foto: citynews.ro

Radio Cluj sunt cele două cuvinte care mi-au rămas întipărite în minte, bună vreme, după conversația pe care am avut-o cu scriitorul Cornel Udrea. Fost redactor la Radio Cluj, timp de patru decenii, realizator al celui mai longeviv program de divertisment și agrement radiofonic „Radioduminica”, Cornel Udrea vorbește despre dezamăgirea pe care o are astăzi față de radioul clujean. De ce este supărat? Răspunsul l-am aflat în discuția purtată cu acesta.

Ramona Sion: Radio Cluj a ajuns anul aceasta la 61 de primăveri..

Cornel Udrea: „La ora actuală, instituția unde am lucrat 40 de ani, radioul public, în speță Radio Cluj se află în cădere liberă. Acest lucru se întâmplă din cauza unui management dezastruos, din cauza unor relații total neprincipiale ale managerului instituției cu personalul său, dar și cu vechea generație de realizatori de la Radio Cluj. Nu pot să accept ideea că Radio Cluj a ajuns la un procent de 0.7 în audiență. Este pe ultimul loc între studiourile teritoriale. Nu pot să accept că oamenii se depărtează de acest post de radio, pentru că nu le mai servesc interesele și nu se mai regăsesc în emisiunile lui”.

R.S. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

C. U. „Ideea aceasta de mătură nouă la casa omului, respectiv oameni noi, timpuri noi, a însemnat că s-au șters din programele radiofonice ale Clujului toate emisiunile vechi care au avut substanță. Au fost șterse toate emisiunile ascultate și care au adus într-adevăr această culoare și pecete culturale inconfundabile aici, la Radio Cluj”.

„Nume mari merg la Dumnezeu, să facă acolo emisiune, dintr-un colț al raiului„

R.S. Să înțeleg că este vorba de generația veche..

C. U. „A dispărut orice legătură cu vechea generație de mari redactori de radio. Când spun aceasta, mă gândesc la Horea Bădescu, Gelu Furdui și mulți alții. Din păcate, destinul face în așa fel, încât alte nume mari să dispară și să meargă la Dumnezeu, să facă acolo emisiune, dintr-un colț al raiului. Mă refer la Constantin Mustață, Constantin Dumitrescu, Codruța Aron Vârtic, inginerii Atanasiu și Jucan. Mă gândesc la Aurel Druță, la Mircea Zeicu, la Sergiu Pop. Lista ar putea continua”.

R.S. Așa cum ați spus și dumneavoastră, unii dintre aceștia au plecat dintre noi, iar alții au o vârstă înaintă. Radioul trebuia să meargă mai departe..

C. U. „Este o listă formidabilă, care ar fi trebuit înlocuită, de acest manager. Aceste nume trebuiau să fie schimbate treptat. Era nevoie de un proiect în timp, un proiect cu dragoste de oameni și pentru oameni, pentru ascultători, dar nu s-a întâmplat așa”.Managementul actual de la Radio Cluj a însemnat foarte mult rău, aproape de dezastru, pentru Radio Cluj. Nu este un program coerent, nu există priorități, s-a acceptat tot ce a venit de sus, de la București.

R.S. Credeți că se întâmplă la fel în toate studiourilor teritoriale?

C. U. „La radio Timișoara este un om care are sânge cu adevărat. Managerul de la Timișoara, nu s-a lăsat călcat în picioare și nici nu a lăsat să i se facă varză programele. A strigat sus și tare, cu argumente. Omul aceasta a spus nu. Celelalte studiouri, din păcate, s-au dovedit obediente și dezastrul este aproape”.

„S-ar putea întâmpla ceea ce s-a întâmplat în 1985..”

R.S. Spuneți că dezastrul este aproape. Ce credeți că va urma?

C. U. „S-ar putea întâmpla ceea ce s-a întâmplat în 1985, dar din cu totul alte motive. Sau mi se pare, dar încă pun sub semnul îndoielii, că se intenționează să se reunifice radioul cu televiziunea. Atunci studiourile teritoriale ar fi un balast și ar trebui să dispară sau să se așeze în chenarul unor programe FM”.

R.S. FM-ul poartă vină?

C. U. „Directorul general al instituției nu știe că există viață și după FM, chiar o viață consistentă. Când spun aceasta, mă gândesc că atâta timp cât la țară există oameni, între 60 și 80 de ani, care ascultă posturile regionale teritoriale pe unde medii, acestea nu trebuie să dispară. Aici în Ardeal, discutăm de vreo 3 milioane de români. La Radio Cluj, ca un specific trist și nemernic se adaugă faptul că emisiunea nevăzătorilor nu mai există. Aceasta avea antecedente înainte de 1985, iar după 1989 a avut un format nou. Am luptat fantastic să intre pe post. Ei bine s-a reușit, avea în jur de 100.000 de ascultători. În noua grilă de programe, nevăzătorii nu au emisiunea lor. Li s-a propus, de către fostul director, emisiune la ora 6 dimineață, sâmbătă. Oamenii aceia au refuzat cu demnitate”.

R.S. Vă supără toate aceste schimbări..

C. U. „Există o formă de nepăsare aproape de sabotaj. Asta mă enervează pe mine. Nu face parte din viața mea să pârăsc. Nu am fost eu omul acela. În relațiile mele cu oamenii mi-a plăcut să-i văd veseli, voioși, să le spun glume, să îi ajut dacă pot. Am scris zeci și zeci de prefețe. Nu am solicitat nimănui niciun leu. Odată am primit, recunosc, și rog DNA-ul să mă cerceteze, un sac de cartofi de 5 kilograme, pentru care conștiința mea suferă acum. Am primit, sunt un corupt”.

„Nu am nicio intenție de a mă întorce”

R.S. V-ați mai întoarce în radio?

C. U. „Nu am nicio intenție de întoarcere în radio, ferească Dumnezeu, cum a sugerat un deștept. Ce să caut la 70 de ani acolo? Să alerg pe coridoare? Da, aș veni ca invitat, cu toată dragostea într-o emisiune duminicală sau în orice altă emisiune culturală, dar la ora actuală nu există aceste emisiuni. Și mai există un aspect care mă supără, fonoteca”.

R.S. Ce este cu fonoteca?

C. U. „În fonoteca radioului Cluj, ca și în alte fonoteci, există valori fantastice. Sunt interviurile cu personalități, majoritatea dispăruți. Nu s-a făcut nimic pentru a fi înregistrați, imprimați, marii oameni de cultură și de știință care mai trăiesc. Acest lucru îl consider aproape de crimă culturală.

Proiectul meu, pe care mi-l revendic, se numește „Altfel de Școală Ardeleană” . Acesta înseamnă imprimarea cât mai rapidă, pe orizontală, ale acestor personalități, culturale, științifice, medicale, sportive și trecerea acestor interviuri imprimate pe CD și de asemenea transcrierea lor în cărți.

Acești oameni trebuie să fie trecuți în cărți speciale. Cărțile ar trebuie să fie o donație a statului român către școli, către toate instituţiile unde se mai lucrează cu cartea. Cărțile astea ar însemna ceva și ar consolida o istorie culturală, pentru că avem nevoie de așa ceva. Eu am să lupt ca fonoteca să iasă la lumină. Să devină operativă și să reintre pe post în emisiuni speciale, ca niște sărbători culturale ale neamului românesc”.

Ramona Sion