminarea ori inventarea de măsuri preventive.

Mircea Dobocan

 

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.