400px-Parlamento_Italiano_Giuramento_di_Giovanni_Leone

Centru-stânga 34,1%; centru-dreapta 28,6%; centru 16%; Movimento 5 stelle 16%; Rivoluzione civile (stânga) 4,2%. Abţineri şi indecişi în jur de 25%. Acestea sunt ultimele sondaje publicate cu 15 zile înainte de alegeri. Următoarele cifre vor apărea luni 25 februarie la ora 14.05 si vor fi exit pool-urile efectuate la secţile de votare.

După bătalia numerelor sperăm că se va vorbi şi despre problemele ţării, care nu sunt puţine dar se centrează pe una fundamentală: locurile de muncă. Nu doar locurile de muncă care actual lipsesc dar şi de ce tip trebuie să fie și ce drepturi vor fi garantate. Pentru moment doar stânga şi centru-stânga au făcut propuneri. Le aşteptam şi pe ale celoralţi.

Ne temem totuşi că vom asculta doar propaganda. În aceasta privinţă Berlusconi, care bântuie la televiziuni si radio la orice ora din zi şi din noapte, este dezlanţuit. Aşa dezlanţuit că şi preşedintele Conferenţei Episcopale Italiene – ca de la guvernele lui Berlusconi a primit beneficii consistente – a fost constrins să afirme că  „italienii nu se vor lăsa înşelaţi”. Ce a spus Cavalerul pentru a merita indirecta tragere de urechi din partea Bisericii? Multe. A promis că eventualul său guvern, în prima sa şedinţa, nu doar va elimina taxa asupra primelor case, bir rău vazut de italieni din care 83% este proprietar al apartamentului în care trăieşte, dar chiar il va rambursa pe cel platit în 2012. Acoperirile financiare pentru acestă operţiune sunt vagi şi aleatorii şi cea mai concretă (taxarea capitalurilor italiene ilegal depozitate în băncile elveţiene) presupune un acord internaţional. Fezabil, dar nu imediat. A promis graţierea pentru construcţiile ridicate în mod abuziv şi a sumelor din evaziunea fiscală prin plata unei sumei forfetare. A lăsat să se întrevadă patru milioane de locuri de muncă în curs de cinci ani (aşteptam încă să vedem primul milion promis în 1994!) si, ca cireaşă pe tort, de a rezolva problema închisorilor cu o amnistie (vrem să vedem anumiţi reacţionari care să voteze!).

Dar, în afară de această propagandă exasperată, observatorii sunt de acord să spună că din aceste alegeri va ieşi (cel puţin la Senat) un rezultat de egalitate şi că – oricare va fi partidul cu majoritate relativă – va fi constrâns să caute alianţe. Lucru nu prea uşor, dacă cuvintele pronunţate în campania electorală vor continua să aibă un sens şi la urnele deja inchise.

În două săptămâni se pot întâmpla desigur multe dar, date fiind numerele actuale, cu cel 34,1% coaliţia de centru-stânga ar trebui să obtină premiul de majoritate la Camera Deputaţilor. Regiunile, care în schimb determină acelaşi premiu la Senat şi peste toate Lombardia, Campania, Lazio şi Sicilia, care aleg cel mai mare număr de senatori, sunt pe muchie de cuţit şi victoria va fi determinată la limită. Teoretic şi conform tradiţiei, Sicilia ar trebui sa fie câştigată de centru-dreapta. Despre celelalte vom vedea. Dar ne indoim că centru-stânga poate avea la Senat o majoritate confortabilă. Şi va fi aşa constrânsă să se alieze cu centru, care la condiţiile lui, va fi disponibil. Cei mai mari exponenţi ai acestei coaliţii refuză orice colaborare cu Berlusconi. Alt lucru – zic – ar fi cu partidul său. Dar bătrânul fost prim ministru nu are nici o intenţie să se retragă. Şi, intr-un anumit sens, nici nu poate din cauza necazurilor pe care le are cu justiţia.

Mai mult voitori decât nevoitori, cei din centru sunt obligaţi să privească la stânga, dar pretind continuare politicilor lui Monti şi solicita PD-ului  să se rupă  de aliatul său de stânga care vede aceste politici ca fumul în ochi şi să rupă orice relaţie cu CGIL, sindicatul tradiţional de stânga. Nu ca în PD ar lipsi exponenţi care ar fi nu doar disponibili dar ar fi chiar bucurosi să o facă (aproape toată aripa fost creştin-democratică) şi alţi disponibili din necesitate dar aceasta ar insemna a se ciocni cu o consistenta parte a bazei, ancorată ferm pe poziţii social-democratice. Un acord cu stânga este exclus din start de PD şi, pe de altă parte va fi dificil ca Rivoluzione Civile să poata depaşi 8% intr-o o oarecare regiune pentru a trimite reprezentanţi în Senat.

Rezultaul? Conform numerelor de azi, un Parlament aproape neguvernabil. Dar nu ar fi prima dată când electoratul italian rezervă surprize. Dacă vor fi şi care, le vom vedea după 25 februarie.

 

Giancarlo Bellini

 

 

 

 

 

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.