CLASA POLITICĂ ŞI RĂSPUNDEREA PENALĂ.

178619_515922961768950_502156811_o 

 

MIRCEA DOBOCAN

În anul 2006, într-o Românie pentru care Europa urma să-şi deschidă porţile, Parlamentul a incriminat conflictul de interese, cu rolul declarat de a diminua corupţia din instituţiile publice. Foarte general spus şi fără a analiza infracţiunea din punct de vedere tehnic, primul alineat incriminează conduita prin care funcţionarul public obţine foloase pentru el, pentru rudele sale sau pentru alte persoane determinate, în exerciţiul funcţiei.

În general, legile vizează rudele până la gradul IV inclusiv (moştenitorii, în civil), iar legea penală defineşte sintagma “rude apropiate” ca “ascendenţii şi descendenţii, fraţii, surorile şi copiii acestora”. Când Parlamentul a reglementat această infracţiune de conflict de interese, sfera persoanelor cu care funcţionarului îi este interzisă colaborarea este restrânsă în mod nejustificat doar până la rudele de gradul II. Aceasta înseamnă că un ales local, judeţean sau chiar un ministru poate angaja instituţia pe care o reprezintă în relaţii de afaceri cu nepoţii de frate sau soră, cu unchii şi cu verii. În traducere contemporană, aceasta înseamnă “încurajarea cumetriilor”.

Deloc întâmplător, al doilea alineat spune că primul alineat nu se aplică în cazul actelor normative. Ei, şi? Ce-i cu aceste acte normative? Din întâmplare, am studiat dreptul. În momentul în care am ridicat problema alineatului care practic protejează cumetriile, mi s-a răspuns sec: “a fost opţiunea Legiuitorului”. Vă închipuiţi cât har didactic trebuie să ai ca să spui aşa ceva. Revenind, două sunt observaţiile mele.

În primul rând, faptul că actele normative se aplică unui număr nedeterminat de persoane conduce la ideea că cei abilitaţi să emită astfel de acte trebuie să se afle în poziţii de putere. Cele mai multe poziţii de putere sunt ocupate fie prin numirea, fie prin alegerea oamenilor de partid. Fiind capabili să angajeze instituţiile în relaţii de afaceri cu bani de la stat, au fost protejaţi prin excluderea lor din sfera funcţionarilor care se pot afla în situaţia unui conflict de interese. Undă verde la afaceri cu statul. În familie.

În al doilea rând, actele normative sunt emise, preponderent, de organe colegiale, precum consiliile locale, judeţene, Parlament. În relaţie cu infracţiunile de corupţie, acest fapt poate sugera ideea de “siguranţă a grupului”; altfel spus, dacă umbli la butoane de capul tău, rişti închisoare. Dar dacă umblăm împreună, legea ne apără. Cel mai elocvent exemplu care susţine această teză este chiar modul în care a fost reglementat conflictul de interese.

În încheiere, propun un slogan de ţară: “România, ţara în care interesele clasei politice intră în conflict cu interesele naţiunii.” Cum sună asta?

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.