Așa cum a anunțat primarul comunei Viișoara, Ioan Roman, cu ocazia sărbătoririi centenarului Marii Uniri, în satul Urca din comuna Viișoara va fi amplasat bustul lui Ion Bozdog.

Bustul a fost realizat de un colectiv de la secția ”Sculptură” a Universității de Artă și Design (UAD) din Cluj-Napoca, condus de către profesorul universitar dr. Alexandru Păsat. Aceștia au asamblat deja bustul în curtea bisericii ortodoxe din Urca.

Prof. dr. Ion Bozdog, s-a născut în Urca-Viişoara, lângă Turda, în 1891, fiind unul dintre cei şapte copii ai soţilor Filon şi Maria Bozdog, o familie de plugari români ardeleni. Şcoala primară a făcut-o la Turda, iar studiile liceale, ca şi Facultatea de Teologie, la Blaj. A urmat, apoi, şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie de la Universitatea din Cluj, acolo unde a simţit chemarea înaltelor vibraţii patriotice, hotărând să se pună în slujba marilor aspiraţii ale neamului românesc. Anul 1918 şi evenimentele sale istorice l-au găsit ca tânăr paroh în comuna Dârja, judeţul Cluj, care i-a încredinţat credenţionalul de a o reprezenta la Marea Adunare de la Alba-Iulia, cu misiunea de a semna actul Unirii.
Dr. Ion Bozdoga a trăit intens pentru fiecare clipă mare din istoria neamului nostru. O vreme a fost profesor la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, fiind unul dintre dascălii iubiţi de elevii săi, mereu aproape de ei, sprijinindu-i în toate iniţiativele lor pozitive, iniţiind chiar el acţiuni cu adânci rezonanţe în sufletele elevilor, cum a fost, de exemplu, excursia făcută în Italia, în 1938, când elevii săi au putut vedea Roma, cu Cetatea Eternă a Vaticanului, Florenţa, Veneţia, Napoli etc..
Din 1927, era preşedintele Despărţământului Astra din Târgu- Mureş. Şi până atunci el a fost unul dintre cei mai activi membri ai Asociaţiunii, sprijinind, chiar greco-catolic fiind, edificarea Catedralei Ortodoxe şi făcând propuneri pentru ridicarea unei statui Craiului Munţilor, Avram Iancu, marele erou al revoluţiei române din Transilvania. Acestea şi încă multe alte iniţiative le-a avut şi când a fost ales deputat de Mureş, în perioada 1928-1933.
În timpul refugiului la Braşov, a fost unul dintre cei mai harnici redactori ai „Gazetei Transilvaniei”, gazetăria fiind una dintre pasiunile sale încă din tinereţe. Tot la Braşov, în perioada în care a lucrat la Arhive, a elaborat şi tipărit, pe baza unor documente maghiare descoperite, o importantă lucrare: „Statul politic”, apărută, în 12 aprilie 1944, la Institutul de Arte Grafice Braşov. Evident, este vorba despre Statul politic maghiar, în care autorul scoate la lumină momente importante din Istoria Transilvaniei. Sunt dezvăluite etapele colonizării maghiare în oraşele transilvane, precum: Câmpia Turzii (colonia Triteni), Luduş, Miercurea- Nirajului, chiar şi în zona Năsăudului (comuna Nimigea Ungurească) etc..
Sunt dezvăluite momentele tragice trăite de românii transilvăneni, mai ales cei din Valea Nirajului, în studii precum: Românii de pe Niraj, Românii uitaţi, Ni se dărâmă bisericile, Încă o cruce etc.. Autorul întreabă: cine sunt „ungurii” de azi de pe Valea Nirajului? Şi tot el răspunde: „Întrebaţi de nume şi vă vor spune că se numesc: Munteanu, Radu, Cristea (nume curat româneşti), că au fost obligaţi să treacă direct la Biserica Reformată sau Catolică şi să asculte slujba în limba maghiară. În perioada Primului Război Mondial, românii de pe Valea Nirajului au fost batjocoriţi, închişi, bătuţi. Maghiarizarea s-a făcut prin şcoli, administraţie şi biserică. (…) Azi este valea suspinelor pentru români! Pentru aceşti români n-a sunat încă clipa dezvelirii, cătuşele înstrăinării le strâng cu putere buzele şi limba, iar inima este încă timidă şi nu îndrăzneşte să zvâcnească sub cerul liber al Ţării Mamă. Sunt năuciţi de lumea pe care atât de puţini au ajuns s-o soarbă şi sunt încă înfricaţi de negura ce a trecut peste capetele lor şi ale părinţilor, că nu li se întinde mâna frăţească de ajutor”.
Aşa au lucrat cu spor „fabricile de unguri”, care au condus la creşterea spectaculoasă a ungurilor în oraşele Transilvaniei şi la descreşterea, la fel de spectaculoasă, a românilor. În judeţul Mureş, la recensământul din 1900, s-au înregistrat 103.105 unguri, a căror număr a crescut, în scurtă vreme, cu încă 85.000 de suflete! În acest scop, a fost inventată o nouă confesiune: ungurii greco-catolici, pentru care s-a introdus oficierea slujbei religioase în limba maghiară! În Târgu- Mureş, scrie Ion Bozdog, în 1940, când s-a refugiat, trăiau 30.000 de locuitori. În numai 4 ani, în 1944, când s-a reîntors, a găsit numărul locuitorilor „umflat” cu încă 20.000, toţi numai unguri! Era rezultatul „operei”de maghiarizare a Transilvaniei.
În Valea Nirajului, batjocorirea românilor a continuat şi după 1944. De exemplu, preotul unit din Fărăgău, Octavian Gherea, hăituit şi întemniţat în puşcăriile ungureşti în perioada 1914-1918, în 1945, chiar în ziua de Bobotează, a fost chinuit şi, în cele din urmă, ucis de membrii gărzii civile ungureşti, iar cei trei fii ai săi au fost maltrataţi. „De fapt – scrie Ion Bozdog – dictatul nu se încheiase. Crime şi fărădelegi continuau şi sub noua administraţie românească”.
Dr. Ion Bozdog şi-a închinat întreaga viaţă cauzei româneşti din Transilvania. Ce a primit în schimb? Cruntele închisori comuniste de la Târgu-Jiu, Caracal, Poarta Albă, Medgidia, Canalul Dunăre-Marea Neagră. Eliberat după ani buni de puşcărie, a trăit dintr-o pensie mizerabilă de 817 lei. În cele din urmă, a fost încadrat ca bibliotecar şi cercetător la Biblioteca Academiei Române, filiala din Cluj-Napoca, oferindu-i-se posibilitatea de a lucra la alcătuirea Dicţionarului Enciclopedic Român. A început să lucreze şi la o nouă carte- document: „Un an şi o lună prefect de Mureş”, rămasă doar în fază de proiect. În ea, Ion Bozdog dorea să arate evenimentele din toamna anului 1944 din Transilvania, când prefecţii români din Transilvania au fost destituiţi de regimul sovietic de ocupaţie; dorea să scoată la lumină documente legate de instalarea regimului comunist, acţiunile duşmănoase ale Uniunii Populare Maghiare, când se striga „Jos prefectul burghezo-moşieresc!” sau „La zdup cu toţi reacţionarii!”. Era perioada în care în Ardeal hoardele lui Horthy mai mişunau încă, iar românii învăţau să scrie pe cereri, sub semnătură, „Luptăm pentru pace!”. Profesorul doctor Ion Bozdog s-a stins din viaţă în 14 aprilie 1967 şi îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Central din Cluj- Napoca. Cartea la care am făcut referire în rândurile de faţă, „Comoara dintr-un manuscris”, a fost lansată, în toamna anului 2010, chiar acolo, la mormântul autorului. („Viişoara, 25 iulie 1944” manuscris păstrat cu mare grijă de nepotul lui Ion Bozdog, Eugen Vescan-Viişoreanu. Tipărirea lui într-o carte intitulată „Comoara dintr-un manuscris” (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010) se datorează inginerului Ion Roman, primarul comunei Viişoara, din judeţul Cluj).