mihaela trif

Câteodată, e mai bine sa priveşti lucrurile la rece. Să laşi să treacă un moment sau un eveniment fierbinte. Să asculţi şi să citeşti toate reacţiile. Referitor la un eveniment precum Balul Operei, ai mult de ascultat şi de (re)citit.

Multe schimbări, în politică, în ultima vreme. Partide răsar, peste noapte, ca bureţii după ploaie. Goana dupa bani e exagerat de mare, atât de mare, încât condiţionează sentimentele şi felul de a gândi.

Dacă e să o luăm pe cea dreaptă, nu doar în politică schimările devin indispensabile, dar totuşi politica ne afectează. Relaţii mondene de suprafaţă iau naştere. Simpli politicieni cu funcţii “onorabile” pretind a fi ceva opus realităţii, doar pentru a impresiona şi influenţa.

E trist ca moravurile societăţii în care trăim se numără… Pe degetele de la o mână, se numără. Azi pamflet, mâine pamflet. Se citeşte, prinde bine şi mai are câte un mic ecou fiind amintit la evenimente.

E de aşteptat ca atunci când vin unele sărbători, sau când au loc evenimente culturale de “Bon Ton”, precum a fost săptămâna trecută “Balul Operei”, oamenii să se simtă în al nouălea cer şi sa fie atât de egoişti încăt să excludă posibilitatea altora de a simţi acelaşi lucru. Nu mă număr printre cei aflaţi în cauză, dar după toată răutatea expusă în rânduri, prin presa clujeană, am impresia că s-a uitat a se menţiona cel mai importat lucru. Balul Operei nu a avut loc în interiorul sălilor de spectacol, în afara lor, pe holuri, pe scări, la fumoar în timpul pauzelor de program artistic. Nimeni nu menţionează ca secretele mărturisite ale claselor sociale, “ridicate” în Cluj, erau de fapt şoptite în grupuleţe alese cu grijă şi cu foarte mare atenţie. Oameni prost îmbrăcaţi arătau cu degetul spre oameni cu antecedente penale, prezentând astfel un aer de superioritate doar de “dragul conversaţiei”.

Am fost întrebată de ce, deşi prezentă la bal, nu am publicat nimc după. Sincer, vă marturisesc că pentru o primă dată la un eveniment cu o tradiţie de pe vremuri ce nici nu le-am apucat, am fost personal copeşită de detalii. Fie ele de bun, sau prost gust.

Specific tendinţelor noi în comportamente sociale, neutralismul nu mai există pe deplin, nici măcar într-un singur clujean. Mă risc să afirm asta, dar pot „merge” şi la sigur. Sintagme, precum “ori eşti cu noi, ori împotriva noastră”, sunt saluturile tacite. Salutările din priviri. Aproape fiecare, dintre onorabili invitaţi ai evenimentului, au pozat într-o postură ce nu îi caracterizează cu adevărat. Jurnaliştii, dragii de ei, au primit cele mai multe zămbete. Zâmbete însoţite de cele mai multe gânduri neortodoxe. De fiecare dată, când “patrulau”, cu aparat, sau fără, aceştia erau abordaţi, salutaţi şi resalutaţi de cei cu “reputaţie nobilă” . Doamnele, şi mai ales însoţitoarele, dacă nu erau de decor (deseori, prost décor), captau conversaţiile pentru a da dovadă de o inteligenţă aparte.

În încheiere. Şi în concluzie. Dragi contribuabili ai judeţului Cluj aţi plătit o petrecere pe cinste fără a face parte din ea. Dacă vă consolează cu ceva, dintre cei “bogaţi ”, invitaţi la eveniment, mulţi ar mai fi stat încă, la coadă, pentru o gustare gratuită.

Întodeauna cu respect, Mihaela Trif