M-a fascinat în ultima vreme cum se relatează ‘adevărul’ de vocile ‘autorizate’ ale țării. Am observat rapid că există o mare ușurință de a deturna acest adevăr, astfel că adevărul concis, dacă vreți matematic, prinde dintr-o dată o sumedenie de nuanțe ca și penajul unui păun. Adevărul acesta cu penaj  multicolor, datorită esteticii sale deosebite și a slăbiciunii noastre față de această estetică devine surprinzător mai credibil decât orice prognoză seacă în cifre și fără pic de fabulație. Adevărul ca poveste sau adevărul nuanțelor schimbătoare este cântat deja de foarte mulți ani prin muzica plăcută a manipulării și acordat la tonalitatea naivității umane.

Voi încerca prin subiectul ales, reprezentat prin multe tabele cu cifre oarecum anoste să opresc muzica. Evident că îmi voi atrage antipatii cum se întâmplă mai mereu celui care oprește muzica, fie că a fost sectoristul,  polițistul sau hotelierul.

Cifrele de care spuneam au rigoarea institutelor de statistică de mare prestigiu GFK-Geselschaft fuer Konsumforschung (Societatea pentru cercetarea consumului), Eurostat(Organul principal de statistică al Uniunii Europene) RegioData Research și altele.

Termenul ‘paritatea puterii de cumpărare’ sau legea unui singur preț este o metodă de calculare a unei rate de schimb alternative între monedele a două țări. Datorită faptului că prețurile cresc aproape mereu din cauza firii sistemului economic s-a căutat un indice economic care să permită comparația ușoară a standardului de viață dintre diferite state sau dintre momentele istorice ale acestor state.

Dacă vrem să calculăm de câți bani dispuneau bunicii noștri și ce bunuri puțeau să își achiziționeze acum 50 de ani putem apela la acest indicator al parității puterii de cumpărare. În funcție de resursele proprii și cererea pe piață bunurile au valori foarte variabile în diferite țări. Media modificărilor de preț nu este altceva decât rata inflației. O creștere de preț evident că scade puterea de cumpărare a unui eventual consumator.

Pentru a-și recupera puterea de cumpărare acel consumator trebuie să primească o mărire de salariu sau prețul acelui produs să scadă înapoi. Guvernele operează foarte des măriri de salariu în aparatul bugetar care în valoarea lor reală pot să fie doar o ajustare la nivelul inflației.

Dacă prețurile cresc cu 10% pentru a fi considerată o mărire de salariu în termeni reali e nevoie ca această majorare să fie mai mare decât 10%. Dacă prețurile cresc cu 15%, iar muncitorii primesc o majorare salarială de 10% ar însemna că salariul  s-a micșorat în raport cu puterea de cumpărare. Valoarea reală a unui venit trebuie calculat în baza puterii sale de cumpărare. Nu numai țările au putere de cumpărare diferită ci și orașele și comunele acestor țări.

Într-o comună datorită costului de transport și a timpului, prețurile pot fi mai ridicate dacă nu operează statul niște subvenții. O comună ce este situată în apropierea unui oraș poate să aibă un acces mai ridicat la produse mai ieftine decât o comună de pe crestele munților. Termeni reali de comparație sunt  dați mai degrabă de puterea de cumpărare decât nivelul salariilor sau nivelul prețurilor.

O țară poate să aibă prețuri foarte mici și salarii medii, iar altă țară să aibă prețuri medii și salarii mari. După un calcul economic s-ar putea că țara cu salarii medii să aibă o putere de cumpărare mult mai mare decât țara cu salarii mari, toate acestea datorită indicatorului puterii de cumpărare. Cu alte cuvinte țara cu salarii medii să o ducă mult mai bine decât țara cu salarii mari, adică să aibă cetățeni mai prosperi.

Deși salariile în Olanda sunt  mai mari decât în Italia, puterea de cumpărare în Italia este mai mare decât în Olanda, datorită faptului că prețurile în Italia sunt  mai mici ca prețurile olandeze. Este doar un exemplu care arată ce ușor poate nivelul salariului să ne păcălească când alegem o nouă destinație de locuit. Mai arată de asemenea cât de ușor pot fii amăgiți oamenii cu creșterile salariale, ce sunt deseori abia niște ajustări la creșterea prețurilor.

Mai jos am atașat niște tabele cu puterea de cumpărare a cetățenilor din diferite țări în anul 2007 și respectiv 2014, mai precis de la momentul aderării României la Uniunea Europeană. Îmi amintesc și acum cu câtă euforie sau beție de idei se trâmbița aderarea la familia europeană. Orice familie are nevoie și de un animal de companie, iar acum înțeleg mai clar ce mai lipsea familiei dornice de întregire. Oamenii ce nu sunt în stare să facă comparații echitabile vor rămâne fără să își dea seamă mereu în eroare, iar această falsă conștientizare le va întreține mulțumirea de a nu mai schimbă nimic.

Românii care merg în vacanță în Bulgaria exploatează o putere de cumpărare mai scăzută a bulgarilor ce se vede și prin prețurile foarte mici ale serviciilor turistice bulgare. De asemenea românii care trăiesc în Europa de Vest exploatează de pildă  prețurile foarte mici ale serviciilor stomatologice  din țara natală tot pe același principiu al puterii de cumpărare foarte reduse a românilor din țara.

Occidentalii pe de altă parte sunt avantajați de puterea de cumpărare slabă atât din România cât și din Bulgaria și astfel pot cumpăra imobiliare la prețuri foarte rezonabile și nu numai. Sunt mirat că nu se insistă mai mult pe acest indicator economic când se expune starea națiunii.

Nici în facultate nu am simțit că se acordă atenția cuvenită, dar totuși ce așteptări poți să ai de la facultățile românești de pe locurile 900 în topurile universitare mondiale. În România numai facultățile au așteptări de la studenți: cumințenie, taxe plătite și respect față de cadre. Dacă te încrezi în cei care fac managementul unei universități de pe poziții vecine cu Africa, atunci ai ori o problemă de logică, ori o problemă de curaj și inițiativa.

STATE Populatie 2014 / milioane locuitori Putere cumparare 2007 (euro) Putere cumparare 2014 (euro) Diferenta 2014-2007 (euro)
Elvetia 8,140 27 521 37 153 9 632
Norvegia 5,156 24 993 30 560 5 567
Suedia 9,747 17 217 21 320 4 103
Germania 80,899 18 055 21 579 3 524
Spania 46,464 13 431 12 498 -933
Grecia 10,993 12 203 9 905 -2 298
Romania 19,926 3 036 3 748 712
Ungaria 9,877 5 462 4 949 -513
Bulgaria 7,226 2 453 3 097 644
Serbia 7,129 3 227 3 120 -107
Turcia 75,837 3 182 5 144 1 962
Croatia 4,236 4 565 5 231 666
Belarus 9,470 1 764 2 365 601
Moldova 3,556 685 1 322 637
Albania 2,894 1 599 2 286 687
Muntenegru 0,625 2 338 4 617 2 279
Macedonia 2,108 2,069 2 816 747
Europa 15 172 13 112 -2060 austeritate

Anul 2014 http://www.gfk.com/de/news-und-events/presse/pressemitteilungen/seiten/gfk-kaufkraft
Anul 2014 http://www.gfk.com/de/news-und-events/presse/pressemitteilungen/seiten/gfk-kaufkraft-europa-2014-2015.aspx
Anul 2007 http://archiv.gfk-geomarketing.de/presse/20071113_kaufkraft_europa.pdf

Scopul unui stat care își respectă și iubește cetățenii este acela de a le crea o bunăstare ce se vede cel mai clar prin puterea acestora de cumpărare. Dacă nu reușește să le crească puterea de cumpărare din asaltul nevoilor și al tentațiilor cetățenii statului vor începe să își vândă casele și pământurile.
Cine poate acuza niște cetățeni care își vând pământurile pentru a supraviețui?  Creditările restrictive prin condiții și dobânzi ridicate face ca cetățenii români să înceapă să își vândă proprietățile, pădurile, casele și orice alt bun pentru care pot primi valută forte. Marea majoritate dintre ei habar nu au că mulți dintre banii cu care li se cumpără proprietățile sunt inventați, tipăriți la expresă dorință a unor maiștri ai  finanțelor.

După marile negocieri de aderare la Uniunea Europeană mulți s-au înghesuit să își strige meritul. Vrednicii neamului de prin politică mai că aveau spasme mistice din satisfacția reușitei. Aderarea la Uniune era evident un dat divin echivalent poate cu văzutul lui Arsenie Boca pe perete. Era după cum ne-am obișnuit relatarea poetică a evenimentelor și a așteptărilor. Relatarea pragmatică o vedeți mai sus în tabel și e reprezentată de cifre, nimic eroic sau poetic.

În timp ce se citesc cifrele de mai sus aș sugera să se facă simultan o rememorare a unora, care în 1 ianuarie 2007 deschideau șampania pentru Uniunea Europeană. Îmi amintesc că era pe atunci un mare erou al negocierilor de aderare, un fost ministru la care i-am fost chiar student. La câte omagii primește  îi voi face un serviciu pentru ai crește credibilitatea, mai precis îi aduc o mustrare.

Trebuie mereu să existe și o critică ca să fi credibil, altfel numai cu laude te transformi într-o fantezie. Eu cel puțin nu cred pe nimeni care doar îmi laudă un produs și nu îi aduce în discuție un mic dezavantaj. Dacă aș putea face ceva în trista amintire a negocierilor dumitale pentru aderare și în solidaritate cu oamenii simplii ar fi să fondez Partidul Renegocierii Naționale de care chiar mă voi ocupa la un moment dat. România nu mai are nevoie de atâtea directive europene, România are nevoie de multe renegocieri și recâștigarea stimei de sine. Domnul negociator-șef este un banal profet mincinos al bunăstării românilor prin colonialism, părerea mea sinceră.

http://www.presalocala.com/2013/12/19/filosofia-fondurilor-europene-partea-a-îi-a/ Mai atașez un articol bine fixat în cifre despre fondurile europene. După cum se poate observă, nu e deloc nevoie să fi în UE ca să crească puterea de cumpărare a cetățenilor unui stat. Turcia 1962, Belarus 601, Croația 666 (în UE din 1 iulie 2013), Moldova 637, Albania 687, Macedonia 747.

Se pare că Belarusul 601 statul care face comerț intens cu Rusia se bucură și el de o creștere a puterii de cumpărare a cetățenilor săi comparabilă cu România 712  în intervalul 2007-2014, adică o dată cu intrarea României în U.E. Căci 111 euro diferență pe an ar însemna 10 euro în plus pentru un român pe lună.

Deși nici atâta nu revine în plus la românul simplu, pentru că țara asta la cât de bine a fost condusă are parte de o polarizare dureroasă a veniturilor, inclusiv cei de la institutele inutile pornite de la universitari fanteziști, aidoma domnului fost negociator-sef. La fel de adevarat ca domnul in cauza are urmasi cam la fel de inspirati, onorabili si servili, asemeni epigonilor din poezia lui Eminescu.

Cu toată fanfaronada din ultimii ani, se pare că ajung numai cu 10 euro pe luna mai mult în buzunarele românilor înintervalul 2007-2014 în comparație cu ce câștiga Belarusul din comerțul cu Rusia. Uluitor, maleficii de ruși, pe deasupra și leneși oferă creșteri salariale bielorusilor asemănătoare cu ce oferă nemții și francezii, coborâți tocmai din rai să ajute poporul român financiar. 🙂

grafica

Evolutia puterii de cumparare in perioada crizei financiare 2008-2012

Dupa cum se poate observa in tabelul de mai sus, statele din Europa au resimtit criza economica in mod foarte divers. Norvegia si Elvetia sunt doua state care nu fac parte din Uniunea Europeana si sunt insemnate ambele cu rosu inchis ce reprezinta o putere de cumparare mai mare de 30% inregistrata in intervalul 2008-2012.

Cetatenii din Ungaria si Grecia au trebuit sa stranga cureaua intre 30% si 15% fata de consumul cu care erau obisnuiti. Romania, Spania, Italia si Irlanda sunt cateva tari care au trebuit sa stranga cureaua intre 0 si 15% fata de perioada precedenta.

In partea stanga sus se vede harta evolutiei puterii de cumparare a tarilor europene in perioada dificila a crizei. Este uimitoare performanta Turciei de a trece prin perioada de criza economica cu o crestere substantiala a puterii de cumparare per capita. Dupa cum se poate observa are parte de un ritm procentual mai bun si decat Germania. Apropo, taierea unnor capaci din piataTaksim , piata protestelor, servea la construirea celui mai mare aeroport turc.

Din pacate Serbia datorita razboaielor din fost Iugoslavie a fost izolata tot mai mult in comertul exterior. Embargo-ul economic este o piedica in calea liberului schimb si de aici un mare obstacol in fata refacerii economice. Serbia ramane o tara stigmatizata in opinia mondiala si va trebuie sa isi duca povara faimei proaste mult timp de aici inainte.

In concluzie, cifrele vorbesc de la sine si nu mai e nevoie de prea multe comentarii.

Puterea de cumparare in orasele din Romania 2012

poza 2

Tabelul de deasupra reprezintă un grafic al puterii de cumpărare din orașele cele mai importante ale României în anul 2012. Mărimea cercurilor albastre reprezintă nivelul populației din aceste orașe. Axa verticală din stânga reprezintă puterea de cumpărare în euro.

De exemplu Cluj-Napoca este situat sub puterea de cumpărare a orașului Timișoara pe la cota de 4200 de euro, venit disponibil de cheltuit al unui locuitor al orașului. În anul 2014 puterea de cumpărare medie în România era după cum s-a văzut în primul tabel de 3748 euro pe an. Capitala are o putere de cumpărare în jurul cotei de 4500 euro.

Capitalele au în general o putere de cumpărare mai mare decât media provinciilor. Bucureștiul o are în jur de 50% mai mare, iar de pildă Varșovia o are cu 75% mai mare decât provincia poloneză.

Axa orizontală de jos reprezintă numărul de centre comerciale per capita pe m2. Numărul mare de puncte comerciale arată o modestă reprezentare a supermarketurilor. Deoarece în general supermarketurile elimină competiția numeroasă a alimentarelor și consignațiilor de bloc. Turda este un oraș cu o creștere interesantă pentru dimensiunea lui și acest lucru este datorat situării sale în apropierea Clujului. Fiind satelit al Clujului este antrenat în creșterea orașului de pe Someș. Turda are o putere de cumpărare mai mare decât Iași, Oradea sau Târgu-Mureș.

Orașul Botoșani undeva pe la 2700 euro, are cea mai mică putere de cumpărare pentru că este situat într-o zonă cu activitate economică foarte redusă, mai nou aflată în proximitatea unei zone de conflict. Cea mai mică putere de cumpărare o au evident satele și comunele, fenomen cât se poate de general.

Există un vechi clișeu legat de oameni și bani și zice ‘just follow the money'(doar urmărește unde se duc banii). Alături de tabelele pe care le-am atașat împreună cu îndrumarea ‘follow the money’ sunt de părere că orice om cu o inteligență medie poate să înțeleagă politica economică din Europa. Evident că aș putea scrie multe interpretări pe marginea acestor tabele.

Evident că am dilema de ce Erdogan este hulit pe motiv de autoritarism cu toate că are o creștere fulminantă a puterii de cumpărare pentru poporul său și de ce Băsescu sau alții sunt lăudați pentru lupta anticorupție. Mă întreb de ce cu atâtea fonduri europene cetățenii României(3748) au o putere de cumpărare mult mai mică ca și Turcia (5144) care nu primește fonduri europene în condițiile în care ambele țări în 2007 la aderare aveau o putere de cumpărare asemănătoare, 3036 euro România și 3182 euro Turcia.

Nu cumva intrarea în Uniunea Europeană este mult supraevaluată? Până și Republica Moldova sau Belarus au avut creșteri ale puterii de cumpărare similare cu România după 2007, Moldova 637euro, Belarus 601euro. România a avut o creștere a puterii de cumpărare de 712 euro pe an din 2007 până în 2014. Pe de altă parte ponderea capitalului românesc în economia locală este redusă la modul ridicol. Puterea de cumpărare a maghiarilor s-a redus din 2007 încoace cu 513 euro pe an. Ungaria are deja mai mult de 10 ani în Uniunea Europeană cu acces larg la fonduri. Or fi și ungurii la fel de hoți ca și politicienii autohtoni sau poate îndrăznim să credem că și Uniunea Europeană are o problemă?  Este Uniunea Europeană cu adevărat o oportunitate sau o cacealma la care au picat una câte una țările orfane din Est?

Am făcut într-o zi un calcul legat de valoarea zăcămintelor de metale prețioase de la Roșia Montană împărțind la 20 milioane de români. Estimările valorii acestor zăcăminte spun că sumă s-ar situa între 15miliarde și 20miliarde euro. La 15 miliarde de euro ar reveni 750 de euro la fiecare român, iar la estimarea de 20 miliarde ar reveni 1000 de euro la fiecare român.

Dacă ar mai exista și niște politici economice fie ele protecționiste care să determine banii să rămână în țară și să circule echilibrat în societate ar însemna, că ar crește puterea de cumpărare între 750euro și 1000euro, adică mai mult decât toată creșterea puterii de cumpărare a românilor de la aderarea României în Uniunea Europeană, de 712 euro.

Dacă începem să calculăm și celelalte resurse la modul metodic o să avem niște rezultate statistice foarte interesante. Deși foarte mulți o să revină la muzică unor universitari și al altor voci ‘autorizate’ vreau să subliniez că muzica este un refugiu și o evadare ca și drogurile de altfel.

Plutirea și suspendarea pe vorbe frumoase cu europeni salvatori o să mai dureze din păcate pentru că retorica repurtează mai mereu victorii decisive în mintea omului. Eu nu pot decât să fac o umilă invitație spre realitate, să deschid eventual o fereastră și tocmai de aceea încerc să  traduc realitatea cât mai bine prin prezentarea de cifre.

Pentru delectare va atașez mai jos un articol legat de  vocile ‘autorizate’ scris de publicația Wall-Street. ro. Subiectul articolului este puterea de cumpărare a românilor prognoză pe 2020. Estimarea lor pentru 2020 este de 21 330 euro. Subliniez din nou că în 2014 puterea de cumpărare atingea nivelul de 3748 euro.

Este doar un exemplu de optimism halucinogen emanat de către vocile autorizate atât de frecvente pe la TV și nu numai. Cu ocazia această mi-a venit o idee bună, și anume să fac un colaj cu toate prognozele ridicole ale politicienilor și ziariștilor mondeni, ca să putem estima atât dimensiunea naivității cât și dimensiunea incompetenței, ce își face veacul în centrul atenției din România.
http://www.wall-street.ro/articol/Economie/42946/Vom-avea-in-2020-puterea-de-cumparare-pe-care-au-avut-o-irlandezii-in-2007.html

In final va doresc sa va incredeti mai mult in cifre , sunt singurle care nu au carisma manipularii.

Cosmin Sabo