„Valoarea repausului… Oare când vom reuşi să o apreciem pe deplin? Când vom reuşi să înţelegem care este adevărata odihnă? Din păcate, zilnic constatăm efectele neodihnei cauzate de stres: accidente severe, produse fabricate sub o calitate îndoielnică, tensiuni în familie sau la serviciu declanşate pe fondul oboselii, spectacole ratate de către artişti suprasolicitaţi, şefi sau patroni lipsiţi de răbdare care nu ştiu să mai poarte un dialog civilizat, copii de 10 ani epuizaţi… şi exemplele pot continua.” dr. Radu Alexandru, medic primar cardiolog.

Rep: Domunule doctor, pornind de întrebarea dumneavoastră, care este un temeinic subiect de meditaţie, cum am putea înţelege cu adevărat valoarea odihnei ?

DR. Radu Alexandru: Prin odihnă am putea înţelege o aţipire de 10 minute, o reverie de 20 de secunde sau un somn profund de opt ore. Indiferent de lungime, repausul oferă energie pentru cel epuizat şi refacre pentru cel afectat. Repausul înlocuieşte oboseala, epuizarea, slăbiciunea, cu pace, cu energie, cu speranţă, permite organismului să se refacă şi ne oferă un nou început.

Trebuie însă precizat că nu orice tip de odină are aceleaşi calităţi. Sistemul nostru imunitar declanşează efectiv tipul de somn cel mai potrivit pentru refacere şi chiar pentru vindecare. Odihan amnifestată prin somnul adânc, generat de undele lente, Delta, este odihnitoare, este cea de care avem nevoie pentru a ne trezi invioraţi şi energizaţi. În timpul acestui somn organismul generează hormonul creşterii. După cum îi spune şi numele, acest hormon stimulează dezvoltarea corpului şi ajută la recfacerea ţesuturilor distruse.

De asemenea, stimulează formarea limfocitelor, adică a celulelor albe, atât de necesare în combaterea microbilor, germenilor patogeni, crearea limfocitelor, fiind un pas important în procesul vindecării, declanşat chiar de sistemul imunitar. În consecinţă, ajutorul ne vine tocmai atunci când avem mai mare nevoie de el şi anume în timpul luptei cu boala. De aceea este bine să ne ascultăm organismul atunci când suntem obosiţi. S-ar putea să fie vocea sistemului nostru imunitar care ne semnalează nevoia organismului de a se reface printr-o formă reconfortantă de odihnă .

Nu stresul este de vină, ci abordarea factorilor de stres

REP: Stresul erodează, macină, paralizează. Uneori nu te poţi odihni de cauza tensiunii interioare. Unde trebuie umblat, la butoanele de autocontrol, la îngroşarea platoşei antistres, la dezinteres?

Dr. Radu Alexandru: Este bine ştiut că pentru orice acţiune există o reacţiune. Expresia reprezintă mai mult decât un citat din legile fizicii. Este una din regulile fundamentale ale sănătăţii. Stresul este o realitate a cotidianului, dificil de eliminat. Chiar dacă nu ne putem detaşa fundamental de cursul evenimentelor şi de circumstanţele care ne cauzează starea de stres, putem alterna în activitatea de zi cu zi perioade de lucru cu perioade de recuperare. Dacă simţim că organismul solicită odihnă, il respectăm, ne respectăm de fapt.

Totuşi stresul, până la o limită, are şi aspecte benefice în sensul stimulării creşterii, atrage schimbarea, impune o anume dinamică, alungă lentoarea, este un “stimulent” al vigilenţei. Dar stresul trebuie administrat. Nu stresul este de vină, ci modul deficitar în care abordăm factorii de stres. El este o forţă care te atacă. Nu o poţi para deplin, dar îi poţi dilua efectele prin schimbări în dreptul tău, nu în dreptul forţei. Una dintre măsuri este timpul de odihnă.

Nu în mod gratuit unele profesii au înclus în programul lor timpul obligatoriu de odihnă. Că este obosit sau nu, un pilot sau un mecanic de locomotivă la final de cursă au rezervat un timp de odihnă. Sportivii au inclus în programul lor un timp anume destinat refacerii, fără de care muşchii lor nu s-ar reface, relaxarea psihică nu ar fi posibilă, fără de care nu am putea vorbi de ceea ce înseamnă “a fi în formă”.

O subtilă formă de comunicare

Rep: Ce înseamnă cu adevărat a te odihni?

Dr. Radu Alexandru: Atunci când vorbim despre repaus, primul lucru care ne vine în minte este somnul, un capitol ce se poate aborda separat. A te relaxa nu înseamnă însă a băga capul în pernă şi a trage două ore de somn încât cineva poate lucra lângă tine cu pikamerul. De pildă, masajul este un foarte bun relaxant. Acest tip de odihnă este un eficient interludiu, un ingredient, faţă de stresul provocat de lumea din jur. Am cunoscut un medic pe nume Tiffany Fields, profesor la Universitatea din Miami.

Fields a demonstrat în urma unor cercetări că pruncii născuţi prematur, care au fost trecuţi prin şedinţe de masaj uşor, de câteva ori pe zi, au avut o rată de creştere mai mare, şi-au dezvoltat reflexele mai rapid şi au avut avantaje la nivel cognitiv în comparaţie cu pruncii născuţi prematur care nu au fost atinşi de nimeni. Pielea este organul cel mai extins al corpului, iar atunci când este atinsă poate genera endorfine ce vor contracara durerea şi pot provoca hormonul creşterii, stimulat de sistemul imunitar.

Cei care caută vindecare nu trebuie să privească masajul doar ca un factor de relaxare, care odihneşte, ci şi ca un factor subtil care vindecă. Sunt suficiente tehnici de masaj, este o întreagă literatură pe această temă, iar mămicile care vor să-şi liniştească micuţii o pot face zilnic, în urma unei informări prealabile, fără ca neapărat să apeleze la un specialist. Simpla atingere a corpului copilaşilor, simpla plimbare uşoară a mâinii pe spate, pe coapse, pe gat şi piept ii linişteşte, îi detensionează, îi odinneşte. Masajul uşor este o formă de comunicare între mamă şi copil.

EKG-ul ne de dezvăluie mentalităţi, obiceiuri, neglijenţe

Rep: Ce putem spune despre preferinţa de a lucra sau a lectura noaptea, de a viziona emisiuni la televizor, de a avea viaţă de noapte? Evident, excludem genurile de profesii care înseamnă lucrul de noapte.

Dr. Radu Alexandru: În principiu, orice activitate prestată noaptea este păgubitoare pentru organismul nostru, care aşa a fost construit încât să respecte ciclul “ziua este pentru activitate, noaptea pentru odihnă”. Este clar însă ca lumea nu ar fi posibilă fără medici care să preia urgenţele în toiul nopţii sau mecanici de locomotivă care trebuie să fie extrem de vigilenţi noaptea, în timp ce noi ne relaxăm în vagonul de dormit. Acestea sunt cazuri tabu, care nu fac obiectul discuţiei.

Conform Fundaţiei Naţionale pentru Studiul Odihnei din New York, mai mult de 100 de milioane de americani au probleme cu odihnă. Mai corect spus, cu somnul. Mai mult de 40 % dintre americani dorm mai puţin de 6 ore pe noapte, iar aproximativ 13 % dintre ei nu reuşesc să se odihnească să se odinească 4 ore în 24 de ore.

Studiul a relevat faptul că la marea majoritate dintre respondeţi, stresul reprezentă principala cuză a incapacităţii de a te odihni. Stresul rămâne duşmanul numărul unu în privarea de somn. Închipuiţi-vă ce înseamna asta pentru un chirurg, pentru un şofer SMURD care circulă şi cu 100 de kilometri pe oră, pentru un pilot, pentru un agent de bursă, pentru pianist în timpul concertului, pentru un sportiv într-o finală…Şi exemplele pot continua.

Din păcate, zilnic constatăm efectele neodihnei cauzate de stres: accidente severe, produse fabricate sub o calitate îndoielnică, tensiuni în familie sau la serviciu declanşate pe fondul oboselii, spectacole ratate de către artişti suprasolicitaţi, şefi sau patroni lipsiţi de răbdare care nu ştiu să mai poarte un dialog civilizat, copii de 10 ani epuizaţi… şi exemplele pot continua.

Atunci când noi, medicii, consultăm pacienţii, le facem şi o electrocardiogramă sau – aşa cum este cunoscută procedura de către marea majoritate- “un EKG”, care, în principiu, este o înregistrare prin sisteme electrice a activităţii inimii. EKG-ul ne evidenţiază, printre altele, ritmul cardiac al pacientului. Fiecare “undă a graficului” este o bătaie de inimă, iar linia care separă două bătăi de inimă este timpul de repaos. Un EKG vorbeşte mult despre modul în care noi ne ducem viaţa. Un medic priceput, privind acest “grafic” al inimii, ajutat de câteva raspunsuri sincere, poate face portretul pacientului şi al modului său de viaţă.
Inima vorbeşte. Ea ne spune dacă suntem tensionaţi sau relaxaţi, dacă organismul nostru este preţuit sau biciuit, EKG-ul ne dezvăluie mentalităţi, obiceiuri, neglijenţe. Nu exagerez, un cardiolog cu experienţă citeşte toate aceste lucruri şi ştie ce să recomande. Desigur, aici intervine într-o oarecare măsură şi componenta genetică. Dar indiferent care sunt problemele, un medic va spune întodeauna: integraţi în viaţa dumneavoastră un raport eficient, sănătos, între mişcare, lucru şi odihnă. Este bine să nu neglijăm acele mici relaxări, aţipiri chiar, zilnice, de 5-10 minute care ne reconfortează, care fac minuni. Ele pot face diferenţa dintre modul cum corpul nostru va simţi şi va acţiona. Luaţi-vă câteva minte să vă detaşaţi, respiraţi adânc, gandiţi-vă la o imagine care va place, la cineva iubit, la o acţiune de bine, tonifiantă, la modul în care puteţi reface o relaţie deficitară sau la un demers generos. Toate acestea vor avea un impact pozitiv asupra organismului.

Atunci când viaţa o ia razna

Rep. Viaţa este plină de încercări, unele apar intempestiv, ne copleşesc, ne dărâmă, ne transformă în roboţi. Furtunile emoţionale ne răpesc odihna, ne distrug neuronii, fac din noi ceea ce nu credeam vreodată că putem ajunge. Pe unii îi agită, pe alţii ii pietrifică, oricum o experienţă dură te poate epuiza….

Dr. Radu Alexandru: În general aşa este. Atunci când viaţa o ia razna, oamenii suferă, se simt vlăguiţi, stinşi, epuizaţi, trăiesc din plin efectele neodihnei. Anxietatea şi teama sunt opusul odihnei. Durerea şi întristarea nu sunt ceva pasiv, ci ele corodează, consumă organismul fizic şi psihic. În tot acest timp corpul nostru solicită insistent odihnă. Dacă nu i-o oferim, lucrurile se pot agrava. Este un moment când trebuie să ieşim din “prim planul” cotidianului şi cu autocontrol, cu calm, cu rabdare, chiar cu spiritualitate, cu apropiere de cei dragi şi – dacă este cauzul- cu ajutorul medicului, să încercăm să facem pentru o vreme “pasul înapoi”.

Adică să ne liniştim, să ne racăpătăm echilibrul. Or “liniştire”, “echilibru” înseamnă în primul rând să ieşi de pe banda de viteză şi să-i pui la dispoziţie organismului ceea ce el nu are în acel moment: odihna. Să parchezi. De preferinţă într-un loc retras. Această abordare este indispensabilă atunci când traversăm o criză. În felul acesta oferim minţii şi inimii răgazul pentru a-şi reveni. Dormim cât solicită organismul, citim, medităm, încercăm să ne adunăm gândurile răvăşite, dialogăm cu cei dragi, evităm subiectele care dor, consumăm o vreme alimente uşoare, cum se spune neacademic “căutăm să ne adunăm”.

Corpul ne va mulţumi pentru asta. Odihna, recuperarea în general mai poate veni şi prin ajutor spiritual, deloc de neglijat, prin revizualizarea unor fotografii ce ne transpun în planul amintirilor plăcute, prin recitirea unor versuri care ne îndreptă cugetul spre o idee nobilă, prin rugăciune, prin oferirea unui cadou cuiva drag, prin vizionarea unui film cu un actor preferat, printr-un gest gest generos faţă de cineva aflat într-o imposbilitate. Odihna este o chestiune de educaţie.

Este acel spaţiu din viaţa ta care nu trebuie ocupat, plobat cu nimic altceva. De ea depinde sănătatea noastră, libertatea noastră, bunăstarea noastră, imaginea noastră ca indivizi şi ca naţiune. O naţiune obosită este o naţiune vulnerabilă. Aş vrea să fiu bine înţeles: nu pledez pentru perpetua odihnă, specifică leneşului. Ci pentru luciditate. Cercetările arată că atunci cnd suntem în echilibru, tensiunea scade, inima îşi reia ritmul normal, cantitatea de adrenalină scade şi ea, cresc în schimb endorfinele, aceşti hormoni care ne au o stare de bine, iar rezultatele se văd în reacţiile nostre: calm, armonie interioară, abordarea cu speranţă a zilei de mâine.

Rep: Ce legătură este între alimentaţie şi odihnă?

Dr: Radu Alexandru: Acesta este un subiect generos care merită tratat separat. Pentru început vă spun doar atât: dacă la miezul nopţii veţi merge în bucătărie, veţi consuma o friptură zdravănă, veţi mânca o prăjitură, apoi veţi trage şi o cană de compot, urmând ca imediat să vă retrageţi în dormitor, aveţi toate şansele ca răsăritul soarelui să vă prindă mahmur, cu cearcăne, cu tulburări abdominale şi cu un “chef de viaţă” teribil.

Beniamin Pascu