Alegerile locale au fost și încă sunt un spectacol al clișeelor. O dată la 4 ani, cetățenii acestei țări asistă astfel – cu un iluzoriu drept de apel – la un jalnic spectacol al culiselor electorale.
Piesa nr. 1: “Ce are el și nu am eu?“
Melodrama, în care apelul sentimentalo patetic merge direct la corazonul rănit și dezamăgit al electoratului. Fostul primar e arătat cu degetul și înfierat public pentru tot ce a putut merge prost în lumea asta în ultimii patru ani. Apoteotic și antitetic, TOT ce a făcut el prost, EU NU voi face. Fanii, cei mai mulți în delir, în puținele momente intermitente de luciditate, întreabă: TU ce vei face? Iar unicul răspuns cliseistic este: “Voi face mai bine!”. Mulțimea, euforică și oarecum epuizată, înțelege, undeva în colturile indepartte de cortex, faptul că limba asta romana ar trebui să aibe aici o altă consistență: asta nu suna cumva a “voi prelua aceleași greșeli și le voi face mai bine?”.
În cazul concret, la Turda avem mai mulți candidați, care ne spun același lucru: tot ce a fost nu a fost bine, iar noi vom fi schimbarea. Termeni de comparație nu există și vă trebui să îi credem pe cuvânt. PMP a promovat și votat ani buni de zile Hotărârile de Consiliu Local, pentru că acum să ne spună că de fapt nu e bine și asta e doar vina primarului. Ce vor face precis, nu ne spun. Doar că vă fi cu totul altfel.
Pro România, care acum patru ani intrau în cursă împreună cu primarul Matei, ne spun astăzi, că de fapt ei vor schimba lucrurile, dar până acum erau prin ALDE și trup și suflet alături de primar, votând HCL-urile cot la cot cu tovarășîi din PSD. PSD, realizează subit că HCL-urile promovate de propriul partid nu mai sunt bune, pentru că a plecat primarul. Eu doar le-aș aduce aminte că ei sunt ultimii care pot spune ceva despre democrație, fiind încă în mrejele unei bande corupte condusă de Dragnea. Atentatul la democrație și salvarea corupților sper că nu le uitam atât de ușor. Sunt asumate de PSD. Cine nu își asumă acest trecut recent, ar face bine să părăsească PSD. Și mai avem și filiala locală a USR, al cărei președinte am fost și eu. Nu e posibil să ceri celorlalți transparență, iar tu să nu fi transparent. Nu e posibil să ceri colaborarea celorlalte partide, însă tu să nu fi dispus la dialog și copperare, pentru a face din Turda un loc mai bun. Aici amatorismul politic și prostia se îmbină, dar lucrurile se vor schimba sper. Când pseudo-eminențele cenușîi și poltica de la coada tractorului vor dispărea, iar aripa plusista vă reuși să spargă monopolul decisional al Fermierului Sef, vom avea cu adevărat un partid modern și progressist, care poate deveni Think Tank-ul Turzii.
Mai avem și primarul, care pe ultima sută de metri încearcă să recupereze terenul pierdut. Sincer, un candidat cu adevărat viabil și prezent în viața comunitățîi turdene în ultimii patru ani, l-ar fi lăsat pe Matei fară nicio șansă. Acest candidat există, dar orgoliile și ambițiile politice ale tuturor celorlalți îi oferă lui Matei pe tava un nou mandat de primar. În unele bătălii nu trebuie să tragi niciun cartuș. E suficientă incompententa generalilor din armata adversă. Toți cei care s-au lansat în această competiție politică au un numitor comun: toți ne declară că vor face lucrurile mai bine. Însă până astăzi nici unul nu a oferit ceva palpabil. Ne oprim la vorbe, pentru că faptele nu au existat în toți acești patru ani din partea niciunuia dintre ei.
Piesa nr. 2: “Dur, dur d’etre bebe“
Acum că ne-am lămurit că limba română e rebelă și greu de stăpânit, când dorești să adresezi un mesaj electoral, s-ar putea să ne fie mai de folos dacă ne lamentam într-o limbă de circulație internațională, că tot ne uităm admirativ de mai bine de 30 de ani la caprele grase din curtea vecinilor de la vest de noi. Dacă practicăm îndeajuns de mult datul cu fundul de pământ, plânsul isteric presărat cu “apelative” de copii răi sau luatul jucăriilor și plecatul acasă (iar aici sunt toate Partidele turdene specialiste), s-ar putea că să ne bâlbâim la fel de efficient și în limba străînă că și în limba româna. Copiii ăștia!
Însă oameni buni, tot acest tam-tam, cine poate mai mult și cine e mai cinstit nu e decât perdeaua de fum a celor care doresc să ascundă incompetența. Lupta pe idei, dezbaterile politice, dezvoltarea ideilor pertinente într-o discuție concretă cu toți cetățenii interesați, nu există. Sunteți autosuficienti și credeți că veți păcăli din nou oamenii să iasă din casă și să vă pună ștampila dorită pe partid și candidat. Funcționează doar de 30 de ani, de ce nu ar funcționa și acum? Ceea ce ar fi de dorit însă, este consensul că Turda este mai presus de toate. Niciun partid singur nu vă reuși să ne garanteze dezvoltarea durabilă a orașului, fără contribuția și susținerea celorlalte partide. Niciunul! Așadar, dezbateți proiectele concrete, lămuriți argumentat adversarul politic că ideea voastră este mai bună și asigurați-vă susținerea proiectelor, nu a oamenilor.
Piesa nr. 3: “Only the lonely”
Nu e ciudat cum, chiar și la 30 de ani distanță de comunism, mirajul individualismului atât de dorit dar greșit înțeles (și practicat) continuă să facă ravagii în politicul autohton? Democrațiile cele mai autentice au înțeles de decenii bune că “a colabora” și “împărtăși” nu sunt sinonime cu “a sucomba” sau “a face rabat de la”. Dar, din nou, politica și civismul din vest la care tânjim, se întâmplă în lumea adulților, iar limbajul fofosit de ei e prea elevat pentru maimuțărelile ininteligibile ale stadiului infantile în care încă ne complacem. Putem imita, însă din păcate copiile sunt doar eșecuri lamentabile atunci când ne place la nebunie rutina comfortabila.
Critica mea la adresa partidului pe care eu îl susțîn este voit rău înțeleasă de cei care se simt vizați. Unii chiar mi-au cerut vehement să îi critic și pe ceilalți, nu doar pe-ai noștri. Însă întreb pe oricare dintre voi, ce faceți atunci când propriul copil greșește? Veți critica copiii celorlalți sau veți dori că propriul copil să se îndrepte?
Închistarea într-un castel de de fildeș, crezând că doar simpla existență în tabloul politic vă schimba lucrurile, iar comentariile acide pe pagini de socializare vor fi percepute că “opoziție”, este o strategie total greșită. USR e altfel, e viu, plin de idei și oameni care pot exprima mai mult decât o fraza public. Daca în patru ani de zile singurul proiect este „creșterea populației cu 10%“, iar acesta nici macar nu e dezbătut public încă de ani de zile, nu poți avea decât sentimentul neputinței și al disperării. Doar atâta putem? Da, doar atât. Iar acest fapt e datorat incompetentei crase a conducerii, lipsei de valori intelectuale a filialei în sine și modului execrabil de coagulare a celor care doresc binele orașului în jurul unui proiect și nu în jurul unui om, care a fost total absent din viața comunității. Daca ne dorim să fim priviți că parteneri viabili de discuție, că partid integru, că soluție la problemele Turzii, strategiile și modul de comunicarea a acestora se impun a fi schimbate. Iar un partid matur, smart și cinstit își privește cât se poate de critic propria ogradă, nu ograda celorlalți. Nu e important că ceilalți nu sunt transparenți, noi trebuie să fim transparenți. Nu e important că ceilalți schimba partidele. Noi nu permitem traseismul, oricare ar fi argumentul nostru subiectiv. Nu le poți cere celorlalți, daca tu nu respecți aceste criterii și dacă până și discuția pe acest subiect iți pare injusta.
Șapte săptămâni până la alegerile locale. Credeți că putem iubi Turda cu ochii larg deschiși`?
Daniel Doboș
