Jubileu - Nicolae Maniu
Muzeul de Artă Cluj-Napoca prezintă în perioada 12 aprilie – 25 mai 2014 expoziţia „Jubileu – Nicolae Maniu”. Evenimentul este parte a programului „Artişti de marcă ai Clujului”, care îşi propune să pună în evidenţă, în cadrul unor expoziţii retrospective, creaţia recunoscută în plan naţional şi internaţional a unor artişti contemporani cu o influență decisivă pentru conturarea profilului cultural actual al Clujului.
„Ideea unei astfel de retrospective o am de multă vreme, mai ales că eram mai tot timpul întrebat în Cluj când voi mai expune aici. Este cea mai mare expoziţie a mea din toată viaţa şi cuprinde o diversitate a lucrărilor şi ideilor care chiar şi pe mine mă impresionează”, a declarat pictorul Nicolae Maniu.
La aproape două decenii de la prima sa expoziţie personală organizată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca (1996), publicul va putea admira o selecţie de 92 de tablouri din colecţia muzeului, a artistului şi din 15 colecţii particulare din Germania şi România, semnificative pentru toate etapele sale de creaţie, inclusiv cea recentă, precum şi cinci sculpturi în bronz din anii de debut.
Printre lucrările din expoziţie se regăsesc primul tablou în ulei al pictorului – o copie după Nicolae Grigorescu realizată de Nicolae Maniu la 15 ani, cel mai recent, creat în octombrie 2013 şi intitulat „Ultima cruciadă”, precum şi impresionantele „Poarta Purgatoriului”, „Sub semnul Vărsătorului”, „Vise interferente”, „Tentaţia convertirii” sau ”Capcana de îngeri”.
Tabourile expuse se remarcă prin compoziţiile sofisticate, realizate prin alăturarea unor elemente figurative cu sens hiperbolic, care, la fel ca în arta suprarealistă, şochează prin alăturare şi exaltă imaginaţia privitorului. Proprie artistului este o tehnică picturală de mare virtuozitate, ce face din obiect un spectacol în sine, prin redarea cu mare acurateţe a detaliilor, totul fiind supus unei uimitoare şi subtile regii a luminii. Temele sale predilecte reiau într-o manieră personală teme clasice ale picturii: autoportretul – văzut ca o ocazie de expresie personală şi de interogare a lumii, corpul uman – ca măsură estetică a tuturor lucrurilor, peisajul – ca spaţiu oniric şi companion inspirator al fiinţei umane.