sursa foto: citynews.ro
sursa foto: citynews.ro
Când ne-a premiat preşedintele, ăştia m-au concediat”
 
Pe dl. doctor Traian Neamţu, medic psihiatru de notorietate, fost preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj, îl întâlnesc într-un loc total necunoscut mie: cabinetul său particular situat pe strada Horea şi nu la Centrul de Sănătate Mintală de pe strada Ieremia Grigorescu, unde obişnuiesc să-l vizitez, de mai bine de douăzeci de ani. Urc la etajul întâi al blocului şi, pe un mic panou aflat în dreptul uşii cabinetului, remarc suma (modică) pe care medicul o percepe pentru un consult, dar şi completarea: „Pentru persoanele fără venituri, consultul se face gratuit.” Doctorul Neamţu e trist şi teribil de cătrănit, cum nu-mi amintesc să-l fi văzut în cei douăzecişicinci de ani de când am  onoarea să-l cunosc. Nu aşteaptă să-l întreb ce se întâmplă, începe direct, fără preambul, potrivit temperamentului său vulcanic: „Exact în ziua de 22 decembrie 2014, când preşedintele Iohannis ne-a decorat pe noi, foştii deţinuţi politici cu cel mai mare ordin al statului român, prin reprezentantul nostru, preşedintele AFDPR Octavian Joza, conducerea Spitalului Clinic Judeţean Cluj m-a înştiinţat că de la 1 ianuarie 2015 nu mai am ce căuta la Centrul de Sănătate Mintală. Asta, în ciuda prevederilor legii, care spun că un medic-fost deţinut politic, aflat în deplinătatea forţelor sale fizice îşi poate exercita meseria până în clipa în care închide ochii. Desigur, cu avizul Colegiului Medicilor şi al Spitalului Judeţean. Ei bine, din motive pe care am să vi le descriu, pe larg, Spitalul – prin managerul său, Petru Şuşcă, a refuzat să mi-l dea…”
 
„M-au sancţionat pentru că am încălcat legea în beneficiul bolnavului”
 
În primul rând, pentru cititorii care nu au auzit de medicul Traian Neamţu, aceştia trebuie să ştie că bărbatul a luptat, alături întreaga sa familie şi de colegii săi, încă din anii 50 pentru dreptate, democraţie, adevăr şi libertatea exprimării. Pentru aceste idei a fost maltratat, bătut, chinuit, făcând cinci ani de puşcărie prin lagărele de exterminare din Delta Dunării şi Balta Brăilei. La fel au păţit şi ceilalţi membri ai familiei, inclusiv mama şi fratele său.
Acum, după starea în care-l găsesc simt că s-a întâmplat ceva grav. La început mă roagă să nu-l întrerup şi să-i permit să spună tot ce are pe suflet, chiar dacă se va lungi puţin.  Dau din cap, semn de acceptare a confesiunii pe care mi-o va face. Fiindcă sunt convins că medicul aproape octogenar – însă aflat într-o formă fizică şi psihică admirabile! – va spune lucruri cu adevărat interesante. Începe acesta, cu voce uşor tremurată, din cauza indignării care-l stăpâneşte: ”Pot cei de astăzi să-şi imagineze, cei din rândul cărora unii nici nu erau născuţi iar alţii cântau „Te slăvim, partid iubit”, că partea care trebnuia să fie cea cea mai frumoasă a tinereţii mele mi-am petrecut-o acolo, unde mureau zeci de mii de buni români pentru democraţie, adevăr şi libertatea exprimării.  Eu spun: pline sunt câmpiile ţării de morminte fără cruci. Pentru ideile mele am plătit şi voi plăti. În anii `50 -`60 am plătit într-un fel, iar în trecutul recent într-un alt fel, mai odios şi mai subtil – pentru că de 25 de ani suntem continuu marginalizaţi. Şi n-o spun pentru prima dată, a mai spus-o şi o televiziune care a avut curajul să arate cum suntem marginalizaţi. Lucrez de 42 de ani în Spitalul Clinic Judeţean, de 38 la Centrul de Sănătate Mintală, pe care l-am înfiinţat, dezvoltat – astfel încît arată astăzi aşa cum îl vedeţi. Am contribuit din plin ca respectiva clădire să treacă în patrimoniul Spitalului (odinioară fusese a Radioului Cluj). Însă, în ultimul timp mi-am propus să tac, n-am mai participat la emisiuni de televiziune şi mi-am zis să-mi văd de-ale mele. Însă, iată că nu am fost lăsat în pace şi trebuie să ies din nou la rampă… Ca dovadă a faptului că, în calitate de fost deţinut politic, am fost în permanenţă doar tolerat la serviciu, în toată perioada mea de activitate la spital n-am fost felicitat nici măcar o singură dată sau premiat, asta fiindcă n-am avut „limbă catifelată”. Şi iată, anul trecut am fost sancţionat. De ce? Trei bolnavi de-ai mei au fost internaţi la spital: unul în secţia de cardiologie, cu operaţie pe cord deschis, altul la ortopedie, cu fractură de picior, altul la interne, unde nu se găseau medicamente pentru psihotici. Şi,  ceva mai târziu, mi-a venit de la direcţiunea Spitalului să plătesc din buzunarul meu suma de 900 de lei. Bineînţeles, am încălcat legea, fiindcă aceasta nu-mi permite să dau reţetă bolnavilor internaţi. Am făcut-o conştient, fiindcă nu puteam să nu alin suferinţele unor bolnavi. Ştiindu-mă de partea dreptăţii, am apelat la presă, care a efectuat o anchetă, a scris – şi bineînţeles că pînă la urmă mi s-a ridicat sancţiunea. Dar, conştient că direcţiunea instituţiei şi cele din sănătate sunt nişte conduceri de gaşcă (subl. noastră) mi-am zis: <Traiane, pentru asta vei plăti. Să vedem când te vor prinde la cotitură.>”
 
Ultima speranţă, ministrul Bănicioiu
Şi, cum cel mic şi cu coarne nu doarme,  apare altă problemă în viaţa profesională a doctorului Traian Neamţu: în anul 2014 s-a introdus sistemul computerizat de eliberare a reţetelor gratuite pentru bolnavi. S-a întâmplat ca două-trei zile după aceea doctorul să nu poată elibera nici măcar o singură reţetă, iar bolnavii lui să sufere în tăcere, lipsiţi de medicaţie. Cu promptitudine, dl. Neamţu a încercat să intervină la unii conducători ai instituţiei ca să remedieze situaţia, însă acesta susţine că i s-a băgat, imediat, pumnul în gură. “Adrenalina” şi-a făcut efectul aşa că medicul a sunat direct la managerul Spitalului Clinic Judeţean. Arată doctorul Neamţu mai departe: „Acesta a refuzat să stea de vorbă cu mine, o persoană non-grata, care a scris ”împotriva” Spitalului. Prompt, l-am făcut, telefonic laş – dar am chemat din nou presa ca să vadă cum funcţionează calculatoarele şi, în consecinţă, oamenii aşteaptă zile întregi să-şi primească reţetele. Rezultatul: au venit doi specialişti care au remediat, după două săptămâni, situaţia. Mi-am zis din nou:< No, acum Traiane, să vezi ce te aşteaptă!> Ştiam unde va veni lovitura: la sfârşit de an trebuia să-mi întocmesc dosar de prelungire a activităţii pe 2015, conform legii. L-am întocmit, apoi l-am depus la registratură, în data de 26 noiembrie 2014. Menţionez că mă aflam în concediu de odihnă, din 4 noiembrie, şi am lucrat zi de zi – până în 27 decembrie, examinând sute de bolnavi, iar dovada este registrul de consultaţie. În 17 decembrie sunt chemat la direcţiune. M-am dus la dl. manager, pe care l-am cunoscut ca psihiatru şi despre care mi-am format părerea – de, veche deformaţie profesională! – dar am purtat un dialog civilizat, după care ne-am felicitat cu ocazia noului an. Nu mi-a spus nimic referitor la aprobarea contractului şi m-a trimis la Serviciul Personal, unde mi s-a comunicat că dl. manager nu vrea să-mi prelungească acel contract şi, în consecinţă, nici activitatea pe anul 2015. Şi m-au rugat să insist la dl. manager ca să-l semneze. Am ripostat, vehement. Eu mă rog numai la Dumnezeu, dar de la unul pe pământ, pentru a obţine beneficii personale nu am făcut-o şi n-o voi face!  Dar totuşi m-am dus la dl. manager şi l-am întrebat de ce nu-mi prelungeşte contractul.Nu mai reţin exact ce mi-a răspuns, dar l-am rugat să-mi dea în scris argumentele sale contra. Am depus o cerere în acest sens şi aştept în continuare rezultatul Menţionaez că până azi, 11 ianuarie 2015, n-am primit nici o adresă de la Spital cum că mi s-ar fi interrupt activitatea, eu fiind în concediu de odihnă până în ziua de 31 decembrie 2014. S-a trimis, însă adresă la vechiul meu loc de muncă, la Centrul de Sănătate Mintală, dar n-am fost informat asupra conţinutului ei şi n-am primit nimic în scris despre întreruperea contractului.Am scris de asemenea şi un memoriu către Ministrul Sănătăţii, dl. Bănicioiu, personal arătând ce v-am povestit şi dvs. dar menţionând în plus că toată viaţa mea am suferit enorm din cauza politrucilor (subl. noastră). Rezultatul nu l-am primit încă. Aştept răspuns, dar vă pot spune de pe acum că acesta va fi negativ, datorită afirmaţiilor pe care le-am făcut legate de <munca politică în gaşcă…> ”              
 
De ce nu face dl. dr. Neamţu depresie?
Doctorul zîmbeşte amar şi, la finalul întâlnirii noatre, îmi spune că deţine două “suporturi” care-l împiedecă să facă depresie. Acestea sunt credinţa în Dumnezeu şi hazul de necaz, elemente care l-au salvat şi-n perioada dificilă a lagărelor comuniste. Proclamă doctrul Neamţu: “Unu. Am crezut în Dumnezeu şi cred, convins de puterea Lui, care a făcut numai bine. Şi totuşi, oamenii L-au răstignit. Atunci, eu ce vreau: laude, osanale sau monumente? Nu. Consolare, spunând ca şi Cristos: <Facă-se voia Ta, Doamne!>. Doi. Mă simt ca-n bancul acela cu privighetoarea aflată în dispută cu cioara, legat de cine dispune de cea mai bună voce. Cazul este judecat de către leu – regele animalelor, porc, iepure şi vulpe, care-i dau din start dreptate ciorii… La final, după aflarea verdictului – de altfel previzibil – privighetoarea se duce, plângând, la leu şi-i spune. <Leule, nu plâng c-am pierdut concursul, dar plâng pentru că m-a judecat porcul…>   ”
Reacția Spitalului Clinic Județean Cluj, Petre Șușcă, manager:
Nimeni nu e etern, iar în credința mea actul medical nu poate fi făcut la o anumită vârstă, cea pe care o are doctorul Neamțu.
Șef serviciu resurse umane la Spitalul Clinic Județean din Cluj Napoca, Dan Poltorac:
Conform legii persoanele prevăzute de art. 1 al legii nr. 118/ 1990, care au executat o pedeapsă privativă de libertate…..din motive politice, art 2 (1), încadrate în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de serviciu pot continua activitatea după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limita de vârstă prevăzută de lege, pentru o perioadă de timp egală cu perioada de detenție. Dânsul a depășit perioada în care puteam să-l ținem în activitate- în august 2014 a împlinit vârsta de 80 de ani. Conducerea Spitalului a hotărât să nu mai colaboreze cu dânsul. I-am efectuat formele de încetare a relațiilor de muncă, iar dânsul a refuzat să le primească. A făcut  apoi un memoriu la Consiliul Județean și apoi am primit o cerere de la dânsul prin care ne pretindea să-i justificăm refuzul. I-am formulat un răspuns, la care i-am anexat și documentele de încetare a activității pe care le reproșase inițial. I le-am trimis pe adresa de domiciliu săptămâna trecută. Trebuia între timp să le fi primit.
Sorin Grecu