Majestatea sa, Limba română

Limba română este casa fiinţei noastre spre care ne îndreptăm cu trupul şi cu sufletul şi pe care prea adesea o vedem pângărită. Astăzi, de ziua ei, se cuvine să ne aducem aminte de toţi cei care o slujesc sau au slujit-o cu credinţă, dar în egală măsură şi de cei care au plătit cu carnea lor biciuită dreptul de a rosti, de a plânge, de a suprevieţui, de  a lupta, de a visa şi a iubi în limba română.

Abia de cinci ani încoace sărbătorim limba noastră în mod oficial, aşa cum încă din 1990 este ea celebrată în Basarabia.  Sărbătorirea limbii române a fost motivată de parlamentari prin faptul că “importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite”.

O limbă germinată din incredibilele aventuri ale istoriei, cu un tipar genetic încă dicutat şi disputat, limba română este una extrem de generoasă, de nuanţată, capabilă să surprindă şi să reflecte ipostaze multiple pentru noţiuni monosemantice în majoritatea limbilor. Iar acest lucru se vede mai ales în poezie, când un text din literatura universală îmbracă, pentru uzul nostru straiele cele de sărbătoare ale limbii române. Dar cu câtă greutate  fac acelaşi demers traducătorii când e vorba de poemele noastre.

Faceţi şi domniile voastre exerciţiul de a citi în paralel scrierile marilor noştri poeţi în versiune străină şi veţi constata dificultatea de a surprinde polisemantismul limbii noastre. Şi vă mai invit cu mare drag să ocrotiţi această limbă de barbarismele vieţuirii contemporane, atât cât vă stă în putinţă şi vă lasă pârdalnica de inimă, vorba lui Creangă.

Pentru că Poezia este cea mai frumoasă haină a limbii române,  vă invit să  ne primenim sufletul şi să vibrăm azi româneşte în ritmul propus de  poemul lui Horia Bădescu.

Temelia limbii române

Să ne plecăm la dulcea rostire românească,
din ea născuţi şi-ntr-însa aduşi la ţintirim!
Să ne plecăm! Acolo din mamă şi din tată
stă verbul sfânt din care cu toţi ne zămislim.


Să-ngenunchem la cuvinte cu litere latine,
în limba asta numai putem să existăm,
în limba asta numai, putem plăti iubirea
şi ura şi dreptatea pe care le păstrăm,


în limba asta numai, dăm temelie lumii,
în limba asta numai, cum a se tace ştim,
în limba asta numai, ne pomenim eroii,
în limba asta numai, putem ca să murim.

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii