Din bătrâni se spune că vorba lungă este sărăcia omului. Nu pun la îndoială înţelepciunea dovedită de-a lungul veacurilor şi pun adesea alături tăcerea cea de aur şi asta e valabil în cele mai multe situaţii. Dar când e cazul avocatului, atunci trebuie să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului şi lui Tudor Muşatesc răsturnarea proverbului. Pentru el, definiţia potrivită acestei meserii pe care cei mai dăruiţi o transformă în vocaţie este „Avocatul: vorbă lungă, bogăţia omului”. Şi câţi nu şi-au pus soarta, bunăstarea familiei, agoniseala de-o viaţă ori de generaţii în mâna şi priceperea unui avocat, chemat să îndrepte cu ştiinţa, ceea ce alţii au strâmbat cu viclenia şi răutatea?

Când toate calităţile se înmănunchiază sub auspiciile unei persoane care are puterea  de a le îmblânzi cu înţelepciune, îmi rămîne doar satisfacţia de a o provoca la dialog. Am păşit fără vestita sabie deasupra capului şi nici n-am tras cu ochiul înspre talerele balanţei, temându-mă de orbirea dreptăţii într-una din casele de avocatură clujene.

Portofoliul Cabinetului Av. dr. Doina Gherman  acoperă o plajă mare de activitate, de la drept civil/comercial până la drept penal. În ceea ce o priveşte pe doamna avocat Doina Gherman, formaţia ei de avocat este pe drept civil/comercial şi infracţiuni izvorând din zona comercială. Este vorba de legea Societăţilor Comerciale, din legi speciale, evaziuni fiscale, piaţă de capital, aşadar este vorba de o interdisciplinaritate. Desigur, cu timpul activitatea a fost extinsă şi în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie sau asimilate infracţiunilor de corupţie. Când ai un portofoliu de clienţi eşti obligat să ţii pasul cu problemele care se ivesc.

A predat Drept Internaţional Public, o materie foarte frumoasă, pe  care a încercat să o ţină dincolo de cursul scris. A încercat mereu să-i implice pe studenţi, să le ofere ceva nou, care să-i facă să gândească, să dezbată situaţii şi a făcut-o cu mare plăcere.  O fostă studentă ocupă azi exact aceeaşi catedră, teza ei de doctorat a fost o continuare a lucrării de licenţă pe care a îndrumat-o.  Alţii lucrează în diferite structuri internaționale. A lăsat în urmă ceva şi pentru unii asta înseamnă fericirea.

Tinerii sunt foarte buni, iar munca alături de ei este splendidă. Dacă ar fi să reproșeze ceva generaţiei tinere, singurul lucru ar fi o anumită agresivitate. Sunt un pic agresivi în gândire, în a scurtcircuita nişte etape, vor să ajungă la vârf fără să urce treaptă cu treaptă: este o generație ”grăbită” și asta poate fi și bine și rău. Le găsesc scuze şi le găsesc şi explicaţii. De aceea le-a atras mereu atenţia să se tempereze şi să urce pas cu pas. Ei trăiesc altfel timpurile noastre.

Societatea contemporană cultivă imaginea femeii care le face pe toate, aşa că am vrut să aflu mai întâi cum de a renunţat la componenta academică a activităţii sale profesionale.

Av.Dr. Doina Gherman: La un moment dat mi-am reevaluat priorităţile şi, din păcate, am renunţat la munca didactică, deși mi-a plăcut foarte mult munca la catedră. Aveam aproximativ 400 de studenţi împărţiţi în două serii. Deşi era acelaşi curs, erau studenţi care veaneau la ambele cursuri, aşa că aproape de fiecare dată sala era neîncăpătoare, interesul lor fiind bucuria mea.

Faptul că răspund de pregătirea tinerilor avocaţi stagiari este din nou un lucru care mă ţine în contact cu ei. Îi apreciez, realmente, îmi sunt dragi şi ei simt asta, răspund la dragoste cu dragoste. Îi percep ca fiind apropiaţi, deschişi.

Rep.: Vă place să creaţi discipoli, să vă asumaţi rolul de mentor?

Av.Dr. Doina Gherman: Faptul că tot timpul am stagiari şi toţi sunt tineri, vor să înveţe şi sunt ca un burete, înseamnă că îmi place, că altminteri nu aş face-o. E un fel de a dărui. Dar nu orice. E ca şi cum aş dăltui carate, șlefuind diamante: sunt excepționali și diferiți de generațiile trecute, au o altă gândire și o altă abordare. E o generaţie de tineri cu mintea ca un  evantai ori asta, pentru un avocat şi mă raportez aici la meseria mea, este extraordinar de important. Am un singur colaborator extern de vârsta mea, în rest toţi sunt tineri şi îmi place aşa.

Rep.: Ce îl atrage pe un tânăr la cariera de avocat?

Doina Gherman: Foarte multe. Înainte de a fi avocat, un tânăr își construiește o imagine a profesiei din afara ei, fiind influențat de literatură și cinematografie în percepția profesiei. Abia după ce intră în profesie realizează care sunt adevăratele ei valențe, conștientizând că este o profesie dăruită, fiind în slujba clientului. Sigur, clientul are sentimentul că a plătit un onorariu şi că i se face un serviciu. Dar nu vă puteţi imagina cum e ca cineva să-ţi lase problema şi tu să cauți și să găsești soluțiile legale. Sentimentul că eşti util, că este nevoie de tine ar fi suficient ca să vrei să fii avocat.

Ce te mai poate face să vrei să fii avocat?  E dincolo de rutină această profesie, chiar și atunci când este vorba de spețe identice sub aspectul obiectului ori cauzei. A avea o profesie dincolo de rutină este nemaipomenit, pentru că îţi dă o satisfacţie teribilă. Este dicolo de plictiseală, dincolo de a ajunge să te blazezi. Mereu trebuie să performezi, să vrei să ştii mai mult, să cauţi, să găseşti.

E ca în jocurile de construit. Vine un client cu o problemă. Cauţi jurisprudenţă, cauţi legislaţie. După ce le ai pe toate fişate, le aplici pe cazul tău, cauţi soluţii. Alegi acţiunea, selectezi procedura cea mai avantajoasă ori cea mai scurtă, cea mai puţin costisitoare pentru client. După ce ai pus toate elementele în ecuaţie şi ai reuşit să stabileşti varianta optimă pentru client faci dosarul. Îl depui la instanţă, administrezi probaţiunea, pledezi cauza în fața instanţei într-o manieră persuasivă. Partea adversă va încerca să facă acelaşi lucru. Deci trebuie să-ţi doreşti să fii mai bun, pentru ca ceea ce tu construieşti pe baza legislației și a probelor să conveargă către aflarea adevărului.

În practică, dreptul şi dreptatea nu se suprapun întotdeauna. De obicei, dreptatea este deasupra dreptului, iar dreptul, prin instituţiile sale, încearcă să ajungă la nivelul dreptăţii. De aceea cumpăna balanţei este când un pic în dreapta, când un pic în stânga.

A fi avocat înseamnă muncă foarte multă: muncă de informare, de documentare, de pregătire a dosarului, de redactare, de reprezentare ori asistare a clientului în fața instanțelor. Avem dosare pe care am muncit sute de ore fără nicio exagerare. După ce am terminat, am reluat dosarul şi tot am mai găsit chestiuni pe care am dorit să le reformulez. Şi-am făcut-o. Este o profesie solicitantă, cu o anumită duritate, dar utilă, frumoasă și dincolo de rutină.

Rep.: Legea ar trebui să fie o haină cu mărime universală, care să se potrivească tuturor?

Av.Dr. Doina Gherman: Legea este unică, dar se aplică pe caz şi situaţii. Parcă Iorga spunea că dacă legea nu este bună trebuie schimbată, dar tot lege este şi trebuie respectată. De altfel, ideea a fost preluată de Titulescu, pentru care legea era sfântă şi cât era în vigoare, trebuia aplicată, bună-rea.

Legea este unică, dar, din păcate, aplicarea ei în practică este uneori diferită, de aceea există tendința de uniformizare a practicii judiciare, tocmai pentru a elimina inconsecvențele în aplicarea legii.

Rep.:În ultima vreme oamenii acordă tot mai puţină importanţă detaliilor. Cât e de importantă o virgulă în cazul dumneavoastră, pentru un avocat?

Av.Dr. Doina Gherman: Prima regulă pentru un student care învaţă procedura civilă sau penală este rigoarea. În drept, dar nu numai, o virgulă poate să schimbe sensul. De la Voltaie încoace ştim asta, iar în drept, cu atât mai mult. Câtă vreme o virgulă poate să însemne schimbarea sensului, ea contează foarte mult. Iar în procedura de legiferare ar fi de dorit ca acest aspect să primeze. Atunci când noi facem propuneri de legi, în partea noastră de muncă de cercetare, suntem atenţi la fiecare detaliu. Nu sunt detalii, după mine, sunt lucruri majore. Desigur, am putea spune ,glumind, că în ziua de azi nici punctul nu mai este punct și nici virgula nu mai este virgulă.

Rep.:Aţi câştigat vreodată un proces printr-un asemenea viciu, legat de un semn de punctuaţie?

Av.Dr. Doina Gherman: Nu pot să spun că speculând în felul acesta legea aş fi câştigat un proces, dar interpretând norma legală au fost situaţii.

Rep.:Cum se câştigă, de fapt, un proces? Ce e  în spatele unui proces?

Av.Dr. Doina Gherman: Este impropriu spus „se câştigă un proces”. Dar în spatele unei reuşite e muncă multă, de documentare, de construcţie, de probaţiune, de persuasiune. Partea scrisă este foarte importantă. De aici, după ce tu ţi-ai încheiat rolul tău în actul de justiţie, urmează deliberarea, care aparţine judecătorului. Asta, dacă vorbim de faza de proces la instanţă, când acesta analizează şi dispune. Este foarte multă muncă în spatele unui proces.

Rep.:Se vorbeşte adesea în ultimul timp de constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unor decizii. Vi se pare că mai nou, oamenii se pricep  cu toţii nu doar la politică şi fotbal, ci şi la chestiuni juridice?

Av.Dr. Doina Gherman: Cred că oamenii au înţeles mai mult ca altă dată că au anumite drepturi şi încearcă să le valorifice, eu aşa văd acest lucru. Chiar privesc cu ochi buni demersul de a verifica prin prisma Constituţiei un text legal, pentru că orice lege trebuie să fie subordonată legii supreme, care este Constituţia.

Că se pricep sau nu la partea juridică, eu aş zice că în ultimul timp oamenii apelează foarte mult la profesionişti şi se adresează avocatului. Chiar firmele mari, care au o armată de jurişti, apelează şi la serviciile avocatului. Asta înseamnă că munca noastră spune ceva.

Rep.: Aţi păstrat în memoria afectivă vreun caz special?

Av.Dr. Doina Gherman: Memeoria afectivă e selectivă şi nu întotdeauna reţinem aspectele pozitive. În general, suntem tentaţi să le reţinem pe cele negative. Cele pozitive se uită repede, iar partea negativă a unui caz te marchează cel mai puternic emoţional.

Da, au existat cazuri spectaculoase, care pot să constituie categoric, fiecare dintre ele, un alt nivel. Poţi spune de fiecare dată că după o asemenea încercare juridică eşti la un alt nivel profesional. Sunt situaţii care te fac să fii mai bun, să urci, să performezi şi apoi te amprentează.

Cei mai mulţi oameni dăruiţi, care îşi fac din meserie o artă, mărturisesc faptul că anumite evenimente din parcursul lor profesional îi marchează foarte puternic şi învaţă mult din ele, dar omeneşte şi mai puţin profesional. Cu ce se încarcă un avocat?

Cu succesul pe care îl are la final. Nu vă puteţi imagina ce bucurie este când un caz este soluţionat favorabil. Nu se compară cu nimic. Poate actorul pe scenă, când simte energia publicului. Când clientul este fericit şi-l vezi radiind este extraordinar.

Dar este şi reversul, când ai pierdut un caz în care ai crezut, în care ai investit muncă, energie, timp, nu vă spun ce poate să simtă un avocat. Tind să cred că nu este mai supărat clientul decât avocatul, atât de tare te marcheaza un eşec. Şi atât de tare îţi doreşti, dacă există căi de atac să găseşti şi să aduci acel plus în calea de atac, care să ducă la aflarea adevărului și la restabilirea legalității încălcate.