S-a pus o întrebare interesantă pe net. Ce este corectitudinea politică și cum ne prejudiciază ea? Corectitudinea politică este o formă de limbaj care prejudiciază adevărul pentru a nu leza sentimente. Este o formă de revizionism istoric și cultural care schimbă termeni și rigidizează comunicarea pentru a nu aduce atingere unor categorii la fel de fluide și în permanentă schimbare ca și limbajul.

Este negarea unor adevăruri științifice, fundamentate pe zeci de ani de cercetare, pentru a nu supăra categorii ce nu vor să se conformeze sau nu vor să înfrunte adevărurile respective. De exemplu, afirmația ”există doar două sexe” este considerată o insultă și este combătută activ de cei care nu se identifică cu niciunul. Biologia umană nu poate fi o insultă, dar se insistă asupra modificării principiilor de dragul de a mângâia sensibilități. Corectitudinea limbajului presupune că există limbaj incorect, că există lucruri care nu pot fi afirmate. Limbajul nu poate fi incorect decât dacă răspândește informații fără sens, zgomote neinteligibile sau instigă la violență. A recunoaște culoarea unui om nu este rasism, este o simplă recunoaștere a unei apartenențe, a unei poziționări geografice. Nu aduce informații cu privire la calitatea omului, la cultura lui sau la presupusa inferioritate a rasei respective. Este doar o descriere factuală: ”el este negru”.

Un alt fenomen secundar asociat cu corectitudinea politică este victimizarea. Astfel, putem discuta deschis despre naziști și istoria lor, chiar dacă ar putea aduce atingere culturii germane care este mult mai bogată, mai veche și mai complexă decât atât. Dar nu putem discuta deschis despre rasismul și crimele de război ale israelienilor asupra palestinienilor pentru că am putea fi acuzați de antisemitism. Tot victimizarea atrage și acuzații de misoginism asupra oricui face glume despre femei sau contestă anumite valori promovate mai nou de feminismul modern. Discuția deviază de la un schimb constructiv de idei, la acuzații și scuze, la concluzii pripite și atacuri personale.

Corectitudinea politică presupune întotdeauna reaua intenție. Totul este judecat în parametri rigizi – agresori și victime. A contesta o propunere, a face glume, a pune întrebări sau a avea valori diferite nu demonstrează reaua intenție. Un alt efect secundar este înăbușirea cercetării și mutilarea principiilor deontologice în domeniile psihiatriei, psihologiei și medicinei. Este complet imposibil să discutăm despre minorități sexuale, despre psihologia sau sexualitatea acestora în mod științific, constructiv. Toți cei care încearcă să o facă sunt acuzați instantaneu de homofobie. A avea curiozități nu înseamnă homofobie.

Așa se ajunge la situații ilogice în care ”nu există două sexe și totul e fluid”, dar persoana care vrea să și-l schimbe susține că tranziționează. Dacă tranziționează, înseamnă că e în tranzit între două puncte fixe și bine definite. Are un reper, un punct de plecare și o destinație stabilită. Ceea ce demonstrează fără intenție că identitatea sexuală este normativă și bine înrădăcinată în psihicul societății umane. Tot prin cenzură și corectitudine ajungem la situații periculoase în care nu mai putem critica anumite noțiuni de frică să nu fim percepuți ca homofobi și abuzatori. Susținem abuzurile prin tăcere. Corectitudinea politică este responsabilă pentru normalizarea abuzului de minorități cu identitate sexuală încă neclară, care sunt supuse presiunii unei culturi progresiste ce își schimbă valorile și definițiile de la o zi la alta, după cum o cere momentul.

A încuraja un om să caute răspunsuri și informații, înainte de a lua decizii importante în viața lui, nu este homofobie și nici transfobie. Dar aceste informații sunt în sine sub atac și presiune constantă. Nu te poți informa corect dacă ți se prezintă o singură perspectivă și sunt normalizate doar acele păreri delicate. Adevărul științific sau realitatea psihologică a fiecăruia nu depinde de spiritul timpului, de trenduri culturale sau de ce e normal pentru BBC.

Realitatea e aceeași indiferent cât ar fi de frumoasă sau dureroasă. Calitatea vieții noastre nu se schimbă ignorând ce ne doare și insistând ca ceilalți să nu ne amintească nici măcar involuntar că nu suntem fericiți. Se ajunge la situații în care minorii sunt încurajați să tranziționeze sexual înainte să se fi dezvoltat suficient mintal și sexual. Nu am o problemă cu deciziile unor adulți și nu doresc să discriminez stilul de viață al nimănui. Nu am un dram de homofobie în suflet, dar la vârste fragede nu poți avea o percepție corectă asupra propriei tale identități sexuale. Copiii nu sunt suficient de maturi sau activați hormonal pentru a putea ști ce vor dori să fie peste zece sau douăzeci de ani.

Bineînțeles că a critica aceste practici de mutilare sexuală și psihică a unor minori se consideră homofobie și atrage ura corecților. Se pare că un copil nu are suficientă maturitate încât să conducă, să piloteze, să-și aleagă politicienii, să se culce când vrea, să fumeze. să bea sau să mănânce ce vrea, dar acești militanți vor să ne convingă că are suficientă minte și conștiință de sine încât să-și aleagă ce sex va avea. E cea mai importantă decizie din viața unui om – decizia de a fi. Decizia de a mai putea fi, dacă te răzgândești ani mai târziu și constați că poate te-ai maturizat diferit de cum credeai. Nu putem spune că este o ticăloșie să presezi minori către tranziție sexuală fără să explodeze toată comunitatea corecților. Aplaudatul este tot ce avem voie.

Corectitudinea politică nu ține cont de istorie, de context, știință sau etică. Pentru corecți contează cum ai spus, nu ce ai spus. Toate intențiile sunt percepute ca ostile. Se pare că pentru martorii limbajului corect nu contează cauza sau efectul, doar presupusa intenție. Nu contează medicina, psihologia, politica, sexualitatea, sănătatea sau fericirea. Contează emoția momentului și cer un drept care nu există – dreptul de a nu fi ofensați. Cer ca societatea să schimbe valori și principii fundamentate științific, să renunțe la rațional și argumentativ, fără să fundamenteze aceste cereri pe cercetări, dovezi sau definiții concrete. Istoria este importantă, chiar și atunci când e rușinoasă. Ne învață să fim mai buni ca societate și mai toleranți. Cultura trecutului ne arată cât de mult am evoluat în timp. E o baliză.

Atâta vreme cât corectitudinea politică se bazează pe emoțional și nu folosește argumente raționale, principii științifice, repere socio-culturale și definiții concrete, nu este nimic altceva decât o sectă fundamentalistă. Este un cult de revizioniști care luptă pentru controlul societății. Ne afectează pe toți, de la mediul informațional și până la educația viitoarelor generații de ignoranți narcisiști și permanent ofuscați de vechea literatură. Afectează cercetarea, pediatria, psihologia, psihiatria și medicina. Afectează vizibil rata sinuciderilor și declinul sănătății mintale de pe planetă. Afectează fericirea tuturor, inclusiv a minorităților. Corectitudinea politică nu este progresism, pentru că nu poți progresa amuțind pe cineva sau tăcând de frică. Nu progresezi arzând cărți, cenzurând sau ignorând evidentul.

Este un război eminamente cultural împotriva a tot ce sună prost, de la istorie și până la literatură. E o luptă pentru putere și influență. Este doar o formă de psihopatie politicoasă.

Sursa: Dan Pavel/FB