Cercetătorul sălăjean, Marin Pop a scos de curând volumul „Din cele vremi trecute”, ce cuprinde activitatea jurnalistică a lui Corneliu Coposu, aflat la Cluj în anii ’30.
Corneliu Coposu a scris rânduri frumoase despre scriitorii contemporani cu el și cărțile care au văzut lumina tiparului în acea perioadă. El prezintă cititorilor ziarului „România Nouă” volumul de povestiri pentru copii al renumitei scriitoare Margareta Barcianu, „Minuk pisoiul”. Subliniază că autoarea nu mai avea nevoie de nici o prezentare și că s-a bucurat de un real succes încă de la debutul său cu volumul de literatură „Povestea numelui”.
Doar cu un an înainte de apariția cărții prezentate de Corneliu Coposu, autoarea publicase altă carte de succes, intitulată „Țara Jucaminilor”. Cartea prezentată de Corneliu Coposu avea ca temă jurnalul unui pisoi. În cadrul ei, „autoarea filmează, până în cele mai mici amănunte, aspectele vesele și triste, ale vieții, bucuriile și necazurile celor apropiați, și înregistrează cuminte și fidel, impresii, gânduri, imagini, voluptăți, cari se rostogolesc în dezordine armonioasă într-o lume de fantezie și de basm”.
Altă carte prezentată de Corneliu Coposu este cea semnată de Septimiu Popa și intitulată „Temnițele Clujului”. O cataloghează ca un volum de „evocări duioase și portrete țesute din amintiri”. Sunt amintiri triste ale preotului Septimiu Popa din închisorile ungurești de dinainte de 1918, în care a avut de îndurat datorită crezului său intransigent în nația din care provenea.
Cea de a treia carte prezentată este o monografie semnată de renumita scriitoare, sălăjeană prin căsătorie, Elena dr. Aciu, născută Fabian.
În anul 1937, în perioada 6-21 mai, la Paris are loc cel de al doilea Congres Internaţional „La mere au foyer ovriere de progres humain” (Mama în cămin, făuritoare a progresului uman). Lucrările congresui au tratat o problemă de mare importanţă şi anume Maternitatea, în sensul cel mai nobil al cuvântului, cu toate greutăţile şi mai ales bucuriile pe care le comportă misiunea divină. Comitetul organizator a trimis un apel tuturor ţărilor europene şi chiar Statelor Unite ale Americii să colaboreze la această nobilă acţiune şi să trimită materiale de documentare istorică, cele mai reuşite lucrări urmând a fi premiate. Şi la noi în ţară s-au constituit Secţii Naţionale ale Comitetului Internaţional al Congresului.
Iată cum arăta invitaţia la concurs; „Căutaţi în ţara Dvoastră cel mai frumos exemplu de femeie, de Mamă, realizatoare prin activitate şi prestigiu uman şi social, fie, printre persoanele cunoscute, fie printre acele, ce au trecut în Istorie”. Elena dr. Aciu răspunde acestui apel şi trimite o lucrare cu caracter monografic, referitoare la viaţa şi activitatea „matroanei din dealul Ţarinii”, Clara Maniu, mama marelui om politic, Iuliu Maniu.
Comitetul organizator a acordat trei premii, dintre care unul a fost decernat scriitoarei Elena dr. Aciu, premiu constând dintr-o plachetă de bronz cu o frumoasă incripţie. (Elena Dr. Aciu n. Fabian, Clara Maniu, Tipografia „Cartea Românească”, Cluj, 1938, p. 3-5). Mai reţinem faptul că venitul încasat din vânzarea broşurii era destinat Orfelinatului de fete din Şimleu.
Credem că Elena Aciu s-a dovedit inspirată atunci când a ales să prezinte aspecte din viața și activitatea exemplară a Matroanei din Dealul Țarinii, Clara Maniu. Elena Aciu „are meritul mare de a fi prezentat lumii o icoană plină de virtuți, în fața căreia se descoperă cucernic, tot Ardealul românesc, țara întreagă”, spune Corneliu Coposu. O prezintă pe renumita scriitoare, care se găsea la cel de al cinsprezecelea volum publicat, în special piese de teatru pentru copii și mai avea altele în manuscris.
O serie de articole semnate de Corneliu Coposu au ca temă problemele universitare. Este de la sine înțeles că nu putea să nu fie interesat de locul în care absolvise studiile juridice în anul 1934. El aduce la cunoştinţă opiniei publice nemulțumirile studenților de la Academia Comercială din Cluj. Descrie geneza conflictului și redă declarațiile rectorului Constantin Lacea despre repartizarea burselor, insuficiența sălilor de cursuri, lipsa manualelor, anul pregătitor și probleme privind frecvența studenților la cursuri.
Datorită incidentelor generate de concursul pentru ocuparea catedrei de sociologie a Universității din Cluj. Deși îl apreciau pe renumitul sociolog Traian Herseni, studenții susțin, pe bază de argumente concrete, că el a pierdut, la mică distanță, concursul în fața profesorului Constantin Sudețeanu. În schimb, comisia de examinare l-a dat câștigător pe profesorul Traian Herseni, fiindcă era un apropiat colaborator al renumitului sociolog Dimitire Gusti. Corneliu Coposu consideră că era nevoie de „vreo două duzini de lămuriri” în haosul care s-a creat.
Universitatea din Cluj trecea printr-un impas financiar foarte greu. Începând cu anul 1929, criza financiară care a afectat țara noastră și întregul mapamond a avut efecte negative și asupra bugetului Universității din Cluj. Subvenția de la stat s-a redus treptat, an de an, existând pericolul ca în anul 1936 să fie închisă, dacă Ministerul Instrucțiunii Publice nu intervenea de urgență. Alarmat de această știre, fostul student Corneliu Coposu se adresează rectorului Florian Ștefănescu Goangă, pentru a afla mai multe detalii și a le oferi opiniei publice, în calitatea sa de jurnalist. Interviul realizat este publicat în coloanele ziarului „România Nouă”. Din informațiile primite de la rector, reies gravele probleme financiare ale Universității.
Cu toate problemele întâmpinate, prodigioasa activitate a Universității continuă. Astfel, la începutul lunii aprilie 1936, în sala de conferințe a Bibliotecii Universității din Cluj a fost vernisată o expoziție de stampe „frumoase și unice dăruite de generosul mecenate al Clujului” G. Sion, precum și a lucrărilor sale științifice elaborate pe parcursul a 15 ani de carieră didactică la Universitatea din Cluj. Autorul afirmă că, din păcate, publicul din Cluj „a subliniat printr-o absență … strălucită, desinteresul obișnuit pentru manifestările științifice și activitatea prodigioasă a celui mai înalt institut de cultură din Ardeal. Și pe nedreptul. Căci Clujul românesc are să mulțumească Universității noastre și institutelor dependente (de) desvoltarea municipală, prosperitatea economică și prestigiul orășenesc”.
La Unversitatea din Cluj continuă conflictul de la Catedra de Sociologie. După un an și jumătate de la concurs, profesorul Constantin Sudețeanu, suplinitorul catedrei, declarat în primă fază câștigător al postului de titular, a intentat acțiune în contencios pentru refuzul autorităților de a-l pune în drepturi. Autorul afirmă că era un caz fără precedent în analele Universității din Cluj. Fiind unul dintre cei care „poartă în inimă interesele” Universității din Cluj, deoarece era locul unde și-a definitivat studiile, își exprimă nedumerirea asupra motivelor care au întârziat punerea în drepturi a profesorului Sudețeanu.
Curtea de Apel din Cluj dă câștig de cauză profesorului Sudețeanu, oligând Ministerul Instrucțiunii Publice să-l confirme pe reclamant la catedra de sociologie, în termen de 15 zile. Corneliu Coposu califică atitudinea ministerului față de reclamant ca incalificabilă. Se întreabă cine se găsea în spatele acestei „afaceri”. Îl acuză pe fostul ministru național-țărănist al Instrucțiunii, Dimitrie Gusti, apropiat al regelui Carol al II-lea, că în calitatea sa de membru al comisiei de examinare a „încercat, prin tot felul de mijloace, care de care mai academice, să scoată reușit pe aghiotantul domniei sale”, adică pe profesorul Traian Herseni, ceea ce a dat naștere manifestațiilor de stradă, pe deplin justificate, ale studenților revoltați de asemenea maniere condamnabile”. Consideră că acest caz rămânea „o sângeroasă pălmuire a ordinei publice și un simptom grav, unul dintre atâtea care oglindește stările păcătoase de la noi”.
Într-un articol dedicat liceului de fete „Principesa Ileana”, consideră că acesta era un institut de cultură model, cu un rol educativ deosebit, care trebuia sprijinit. Localul școlar era insuficient, edificiul trebuind lărgit. În acest sens, Corneliu Coposu face un apel, prin intermediul ziarului, la Ministerul Instrucțiunii Publice.
Într-un alt articol, el scrie despre o producție de muzică și gimnastică „foarte frumoasă și binereușită”, pe care elevele liceului de fete „Principesa Ileana” au prezentat-o pe scena Teatrului Național din Cluj.
Elevii Școlii Normale de Învățători din Cluj organizează și vernisează o expoziție de desen, care cuprindea 650 de planșe „cu motive românești” din industria casnică românească. Expoziția este descrisă cu mare măestrie de jurnalist.
Școala Superioară de Menaj „Sfânta Tereza” din Cluj, de sub conducerea surorilor din Congregația greco-catolică, a vernisat, la sfârșit de an școlar, o expoziție bazar cu produse culinare, care putea rivaliza, după părerea jurnalistului, „cu galantarul oricărei cofetării apusene”.
Un alt eveniment cultural deosebit l-a constituit adunarea generală anuală a Reuniunii „Sfânta Maria” din Cluj, condusă de Livia Boilă. Corneliu Coposu se referă la această ședință festivă și la realizările deosebite ale reuniunii, pe baza raportului prezentat de conducerea asociației. În cuvântul rostit cu această ocazie, Livia Boilă subliniază, printre altele, că reuniunea închina „întreaga ei activitate și muncă desinteresată a membrelor ei, preamăririi lui Dumnezeu și bisericii lui de pe pământ”.
Reuniunea împlinea 34 de ani de existență, iar preocupările sale de căpetenie erau, conform opiniei autorului articolului, „încercările insistente de a sădi în sufletele, dragostea creștinească pentru dezmoșteniții sorții”. De asemenea, milita „pentru încurajarea și ridicarea morală și materială a celor săraci și sufletește și trupește”. Autorul redă în „cifre grăitoare” și exemple bogata activitate a reuniunii în ultimul an de activitate. În final, prezintă numeroasa și selecta participare la acest important eveniment cultural, care a avut loc la Cluj.
La scurt timp după instaurarea regimului autoritar personal, regele Carol al II-lea va desființa partidele politice, precum și o serie de ziare, printre care și „România Nouă” din Cluj. Ultimul articol semnat de Corneliu Coposu în ziarul „România Nouă” este datat 19 aprilie 1938 și se intitulează „Sub teroarea denunțului”.
