DSCN4768
Mihai are toate aparenţele unui vagabond: haine ponosite, groase şi un veşnic bagaj, la purtător. Însă eu am impresia că e un sfânt deghizat, care ne-ncearcă, străduindu-se, din răsputeri, să ne transmită ceva… Îl suspectez că ar fi lipsit de locuinţă, fiindcă l-am întâlnit, mai multe nopţi la rând, prin Gara CFR din Cluj. Când îl întrebi despre viaţa sa personală, preferă să spună doar atât: „Mă descurc…” Însă, atunci când aduci vorba despre porumbei, începe să-i descrie, minute în şir. Teoria lui este următoarea: porumbeii sunt asemeni oamenilor, mai mult sau mai puţin îndrăzneţi, în funcţie de evenimentele care le-au marcat până în acel moment existenţa.
Îi cunoaşte foarte bine. Atât de bine, încât e-n stare să descrie fiecare pasăre în parte. „Despre mine, probabil că ele zic doar atâta: uite un om !”- aruncă el, cu simplitate, urmărind pe faţa mea efectul vorbelor sale. Ochii lui verzi emană inteligenţă şi linişte sufletească. Un asemenea om nu poate fi, în niciun caz, bolnav psihic! Ne aflăm în plină stradă, eu la o distanţă de câţiva metri, ca să nu-i stricaura” ieşită din comun, alcătuită din zeci de zburătoare.
Întâmplător – sau poate nu chiar – îl întâlnesc mereu dimineaţa,  când se indreaptă spre parcarea din Centru, de la Biserica Sf. Mihail. Atunci se petrece acel fenomen incredibil: zeci de porumbei care-i cunosc se pare, traseul – şi-l aşteaptă răbdători, cocoţaţi pe streşinile clădirilor din jurul magazinului Sora – îl năpădesc pur şi simplu. Îşi primesc pe loc grăunţele, care nu-i lipsesc bărbatului niciodată. Trebuie spus un lucru: Mihai este un ins care nu cerşeşte – trecătorii care-i ştiu pasiunea îi dau bani pentru hrana zburătoarelor. Din acei bani, probabil că-şi păstrează o mică parte şi pentru traiul zilnic. Alți clujeni se mulţumesc să-l privească, zâmbind cu condescendenţă – parcă amintindu-şi un episod dintr-o lectură obligatorie de şcoala primară – apoi grăbesc pasul. Într-o lume tot mai grabită şi mai indiferentă, au de rezolvat o mie de nimicuri…
Asta în timp ce, fiecare dimineaţă, omul cu porumbeii ne ofera o lecţie de viaţă gratuită: fiti generoşi cu toată lumea, până şi cu păsările!