Avertizorii de integritate, cunoscuţi sub numele de  whistleblower sunt adevăraţi eroi ai zilelor noastre. Sigur că acţiunile lor nu au impactul şi urmarea directă asupra noastră, precum o au cei ce intervin salvator în situaţii de urgenţă, pompieri, descarcerare, ambulanţă şi nici nu au parte de mediatizarea şi popularitatea lor. Nu, ei sunt prinşi în lupta cu sistemul, cu prejudecăţile, cu laşitate unora, cu duplicitatea altora, cu mincinile, ranchiunea, grosolănia, egoismul, dispreţul, cu toate tarele omului modern, care se întâmplă a-i fi angajator, director, coleg.

La Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Gianina Cărbunariu, unul din regizorii care au ales să reflecte problemele acute ale societăţii contemporane, a abordat subiectul avertizorilor de integritate în cadrul spectacolului „Oameni obişnuiţi”, alături de actorii teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, Florin Coşuleţ, Mariana Mihu, Ioan Paraschiv, Ofelia Popii, Dana Taloș, Marius Turdeanu.

Au fost prezenţi oameni din România şi Marea Britanie ale căror atitudini au constituit subiectele acestui spectacol. La final au împărtăşit spectatorilor experienţele lor, s-au bucurat de micile victorii, dar faptul că nu erau singuri şi că acţiunile lor nu au rămas fără urmări, că ceva s-a schimbat în societate, în comportamentul unora le dă putere să continue să sufle în fluierul conştiinţei.

Oameni obisnuiti

„Mulți whistleblower-i (avertizori de integritate) nici măcar nu știau ce înseamnă cuvântul „whistleblower” înainte de a deveni ei înșiși whistleblower-i. Erau doar buni angajați care își făceau treaba conștiincios și de aceea li s-a părut normal să vorbească, să atragă atenția superiorilor atunci când au descoperit anumite abuzuri în mediul lor de lucru. Aceste abuzuri sau nereguli nu priveau propria persoană, ele aveau însă ca efect un risc major adus oamenilor, interesului public. Ei nu au acționat pentru propriul interes, ci pentru interesul public. Imediat ce au lansat un semnal de alertă, acești oameni, în loc să fie recompensați în vreun fel de către societate, s-au găsit în această situație absurdă: hărțuiți de angajator, făcuți să arate ca niște criminali în ochii colegilor, izolați de restul angajaților, luptând cu legislația existentă care nu îi protejează destul sau chiar deloc, în imposibilitatea de a-și găsi un nou loc de muncă. Ei și-au pierdut carierele, locurile de muncă, uneori chiar familiile și sănătatea, casele. Însă nu au renunțat la cauza lor, pentru că aveau siguranța că fac ceea ce este just. Asemenea oameni au existat dintotdeauna, însă noile posibilități de a face anumite lucruri publice (internet, media) joacă un rol crucial în expunerea cazurilor lor către o audiență mai largă. Ce lipsește încă în acest tablou este însă o legislație clară care să îi protejeze și să le aducă o recunoaștere în locul pedepselor pe care le primesc. Proiectul reunește 8 cazuri de whistelbloweri din Italia, Anglia și România, țări europene cu contexte și legislații diferite în ceea ce privește situația avertizorilor de integritate” spune Gianina Cărbunariu, citată de sibfest.ro.

Dr. Camelia Roiu şi viermii din rana pacientului

Povestea e mereu aceeaşi, deşi oamenii şi situaţiile pe care le semnalează au particularităţile lor. Cea mai recentă este situaţia dr. Camelia Roiu, cea care a filmat viermii de la Spitalul de Arși. Convocarea  în cadrul comisiilor de disciplină e doar unul din tratamentele care li se aplică celor ce îndrăznesc să aibă demnitate, simţ civic, conştiinţă. Să utilizezi coloana vertebrală în adevăratul sens al expresiei, să pui adevărul mai presus de interesul şi comoditatea propriei persoane, nu sunt atitudini agreate. N-au fost din zorii istoriei acestei umanităţi mereu atrasă de zona întunecată, de mocirlă. Din când în când un cap se ridică demn şi strigă. Astăzi le spunem whistleblower, nişte arbitri cu fluier. Odinioară, un cîntec de cocoş trâmbiţat la crăpatul zorilor avertiza despre laşitate, iar laşul s-a îndreptat şi nu a fost uitat până azi.

Dr. Camelia Roiu, cea care  a filmat viermii pe ceafa unui pacient internat la Spitalul de Arși, aducând dovezi şi atrăgând atenţia asupra lipsei de igienă şi a  managementului defectuos  din spitalul cu pricina a ales mediul de socializare Facebook  pentru a transmite acum o zi  un mesaj ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu.

„Nici hirtiile astea nu sinteti de acord, domnule ministru, sa le arat? Am inteles de la sedinta de vineri, cind ati venit in spital, ca nu sinteti de acord cu asemenea practici (imaginile filmate) si ca va imaginati cit de greu iti e cind sta cineva la,, popoul tau” sa te pozeze in timp ce iti faci meseria. Doar ca eu nu am pozat pe nimeni in timp ce opera.

Incercati atunci sa faceti acelasi exercitiu de imaginatie cu mine, acum, cind sint convocata in vreo doua comisii de cercetare disciplinara, comisii compuse din medici inculpati penal care, culmea, aveau in responsabilitate si unitatea de transfuzii si tot ce tine de ingrijirea arsilor(inclusiv viermii). Probabil ca veti trimite o comisie si de la minister, cum s-a intimplat in cazul dr. Elena Voicu de la spitalul Pantelimon sau veti face una in spital, dupa cum s-a discutat tot vineri, care sa ma potoleasca sa mai arat ceva din „bucataria lor”.

Poate va imaginati si cum ma simt cind sint impiedicata sa-mi fac meseria, cind mi se taie in foaia de terapie indicatiile de analize si monitorizarile orare si cind vine un sef iresponsabil sa-mi ia aparatele performante din sala de operatie,pe motiv ca le degradez daca le deplasez 10 metri, aparatele fiind mobile din fabricatie.(…).

Poate va imaginati cum e ca, inclusiv chirurgii cu care colaborez sa fie somati sa nu mai lucreze cu mine.

Poate va spune dr Nitescu cum imi facea hirtii prin 2010 conform carora chirurgul era,, titularul foii de observatie „si hotara daca am sau nu voie sa dau anestezii.

Stiti ca psihologii spun ca sentimentul de vina e cel mai greu de dus. Mai ales cind e vorba de morti. Eu ma saturasem. Cineva trebuia sa si-l asume…

Ma intriga faptul ca n-ati fost deloc transparent in ceea ce-l priveste pe fostul manager Marinescu. S-a demis singur? L-ati demis? Sper ca nu l-ati ascuns pe undeva. Tot citesc prin ziare de prejudicii aduse statului, conform raportului Curtii de conturi.

Mai stiu ca, dupa plecarea lui, cautati un interimar integru, de incredere si care sa poata face curat in spital. Ati lasat aceiasi oameni care, de ani de zile, au distrus spitalul. E ca si cind, dupa revolutie, l-am fi lasat tot pe Ceausescu la putere. La Putere. Toti abuzeaza de ea. Discretionar. Protecta pe care le-o oferiti am mai vazut-o in fratiile politice sau de alta natura. Sper din tot sufletul sa nu fie asa.

In ceea ce priveste renovarea sectiei ATI, e o cosmetizare inutila si ineficienta. Probabil ca dna dr.Copaciu v-a aratat buletinul cu Piocianicul rezistent la toate antibioticele(inclusiv Colistin)- nu stiu in cite tari il mai gasiti- piocianic recoltat de mine in luna martie, de pe suprafete. Probabil ca dna dr.Copaciu v-a tinut la curent cu ce-i transmiteam ca se intimpla in spital, legat de infectii.

Avind in vedere toate aceste lucruri, luati in calcul un spital modular cu 60 de paturi. Dupa mine este singura solutie sigura pentru pacienti. Ginditi-va ca sintem inconjurati de razboaie si nu avem un centru de arsi. Ginditi-va ca oricind se poate intimpla un nou Colectiv si daca atunci s-au gasit bani pentru transferul lor in strainatate, sint sigura ca se vor gasi si pentru un asemenea spital.

E pacat ca nu ne-ati protejat, pe toti cei care am spus adevarul despre sistem. Sintem atit de putini si atit de singuri. Eu m-am simtit sacrificata, exact ca in fata unui pluton de ececutie. Am trait o saptamina in iad. M-am intrebat daca o sa mai fiu sau nu, daca o sa mai fac medicina sau nu, daca o sa mai ramin in tara sau nu… Inca ma mai intreb…

Stiu ca e greu sa tolerezi frica insa ea ne blocheaza evolutia. Viata si libertatea mintii sint cele mai valoroase. Pretuiti-le la dvs si la cei din jur.

Domnule ministru, ati avut o sansa istorica pe care tocmai ati ratat-o! Sau poate ca inca nu…”

De la teatru la realitate nu mai e niciun pas

După spectacolul de la Sibiu, Mariana Rădulescu, contabilul şef al Muzeului Brukenthal a mărturisit experienţa ei şi repercusiunile în urma protestului prin care denunţa „un mediu de lucru nesănătos, degradant și distructiv”. A protestat solitar în faţa muzeului, cu o pancartă: ”Protestez împotriva abuzurilor la locul de muncă, îndreptate împotriva mea de către dl. prof. universitar dr. Sabin Adrian Luca, managerul Muzeului Național Brukenthal care – prin acțiuni frecvente și repetate de jignire, discreditare profesională și umană, injustiție, tratament discriminatoriu, izolare, încercare de intimidare, persecutare în formă radicală – a creat un mediu de lucru nesănătos, degradant, distructiv. Oameni buni! Astăzi sunt eu. Mâine… poate fi oricare dintre dumneavoastră”.