vladimirescu

Poporul este norodul iar nu tagma jefuitorilor – Tudor Vladimirescu

Ne propunem în cele ce urmează să facem o rostire despre un moment important din istoria românilor, episodul 1821. Azi, 23 ianuarie 2014, se împlinesc 193 de ani de când Tudor Vladimirescu a prezentat poporului (norodului), celebra Proclamație de la Padeș (Tismana), (23 ianuarie 1821), document programatic important al mișcării de la 1821, care alături de Cererile norodului românesc au dat caracterul social al revoluției de la 1821. Dar înainte de a reda un fragment din actul proclamației, să ne aducem aminte cine a fost Tudor Vladimirescu.

Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimiri, Jud. Gorj – d. 1821 la Târgoviște), a fost o personalitate importantă pentru istoria Țării Românești la începutul secolului XIX. Acesta s-a născut în satul Vladimiri, Jud. Gorj, într-o familie de moșneni. A învățat carte, ajungând să vorbească limba greacă și germană în casa boierului Glogoveanu. Astfel începe ascensiunea sa în ierarhia socială, este numit administrator de moșie și face negoț  cu vite. Tudor Vladimirescu este reprezentantul micii boierimi care se ridică prin negoț, dregătorii etc, face parte din categoria acelor hominis novis ( oameni noi.)

Tudor Vladimiresc a intrat în rândurile pandurilor, participând la războiul ruso- turc din 1806- 1812, încheiat cu Pacea de la București, (1812). În anul 1806 ajunge vătaf de plai la Cloșani, dregătorie pe care o deține până în anul 1820. Momentul 1821 este indisolubil legat și trebuie privit în conivență cu mișcarea de emancipare a poporului grec, prin demersurile făcute de societatea Eteria, (organizație secretă grecească înființată în anul 1814 la Odesa, nu întâmplător au ales această localitate deoarece grecii doreau sprijinul Rusiei). Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul, Tudor poartă tratative cu reprezentanții importanți ai Eteriei pentru cooperare militară, ajutând pe greci să treacă Dunărea, cu condiția ca Țara Românească să nu devină teatru de război. A semnat o înțelegere cu Comitetul de Oblăduire (format din așa – zișii boieri patrioți), prin care Tudor dorea înlăturarea regimului fanariot. Intră în București în primăvara anului 1821, fiind primit cu entuziasm si numit Domnul Tudor. Prezența lui Alexandru Ipsilanti( conducătorul Eteriei) în capitala țării, la București, în fruntea unei armate nedisciplinate, făceau jafuri, l-a pus pe Tudor Vladimirescu în dificultate, cerându-i conducătorului Eteriei să treacă înapoi Dunărea. Acțiunea Eteriei ca și cea a lui Tudor intrând în cele din urmă în dificultate, deoarece Rusia nu mai susținea demersurile celor două țări (Țara Românească și Grecia). Lucrurile au degenerat, Tudor Vladimirescu a fost acuzat de colaborare cu Imperiul Otoman împotriva eteriștilor, fiind învinuit de trădare, fapt care încă nu s-a confirmat. Este luat de către eteriști de la Golești, după ce în prealabil i-au distrus casa (cula) de la Cerneți și omorât de către aceștia în noapte de 27 spre 28 mai 1821, la Târgoviște, trupul fiindu-i tăiat în bucăți și aruncat într-o fântână. Importanța lui Tudor Vladimirescu și a mișcării revoluționare de la 1821 constă în faptul că a fost înlăturat regimul fanariot și s-a trecut la domniile pământene.

Redăm mai jos un fragment din actul Proclamației de la Padeș:  ,,Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!

Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!

[…]Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.

Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara.

Și ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat.

Și iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod […], ca să să atingă măcar de un grǎunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă – precum sunt făgăduiți – numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”   Fragment din Proclamația de la Padeș, sursa: manual de clasa a XII-a , Zoe Petre, editura Corint 2007.

sursă foto: descopera.ro

de Răducu Rușeț

 

Primeşte la prima oră a zilei cele mai noi ştiri din judeţul Cluj pe email!

Adresa de email:

Un serviciu oferit de către feedburner. Politica de confidenţialitate pentru abonaţi.