Horia Bădescu

Horia Bădescu şi vieţuirile poetice. La mulţi ani!

Dacă e 24 februarie, literatura română îl sărbătoreşte pe Horia Bădescu. Poezia, romanul, eseul, jurnalismul cultural, traducerile sunt câteva jaloane ale configuraţiei exterioare a personalităţii sale.  Numai parcurgerea numeroaselor titluri ale îndelungatului său parcurs literar este îndeajuns pentru a înţelege o personalitate profund intelectuală.

Conducerea unor importante instituţii culturale, cum ar fi Teatrul Naţional Cluj, Studioul Teritorial de Radio Cluj, apoi al Centrului Cultural Român de la Paris, dar şi funcţia de atașat cultural la Ambasada României în Franța completează portretul  său profesional. O fac şi numeroasele sale afilieri. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor din Franța, al Academiei Francofone. Horia Bădescu emembru al Centrului Internațional de Studii și Cercetări Transdisciplinare (Paris). De asemenea, este membru al Comitetului de onoare al Uniunii Poeților Francofoni, al Comitetului de onoare al Cercului European de Poezie Francofonă POESIAS. Francofon desăvârşit, Horia Bădescu este membru al Academiei Universale din Montmartre,  membru al  Casei Internaţionale a poeziei de la Bruxelles (Maison Internationale de la Poésie), președinte de onoare al Rencontres Européennes-Europésie, Paris. Italia l-a onorat şi ea, fiind astfel membru al Comitetului Științific al Institutului Internațional pentru Poezie și Operă al UNESCO, Verona, Italia.

 Poetului argeşean născut la Arefu, la 24 februarie 1943 a fost adoptat cu generozitate de Cluj . De altfel, cel mai cunoscut poem dedicat oraşului îi aparţine domniei sale. Este vorba despre “De Juventute”, cunoscut după promul vers “E toamnă nebun de frumoasă la Cluj”.

Articolul continuă mai jos:
farmec.ro - Livrăm frumusețe!

În cadrul unui interviu pe care i l-am luat anul trecut, publicat în revista “Caiete Silvane”, Horia Bădescu mărturisea că cea mai potrivită metaforă a vieţii unui poet ar fi Un fir de iarbă printre dărâmăturile zilei. 

Ei bine, astăzi, de Dragobete, am ales să nu pomenesc de dărâmăturile zilelor noastre, ci de iubirea cea vindecătoare. Şi cum un poet este sărbătorit de fiecare dată atunci când e citit, vă invit să-l celebrăm pe poetul Horia Bădescu printr-un poem de dragoste ce îngână primul vers al poeziei lui Cincinat Pavelescu.

Îți mai aduci aminte doamnă,

când nu era târziu, nici toamnă

şi când mă invitai la ceai

ce sâni însomnuraţi aveai?

Şi ce mai coapse încopsate

în dimineţi încercănate

în care-ţi lepădasei iia

să te cuminece pustia.

Şi ce uşor îţi mai era, ce lesne

să-mi joci în hăţuri sufletul pe glezne

şi în borhot să-l lepezi la povarne

când ţi se-ncurca viscolul în carne

şi năduşeau zăpezile şi-n seară

sta bezna să se lumineze-afară

şi era lumea de tăcere plină

şi-n noi bătea un clopot de lumină.

“Poezia n-a astâmpărat nici setea nici foamea, n-a vindecat vreo boală şi n-a oprit niciun război, dar dacă vorbim despre sufletul omului…, spunea Horia Bădescu anul trecut. Ea e făcută să nu-l lase pe om singur faţă-n faţă cu abisurile sufletului şi cu răutăţile lumii, să-i fie alături în imensa singurătate în care îl aşază expulzarea sacrului din lumea contemporană”.

 

 

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii