Sunteti aici:CulturalPascal nu mai desenează corăbii. In memoriam Radu Niciporuc

Pascal nu mai desenează corăbii. In memoriam Radu Niciporuc

Publicat in data

Radu Niciporuc are acum corabia cu pânzele umflate şi a pornit în călătoria cea lungă. Vom duce dorul poveştilor lui, ne vor lipsi micile notiţe delicioase, până anul trecut de pe navele cu care străbătea lumea, iar în ultima vreme, cu ceea ce afla în călătoriile intermediate de diverse emisiuni la televizor. Jinduia după pierdutele orizonturi, depărtările îl chemau ademenitor, iar el mai trimitea câte un mesaj în sticla virtuală.

Acum o lună am împrumutat unei prietene cartea sa apărută anul trecut, iar acum, când aş fi vrut să recitesc ceea ce mi-a scris cu ocazia lansării mi-am amintit că am filmarea de la Librăria Book Corner. Aşa cum am făcut şi în cazul lui Alexandru Vlad, dăruiesc celor ce l-au iubit vorbele sale.

„Cel  mai interesant lucru pentru dumneavoastră legat de această carte este faptul că s-a scris în foarte mulţi ani. Ea este o carte care a existat înainte sub formă verbală. Am povestit-o şi răspovestit-o de zeci de ori, neînchipuindu-mi că ea ra putea să aibă o formă în pagină. Poveştile pluteau, mici modificări de unghi, în fucţie de cel căruia i-o povesteam, nu pentru că aş fi uitat, ci căutam lumina proiectorului…    Nu-mi era clar. Aveam intenţia să scriu această carte de acum douăzeci de ani. Ea s-a făcut abia acum. Nu ştiu cu ce misterioase precipitate am lucrat, că am putut să o duc la bun sfârşit. Dacă n-aş fi făcut aşa, aş fi fost la fel de fericit, vă asigur. Eram extrem de încântat când îi vedeam pe prietenii mei, pe Marius, Pe Vlad ( Alexandru Vlad , n. 31 iulie 1950 – d. 15 martie 2015) , pe Niţă Danciu (Ion Maxim Danciu 1948-2014), Radu Mareş (3 martie 1941, Frasin – 26 martie 2016), ca să îi pomensc pe cei care sunt în alte lumi, cu excepţia celor care sunt aici. Când îi vedeam iluminaţi de plăcere, o scurtă plăcere, o mică scânteiere în priviri eu eram mulţumit.

Nişte accidente biografice în viaţa mea, trecerea anilor şi ea, Ioana Both aici, categoric, n-a spus, dar mi-a băgat furca-n gât, ce mai! Când… povetea cu Dilemateca, am primit un mesaj de la dânsa, uite că eu sun t colegă cu Viorica, mă rog, o colegă de-a noastră. Şi zice „Dar ce faci cu chestiile alea din Dilemateca? Lasă vrăjeala, dă-i mai departe, scrie-le!” Şi mi-a repetat chestia asta. Şi „Când îi gata cartea? Dar când egata cartea? Dar cartea… Lasă vrăjitul!”

De-aici spun, era o mare plăcere să vorbeşti, să povesteşti, să vii de pe mare şi toţi prietenii mei se uitau la mine cum se uită puii de rândunică la mama care le aduce râma sau musculiţa.

Să cauţi o formă, pentru că aici sunt foarte multe pericole… Cel mai amre este, hmmm, turismul literar, literatura de almanah. Oricine, ah, marinar, călătorii, vapoare, hăhă, orizonturi, anre şi aşa mai departe. Sunt pericole. Genul de literatură pe care am frecventat-o eu din adolescenţă era foarte excentrică acestui gen de care vorbesc. Din această cauză scrisul în sine a fost dificil. A fost o traumăm pentru mine, în fond, până la urmă, ca să mă ca cantonez în literă. După ce m-am obişnuit puţin cu această constrângere, unde, cum spuneam, nu mai există graseiat, nu mai există gesticulaţie, nu mai există râsul prietenilor şi luminiţele din ochii lor, a trebui să mă conformez restricţiilor respective. Ce-a ieşit o să-mi spuneţi data viitoare”. Radu Niciporuc, Librarium-Book corner, 2016.

                                                                              *

Radu Niciporuc s-a născut la 22 mai 1950, la Cluj. A urmat cursurile Facultăţii de Electrotehnică din Cluj, după care a ajuns inginer la flota de pescuit oceanic. A debutat în anul 1976, cu poeme, în revista Steaua. În 2003, a înfiinţat editura Fabulator. În următorii ani, a tradus Mici infamii de Carmen Posadas (Ed. Fabulator, 2004), Omul pierdut de Ramón Gómez de la Serna (Ed. Fabulator, 2004), Fascinaţia cuvintelor de Julio Cortázar şi Omar Prego Gadea, (Ed. Fabulator, 2006), Povestirile Evei Luna de Isabel Allende (Ed. Humanitas, 2008), Mauricio sau alegerile locale de Eduardo Mendoza (Ed. Humanitas, 2010).

A publicat proză scurtă  „Pascal desenează corăbii” (Editura Cartea Românească, 2016)  şi în revistele, Dilemateca,  Observator cultural, Viaţa Românească, Vatra, Literomania.

INTRA IN DISCUTIE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ultimele articole

Sotia patronului Nello Construct, condamnată la închisoare pentru că a bătut minori

In sfârșit, s-a facut dreptate în cazul a două familii din Turda a căror...

Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril – Anunt 2

MĂNĂSTIREA SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL, cu sediul în jud. Cluj, com. Geaca, sat...

MĂNĂSTIREA SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL – Anunt

MĂNĂSTIREA SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL, cu sediul în jud. Cluj, com. Geaca, sat...

Video: Politicienii bogați din Turda și legaturile lor

Turda, municipiul unde politicienii aflați la putere și familiile lor fac afaceri mega profitabile   Astăzi,...

Alte articole

Sotia patronului Nello Construct, condamnată la închisoare pentru că a bătut minori

In sfârșit, s-a facut dreptate în cazul a două familii din Turda a căror...

Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril – Anunt 2

MĂNĂSTIREA SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL, cu sediul în jud. Cluj, com. Geaca, sat...

MĂNĂSTIREA SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL – Anunt

MĂNĂSTIREA SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL, cu sediul în jud. Cluj, com. Geaca, sat...