COŞBUC -150 de ani de la naştere, omagiat la Bistriţa

Academician cu suflet de ţăran,  George Coşbuc, de la a cărui naştere se împlinesc azi, 20 septembrie 150 de ani a fost omagiat în 15-16 septembrie la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” din  Bistriţa într-o manifestare ce a reunit scriitori, editori, profesori, reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, precum şi un numeros public din Bistriţa.

N-ai cum să te naşti ori să ai rădăcini pe meleagurile Năsăudului şi să nu te laşi cuprins de emoţie când eşti primit în „salonul natural al limbii române”, aşa cum spune Petru Poantă în volumul „Opera lui George Coşbuc”, apărută la Editura „Şcoala Ardeleană”.

În acel salon, au păşit, la invitaţia părintelui Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Judeţene din Bistriţa,  academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul UBB, Ion Pop, Irina Petraş, Adrian Popescu, Aurel Rău de la Cluj, echipa revistei România Literară, cu, Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu,  Răzvan Voncu, Alex. Ştefănescu, Sorin Lavric, Simona Vasilache Gabriel Dimisianu, Daniel Cristea-Enache, colaboratori ai revistei, precum prof. Mihai Zamfir, Viorel Mureşan şi alţi reprezentanţi ai revistelor literare din ţară.

Articolul continuă mai jos:
farmec.ro - Livrăm frumusețe!

Conferinţele susţinute de invitaţi, într-o atmosferă de profundă emulaţie intelectuală au fost potenţate de prezenţa înalţilor ierarhi ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei Andreicuț şi PSS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-Vicar Patriarhal.

Printr-o mutaţie de cod poetic, opera sa extrem de populară s-a mutat înspre alte paliere de receptare. „George Coşbuc este mai degrabă un poet citat şi recitat, decât un poet citit. Ce l-a ţinut departe de noi a fost şi faptul că George Coşbuc a fost declarat primul cântăreţ al satului românesc, însă puţini dintre cei de azi mai au legături cu lumea satului, cu viaţa de la ţară, iar generaţiile mai tinere, de după ’90, crescute în plină epocă a globalizării nu mai au acces, pe calea inimii, la elementele din poezia lui Coşbuc”, a afirmat, printre altele, profesorul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniuni Scriitorilor din România, în cadrul simpozionului „Coşbuc 150- George Coşbuc ieri, azi mâine. Viaţa şi opera”, desfăşurat la Centrul Cultural Dacia.

Fiul de preot unit, cu strălucite tradiţii sacerdotale greco-catolice, ajuns membru al Academiei Române a ales în poezia sa calea simplităţii şi nu pe cea a simplismului, dăruindu-ne teme de obşte şi un limbaj liric limpede, astfel că mesajul său a putut să ajungă la sufletul românilor din întreaga ţară, în ciuda contextului politic şi ideologic al epocii sale, graţie unei culori locale ardeleneşti reţinute.

Poetul exponenţial al românismului, al cauzei profund sociale, nu poate fi omagiat în lipsa recursului la opera sa, la actul relecturii, spre pioasă aducere aminte.

Gazel

Copiii nu-nţeleg ce vor:

A plânge-i cuminţia lor.

 

Dar lucrul cel mai laş în lume

E un bărbat tânguitor.

 

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul

În ochii unui luptător.

 

O luptă-i viaţa; deci te luptă

Cu dragoste de ea, cu dor.

 

Pe seama cui? Eşti un nemernic

Când n-ai un ţel hotărâtor.

 

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,

Te lupţi pe seama tuturor.

 

E tragedie nălţătoare

Când, biruiţi, oştenii mor,

 

Dar sunt eroi de epopee

Când braţul li-e biruitor.

 

Comediant e cel ce plânge,

Şi-i un neom, că-i dezertor.

 

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,

Să stai luptând, căci eşti dator.

 

Trăiesc acei ce vreau să lupte;

Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

 

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,

Căci moartea e menirea lor.

 

.‎

 

Cunoscut pentru imaginea satului din opera sa, Coşbuc nu evocă satul social, specific Sămănătorismului, ci satul etern, cu miturile sale, cu elementele sale străvechi, decantate în existenţa sa milenară şi împietrit în splendoarea civilizaţiei tradiţionale, aşa cum o cunoscuse poetul în copilărie. El a învins limita fundamentală a propriei sale orientări poetice, supravieţuind curentului care l-a propulsat, prin ceea ce spune despre noi înşine şi care rezistă tuturor schimbărilor survenite în societate.

„Gradul de cultură a unui popor nu stă în instituţiile culturale, ci în limba sa”, spune Petru Poantă în cartea sa, iar George Coşbuc s-a dovedit a fi un magistral stăpân al limbii române, apreciere făcută de Titu Maiorescu şi rar întâlnită la el, ce-i face onoare poetului de pe Valea Sălăuţei.

L-au cinstit, alături de excelentele conferinţe susţinute de invitaţi, cărţile scoase cu această ocazie de  editura „Şcoala Ardeleană”, cu spijinul mai multor instituţii implicate în acest proiect, cum sunt Biblioteca Judeţeană Bistriţa, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud sau Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. Este vorba de volumele „Viaţa lui George Coşbuc”, „Ecouri literare universale în poezia lui George Coşbuc” semnate de Gavril Scridon, „Opera lui George Coşbuc” de Petru Poantă, „George Coşbuc sau lirismul pragurilor” de Andrei Moldovan, „George Coşbuc- monografie, antologie, receptare critică” de Andrei Bodiu.

Au fost prezentate si alte volume din proiectul editorial „Coşbuc 150” care cuprinde, printre altele, un audiobook cu „Balade şi idile” cu actorul Dorel Vişan, „George Coşbuc în amintirile contemporanilor” sau „Divina Comedie”  a lui Dante, în traducerea magistrală a poetului năsăudean.

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii