Virtutea-Victor

Fiecare dintre noi a avut ocazia să constate că atunci când este supărat parcă îi scade şi dorinţa de viaţă, energia vitală. În schimb, atunci când suntem bucuroşi parcă totul devine posibil, nu mai simţim nici oboseala, iar viaţa capătă un cu totul alt sens: merită trăită cu adevărat! Numai din aceste două fraze putem să tragem o concluzie importantă: avem nevoie de cât mai multă bucurie în vieţile noastre.

Să vedem însă, cum putem atrage mai multă bucurie în experienţa noastră zilnică. „La rădăcina bucuriei se află gratitudinea. Nu bucuria ne face recunoscători, ci recunoştinţa ne umple de bucurie.”, spune călugărul benedictin David Steindl Rast. Pare a fi o soluţie la îndemâna oricui. Ajunge să manifestăm recunoştinţă cât mai des pentru tot ceea ce avem şi pentru ceea ce ni se întâmplă şi vom avea parte de multă bucurie. Da, aşa este. Numai că, la fel ca în multe alte cazuri, a spune este mai uşor decât a face. Câţi dintre noi sunt recunoscători pentru „ceva” măcar de două–trei ori pe zi? Câţi dintre noi spun un „mulţumesc” – chiar şi fără „adresă” – atunci când se întâmplă ceva bun în viaţa lor? Cred că prea puţini. Dar atunci când se întâmplă ceva ce considerăm a fi rău? Bineînţeles, şi mai puţini! Cu indignare aţi putea întreba: „cum să fiu recunoscător atunci când se întâmplă ceva rău?!”

„Bucuria este piatra filosofală ce transformă totul în aur.”, credea Benjamin Franklin. Poate dacă ţinem seama de afirmaţia acestui „părinte fondator” al SUA vom avea un motiv care să ne impulsioneze spre păstrarea unei atitudini de mulţumire (ce atrage după ea bucuria) şi în situaţiile în care – în mod „normal” – ar trebui să fim supăraţi. Încă de copii suntem învăţaţi, dar vedem şi în jurul nostru, că atunci când ceva rău se întâmplă este „normal”, este „logic” să ne supărăm, să căutăm vinovaţi şi să ne concentrăm atenţia asupra răului produs. Oare ce s-ar întâmpla dacă am renunţa, măcar în acest caz, de a fi „normali” şi am căuta partea pozitivă a respectivei întâmplări sau situaţii. Apoi, păstrând această stare „anormală”, să fim recunoscători pentru binele descoperit. Nu spun că este uşor de atins acest lucru, deoarece ar fi o minciună. Spun însă că, acţionând astfel vom metamorfoza starea de rău interior pe care o produce un eveniment nedorit într-o stare de linişte, creându-se condiţiile pentru o evaluare „la rece” a întregii situaţii, fapt ce va permite luarea celor mai bune decizii posibile în acel moment. Pentru a realiza această schimbare de atitudine în faţa unor împrejurări dificile este nevoie de două elemente esenţiale: de voinţă – pentru a căuta părţile bune în cele ce s-au întâmplat; şi de atenţie – pentru a nu cădea în cealaltă extremă, în care insistăm asupra răului suferit.

„Bucuria este trecerea omului de la o perfecţiune mai mică la una mai mare.”, spunea şi filosoful Baruch Spinoza. Acesta este un adevăr profund. După ce reuşim în mai multe cazuri să alchimizăm „starea de rău” generată de o anumită conjunctură într-o „stare de mulţumire” pentru părţile ei pozitive, vom fi alţi oameni. Vom arăta la fel fizic, vom purta acelaşi nume, însă vom fi alţi oameni în interior – mult mai puternici, mereu bucuroşi şi plini de energie vitală.

Până data viitoare, fiţi bucuroşi!

 

Victor

http://projectvictor.org/