FOTO MIRCEA

Câţi dintre dvs., dar mai ales dintre tineri, ştiu că Antonescu este parlamentar încă din 1992? Mai important, ce a făcut el bun, în acest timp, pentru generaţia noastră şi pentru alegători, în general? Acestor întrebări le-am găsit răspunsuri căutând prin activitatea lui ca şi demnitar, dar şi ca persoană publică. Declaraţii politice, stenograme, apariţii în presă.

Departe de a fi un atac la persoană, Crin Antonescu este un om al cărţii, intelectual, francofon. Moderat, ponderat, echilibrat. Îi place să invoce bunul simţ, ca justificare în discursurile şi pentru acţiunile sale. Analizate cu bun simţ însă, aceste calităţi îi lipsesc cu desăvârşire, în realitate singurul lucru la care se pricepe fiind dualitatea.

Un om care susţine că funcţionează după coordonate şi standarde morale ridicate, dar care-l primeşte cu braţele deschise pe Becali în partidul pe care-l conduce este cel puţin dual. Sau mincinos.

Un om care se înconjoară de indivizi cercetaţi sau condamnaţi penal pe care-i apără în public nu este nici credibil, nici integru. Aţi observat de ce era greşit raportul MCV, în viziunea lui Antonescu? Deoarece scria că sunt trei miniştri penali, în realitate fiind numai doi. Trei în loc de doi. Ce înseamnă asta? Aceasta înseamnă că domnia sa nu discerne faptul că în funcţiile publice nu au ce căuta penali. Pentru el este ceva normal.

Un om cu calităţi de orator, dar care nu ştie să comunice. Modul autoritar şi aproape paranoic în care tratează cu alţi membri cerebrali ai Partidului Naţional Liberal îl compromite, şi odată cu Antonescu, va compromite şi ideea de Preşedinte – mediator între puterile statului şi şef al politicii externe.

Ca exemplu, comportamentul faţă de Andrei Chiliman, primar cu rezultate, “om după care se vede ceva”. Sau aluziile şi ironiile de prost gust folosite la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu. A nu se înţelege că vreau să-l scot victimă pe Tăriceanu. Propoziţia e despre Antonescu, ca model comportamental, uman şi social. Din păcate, ca şi prezidenţiabil.

Cum să mă gândesc să votez un Crin Antonescu al cărui suprem şi unic argument este că vrea să scape România de Băsescu? În logica lui, faptul că B nu este egal cu A înseamnă automat că A este mai bun decât B. Nimic mai fals. Nu vreau să-l scot victimă nici pe Băsescu.

Ar mai fi un lucru. Să-i spună cineva şi lui Antonescu:

–          “Pretins prieten, salvator de neam şi înlăturător de dictator, la următoarele alegeri Băsescu nu mai are voie să candideze.”

La care el, mirat, o să ridice din sprânceană.

 

Mircea DOBOCAN.

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.