foto: adevarul.ro

Timp de secole țiganii au jucat mai multe roluri importante în fluctuația vieții economice a țării, inclusiv a județului Cluj, astfel încât, scena tranzacțiilor istorice au fost mereu în schimbare. Țiganii sunt un grup etnic ce poate fi găsit peste tot în lume și care inevitabil își pune amprenta chiar și la nivel local, stârnind reacții și compătimiri.

Vorbim despre populația etniei rome de la Câmpia Turzii, un municipiu care are la ora actuală  și asemenea “locatari “în urbe și care  datorită notorietății acestora cunoscut o creștere fulminantă. În perioada 1992-2002, numărul acestora s-a mărit de aproape zece ori. Astfel, dacă la recensământul efectuat în 1992, Câmpia Turzii avea 162 de cetățeni de etnie romă, 10 ani mai târziu, 1250 de locuitori ai municipiului s-au declarat ca aparținând acestei etnii.

Ulterior, la cel mai recent recensământ, în 2011, populația romă a cunoscut o ușoară descreștere, atingând cota de 1125 de cetățeni, ceea ce reprezintă aproximativ 5,06 procente din totalul populației municipiului.

Conform principiului logaritmilor, asemeni populației majoritare, și populația de etnie romă din Câmpia Turzii cunoaște o înaintare accentuată în vârstă, din cei 1125 de romi care locuiesc în oraș, aproximativ 23 procente sunt cu vârsta peste 55 de ani.

Din punct de vedere al apartenenței familiare, romii din Câmpia Turzii se împart în romi statornici și romi nomazi sau corturari (țiganii de mătase). Astfel, dispunerea în procente a acestor două familii se prezintă după cum urmează: aproximativ 75% dintre romi sunt statornici, nu aplică romani-pen, se îmbracă asemeni populației majoritare și nu se ocupă cu meșteșuguri specifice etniei, iar 25% dintre aceștia aplică romani-pen, se îmbracă în haine tradiționale romani, se ocupă cu creșterea cailor și, de obicei, au un nivel de trai superior romilor statornici.

De altfel, din perspectiva accesului la servicii de asistență socială, dintre romii statornici, aproximativ 40 beneficiază fie de ajutor social, fie de servicii de cantină socială, iar rata școlarizării se prezintă, astfel: 52% dintre copiii de etnie romă au absolvit 8 clase, 20% sunt absolvenți de liceu, 14% absolvenți de facultate, iar 14% sunt neșcolarizați

În anul 2016, o companie care activează în domeniul producției de cabluri a angajat 13 cetățeni de etnie romă din Câmpia Turzii, care erau complet analfabeți și care susținuți de șefa Srrviciului Public Local de Asistență Socială, Tamara Vasinc, au reușit să fie intregrați în câmpul muncii. Ca urmare a acestui demers, aceștia au putut fi integrați în câmpul muncii, beneficiind de serviciile aduse de un contract de muncă, asigurări medicale, acces la sistemul de pensii și la sistemul asigurărilor sociale.

Ca împărțire pe aria geografică a municipiului Câmpia Turzii, populația de etnie romă este împărțită în trei cartiere: ICAR, Insulă + Colonia Goldiș și Cartierul Muncitoresc (străzile Oțelarilor, Aleea Vânătorilor, Aleea Constructorilor). Cât privește impactul populației de romi asupra societății din Câmpia Turzii, s-ar putea aprecia că acesta este unul aproape nesemnificativ, datorită procentului mic de cetățeni romi și a dezbinărilor din rândul etniei.

De altfel, la ultimele două sesiuni de alegeri locale: 2012 și 2016, etnia romă de la Câmpia Turzii a fost împărțită în trei, respectiv două grupări politice, astfel că aceștia nu și-au putut trimite reprezentanți în Consiliul local al municipiului, de aici și lipsa programelor specifice care i-ar fi putut ajuta să “urce“ în ierarhia comunității și să se facă auziți.

Pe de altă parte, la fel ca-n multe orașe din România, paradoxul etniei rome constă în diferențele majore, din punct de vedere al nivelului de trai între țiganii nomazi și cei statornici.

Așadar, în timp ce țiganii nomazi din Câmpia Turzii au palate luxoase, cu pagode, cu fântâni arteziene și porți demne de poveștile cu regi și regine, palate care ajung să fie inclusiv fotografiate de turiștii străini care tranzitează orașul, sunt și oratori ai magiei, conform spuselor lor aflați “la limita subzistenței,“ beneficiind de servicii de asistență socială și locuind în apartamente sociale, la periferia orașului.

Odată asociați cu o lume misterioasă a magiei, ghicitul este o unealtă care li se potrivește perfect, fiind totodată și o modalitate simplă de a câștiga bani. Totuși, o explicație mai rezonabilă este că adevarată pricepere a ghicitoarelor este remarcabila lor abilitate de a aprecia caracterul omului și a vedea ce-și dorește acesta. Bizar, dar adevărat!

Pe de altă parte, unele dintre cele mai renumite gazete din lume, Daily Mail și The Times, folosesc în propriile articole poze cu “palatele“ din România, inclusiv cu cele din Câmpia Turzii, ca exemple negative, pentru a scoate în evidență profiturile instant pe care le fac țiganii din cerșit. Este o poveste de genul „prinț și cerșetor”, doar că protagoniștii nu schimbă locul între ei, ci cele două grupuri care fac parte din aceeași etnie sunt segregate, iar tragicul situației este că aceste două grupuri se reneagă reciproc, în condițiile în care nomazii nu-i consideră ca semeni pe sedentari, iar sedentarii îi consideră „țigani” pe nomazi.

„Noi nu suntem țigani … noi suntem țigani de mătase” – este conceptul pe care se bazează nomazii din Câmpia Turzii, în discordanță cu „țiganii” din blocurile de locuințe sociale.

Există o situație de normalitate pe care conducerea municipalității din Câmpia Turzii o agrează, și anume: țiganii să-și trimită copiii la școală, să fie de găsit dacă sunt căutaţi, să fie înregistraţi, cu tot statutul lor de nomazi, să demonstreze activitatea lor de susţinere a vieţii de zi cu zi, să plătească taxe, chiar dacă minime  şi doar dacă se află într-o stare de sărăcie şi nimeni nu va avea nimic de obiectat împotriva lor, ar putea beneficia şi de servicii sociale.

Astfel, rolul tiganilor  în comunitatea din Câmpia Turzii, nu este una definitorie. Încercările de integrare ale acestora nu sunt deloc noi, întrucât într-o oarecare măsură acesția au reușit accesul la educație, schimbare de mentalitate și atribuirea unor drepturi. Pe de altă parte, rolul lor ca etnie este incert. Nu doar pentru faptul că numărul celor care au beneficiat de pe urma programelor guvernamentale este foarte mic, ci aceștia se bat în continuare de mentalitatea românilor care îi consideră, din prisma faptelor și nu după comportamentul lor ca oameni, țigani.

În concluzie, comunitatea din Câmpia Turzii va avea în continuare de-a face cu această structură intactă de oameni care vorbesc în argou și care deocamdată nu sunt dispuși să se schimbe, nici pentru programe și nici pentru alte divizii.