40-0456-0

Astăzi, calea ferată a ajuns din păcate, într-o situație catastrofală, datorită persoanelor incompetente aflate la conducerea societăților feroviare provenite din destrămarea CN CFR SA, care au urmărit distrugerea treptată a ei, facându-se afaceri necurate. Destrămarea CN CFR SA în mai multe companii a fost primul pas în distrugerea căii ferate, urmată apoi de apariția operatorilor feroviari privați pe piață. Culmea că la conducerea acestor operatori sunt foști șefi ai CFR care au cumpărat la un preț de nimic material rulant (locomotive și vagoane la CFR ), obținând licență de transport. Primii intrați pe piată au fost operatori privați de transport marfă care prin contracte necurate cu statul român au primit contracte de transport cu marile companii din țară, astfel că CFR Marfă a pierdut aceste contracte și din lipsă de contracte au fost nevoiți să facă restructurări masive.

Daca CFR Marfă va fi privatizată în condițiile prezentate de Guvernul Ponta, va fi un eșec total. Cerându-se aproximativ 60 milioane euro, în conditiile în care CFR Marfă deține un parc de aproximativ 900 de locomotive ( electrice, diesel-electrice și diesel-hidraulice), costul unei locomotive fiind de aproximativ 1 milion de euro, prin calcul simplu rezultă o suma de aproximativ 900 milioane euro la care se adaugă vagoanele și celelalte resurse (personal, depouri, remize, etc). Concluzia este una simplă, se va vinde la un preț de nimic.

Situația este critică și la CFR Călători. În ultimii ani pierzând foarte mulți călători, datorită condițiilor și serviciilor  oferite. Majoritatea vagoanelor au durată de exploatare expirată și necesită reparații capitale. Durata călătoriilor a fost o altă cauză care a dus la scăderea numărului de călători, aceștia alegând transportul rutier. În ultimii ani infrastructura feroviară s-a degradat foarte mult ajungându-se la o viteză comercială în medie de 35 kmh. În ultimii 20-25  de ani, nu s-au mai făcut reparații capitale la infrastructură, aceasta degradându-se, impunându-se astfel restricții de viteză ceea ce duce la creșterea timpului de mers al trenurilor de călători. Explicația este una simplă, de care eu personal sunt scârbit, lipsa fondurilor. Fâcând o comparație între anii 80-90 și anul 2012, pe sectoarele de cale ferată Cluj Napoca-Dej Călători și Sighișoara-Brașov unde viteza maximă pentru trenurile de călători era de 120 kmh astăzi  ea a ajuns la 50 kmh respectiv 50-60 kmh rezultând o reducere a acesteia la  mai mult de jumătate. Aceași situație se înregistrează în toată țara.

Lipsa călătorilor a dus la anularea multor trenuri de călători și la declararea liniilor ca fiind nerentabile pentru CFR Călători, dar culmea acestea au fost preluate de operatorii privați de transport călători care au reușit să scoată profit. Lipsa călătoriei cu nașul, dar și subvenția primită de la stat care se dă pe km și nu după numărul de călători cum este la CFR Călători. Și dacă circulă cu trenul gol, ei tot ies pe profit.

Astăzi s-a ajuns ca un tren care circulă pe relația Cluj Napoca-Brașov care aveau în compunere în medie 8-10 vagoane, astăzi a ajuns la 2 vagoane, de necrezut. Doar trenurile de cursă lungă au în medie 10-12 vagoane, restul 2-4 vagoane.

Îmi amintesc cu mare drag, când auzeam poveștiile cfr-iștilor din epoca de glorie când era numită a doua armată a țării. Trenurile de călători erau pline, iar în toate gările mari activitatea transportului de marfă era imensă, datorită industriei. Absolut toate mărfurile se transportau pe calea ferată. Astăzi pot număra pe degete câte trenuri de marfă trec într-o zi. Într-o tură de serviciu nu existau momente de pauză.

Îmi amintesc când îmi povestea tatăl meu, care a fost mecanic de locomotivă cum decurgea o tură de serviciu. Se prezenta la tura depoului, unde medicul depoului îl consulta și îi dădea avizul apt de muncă dupa care cu mult drag își lua locomotiva în primire și ieșea la drum. Abia apucam să mănânc într-o tură, așa de mult aveam de lucru. Îți era mai mare dragul să fi mecanic de locomotivă, astăzi când ne gândim la condițiile de muncă, foarte puțini sunt cei mai doresc să devină mecanici. Locomotivele erau spălate, îngrijite, întreținute,  una mai frumoasă ca cealaltă. Astăzi nu se mai fabrică locomotive, piese de schimb nu prea se mai găsesc, majoritatea necesită reparații capitale și la care se fac sunt făcute de mântuială. Defectările sunt dese și numeroase.

Dacă intrăm într-un depou, vedem o mulțime de locomotive retrase din circulație, așteptând vremuri mai bune. Mecanicii de locomotivă sunt foarte puțini, și se vede pe fața lor cât sunt de obosiți și de amăgiți văzând situația în care se află calea ferată.

În timp ce toate statele moderne investesc în calea ferată, noi o distrugem. O altă problemă este cea a furturilor  elementelor componente ale căii ferate care au crescut în ultimii ani, punând în mare pericol siguranța circulației feroviare, putând provoca accidente feroviare.

Ca pasionat și iubitor al căii ferate doresc pe această cale să atrag un mare semnal de alarmă celor care conduc calea ferată să ia măsuri urgente pentru a se mai putea salva din ceea ce a rămas având în vedere situația gravă în care se află companiile feroviare. Calea ferată are nevoie de persoane competente care să lucreze cu suflet pentru calea ferată, care să atragă bani pentru investiții și modernizări. De asemenea avem încă locomotive cu aburi, piese de muzeu abandonate care ar putea fi recondiționate și expuse în muzee feroviare.

Avem linii de interes turistic abandonate (de exemplu linia Turda-Abrud de pe valea Arieșului scoasă din circulație din anul 1997, SFT-CFR SA care se ocupa cu acestea a fost falimentată, mare păcat pentru că nu știm valorifica ce avem.

Îmi închei aceste randuri, cu speranța că cei din conducere se vor deștepta și vor face ceva pentru calea ferată.

 

De Alexandru Râșteiu, inginer.