Din inima Apusenilor, din Sălciua de Jos, arieşeanul Valer Gligan, ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani este sărbătorit de colegii de breaslă, scriitori la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Un scriitor ţăran în adevăratul şi curatul sens al cuvântului, unul care a ştiut să ducă în suflet muntele cu toată curăţia spirituală pe care aerul tare şi înmiresmat al crestelor semeţe ştiu să-l dea oamneilor din Munţii Apuseni.

Pe calcarul și șisturile cristaline din bazinul mijlociu al Arieșului, între Munții Trascău și Muntele Mare, acolo s-a zămislit o carieră de scriitor şi jurnalist care a aşteptat cuminte şi răbdătoare ca munca din zona minieră să se sfârşească şi să-i dea astfel răgazul necesar să retrăiască viaţa din munte, pe hârtie.

S-a născut acolo, la Sălciua de Jos, la 15 martie 1937. După  anii de şcoală petrecuţi în localitatea sa natală, Valer Gligan  a urmat mai multe cursuri  de pregătire profesională, dobândind atestate în trei meserii (sudură cu gaze şi electrică, maşinist pompe, compresoare şi ventilatoare, preparator în uzina de prelucrare a minereurilor gradul I şi II), meserii pe care nu le-a practicat niciodată. Aşa cum singur afirmă, patru decenii a învârtit hârtii într-un birou funcţionăresc la I.M. Baia de Arieş, unde a deţinut funcţia de inspector personal, iar spre sfârşitul carierei, chiar de inspector şef.

În răgazul dintre două ture la mină, în gospodăria proprie din Sălciua a mânuit uneltele agricole, ca orice ţăran al satului său de baştină. La vremea iernii, în sărbători şi în zile cu ploaie, uneori şi la ceasul nopţii a folosit maşina de scris, apoi computerul, realizând 16 cărţi (povestiri, romane, reportaje, memorii, pamflete, microsioane)  şi 7 albume trecute pe sub lacrimă de tipar; alte două albume bune de ieşit în lume îşi aşteaptă rândul la tipografie. Între coperţile lor a pus uşorul şi greul, binele şi răul, dar şi frumosul acestei lumi de lemn şi de piatră. A semnat şi vreo 1 000 de articole în diferite ziare şi reviste, activitate scriitoricească şi jurnalistică în urma căreia  a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din.

Valea Arieşului, de 80 de ani

„Am început să scriu de la vârsta de 50 de ani şi în perioada scurtă de până acum am publicat 27 de cărţi, din care sunt vreo 4 albume şi restul e proză, inclusiv romane. Am fost preocupat de Valea Arieşului, de Apuseni în general, mai cu seamă de partea superioară a râurilor, unde de fapt a pornit scânteia istoriei noastre a moţilor şi cât voi mai avea zile şi putere de muncă o să continui această activitate”.

Prozator şi publicist, a debutat editorial în volumul colectiv Doisprezece prozatori, în anul 1988. Din volumele care îi poartă semnătura amintim Pe cărările copilăriei, 1990; Chemarea muntelui, 1993; Lupta pentru putere, roman, 1993; Teodorii, roman, 1994; Ispita, nuvele, 1995; Tainele Arieşului, reportaj, 1995; Sufletul muntelui, povestiri, 1998; Omul cu tinicheaua, roman, 1998; Cu fruntea sus, memorii, 2001; Scurtături, proză scurtă, 2002; Lacrimi de piatră, 2004; Mărturisiri. Sălciua 2005. Timpuri, oameni, preocupări, 2005; Valea Arieşului în imagini, 2009; Dulcea dezrădăcinare, 2009; Viaţa veche şi mai nouă a satului, 2009; Câmpeni capitala moţilor, 2010 etc.