Anca Goja (nu) face angajări la Fabrica de fericire

 

 

De curând, scriitoarea băimăreancă Anca Goja a lansat la Cluj, în sediul Filialei Uniunii Scriitorilor din România cel mai proaspăt volum al său de proză scurtă, intitulat „Fabrica de fericire”, apărut la Editura Şcoala Ardeleană.

Deşi trendul general este să se deplângă lipsa prozei scurte din peisajul literar românesc, mai ales din revistele literare, care publică mai puţin, se spune, povestiri, tot mai mulţi autori, mai ales tineri, scriu şi editează asemenea volume.

Anca Goja este „recidivistă” şi după „Zăpadă neagră” a venit în faţa publicului cu un al doilea volum, cu un titlu incitant „Fabrica de fericire”. Evenimentul a fost moderat de preşedintele filialei clujene, doamna Irina Petraş, alături de care au vorbit despre volum şi autoare Ion Mureşan, Victor Cubleşan şi editorul Vasile G. Dâncu.

Anca Goja ştie să-şi conducă cititorul prin lumea reală a oamenilor obişnuiţi, mai ales a femeilor, a căror experienţă de viaţă este, după cum s-a remarcat, o suprapunere de negru peste negru peste negru, adică o succesiune de întâmplări nefericite. Cu ocazia lansării volumului, autoarea a stârnit din partea celor ce au prezentat cartea impulsul de a relata firul epic al unor povestiri care i-a impresionat. Aproape că niciun text din volum nu a rămas neamintit, nedisecat, astfel încât fiecare şi-a găsit cititorul preferat.

Un motiv în plus să ne apropiem din nou de proza scurtă şi de propunerea Ancăi Goja, care „  având experienţa anterioară de jurnalist şi-a exersat reacţia foarte spontană la tot ce mişcă în jur şi capacitatea de a decupa ceea ce trebuie dintr-o întâmplare. Şi atunci vede şi vede şi înregistrează, acumulează povestea curat, foarte bine scris şi apoi te provoacă să vezi ce se poate întâmpla mai departe. Datele vieţii nu duc spre ceea ce e previzibil, iar Anca ne arată că pot să ducă spre cu totul altceva” a spus printre altele Irina Petraş.

dsc_1761

Fabrica de fericire  e un dulap de psihologii  feminine nefericite, spune Ion Mureşan. La Anca Goja ne suprinde plăcut o curăţenie a stilului şi inventivitatea, felul încare ştie să adune o sumedenie de evenimente, dar şi capacitatea de a se restrânge la spaţii mici. O carte foarte bună. Legitimaţia de ziarist, dă-o încoace s-o rupem!” a adăugat Ion Mureşan, după ce în prealabil se menţionaseră micile reminiscenţe din stilul gazetăresc ale fostei jurnaliste Anca Goja.

„În proza modernă se pune un mare accent tocmai pe stilul jurnalistic,  pe această influenţă,  şi utilizată cu îndemânare şi puţină şmecherie, această deprindere devine, până la urmă, un mare atu. Anca Goja reuşeşte foarte bine, cel puţin în unele texte, să facă trecerea dinspre relatarea unor fapte la nararea lor. Trecerea de la prezentarea aparent simplă şi obiectivă a unor fapte la a le repovesti, a le face personale şi nu doar la decuparea unor întâmplări din cotidian, aici e cheia. Şi despre asta e vorba aici, de o serie de întâmplări din cotidian, cu caracter excepţional, desigur, dar senzaţionalul, în literatură, se reduce la modul în care povesteşti. Anca Goja alege să fie un prozator uşor detaşat de perimetrele pe care le pune în scenă, dar care îşi iubeşte personajele” a afirmat Victor Cubleşan, cel care a scris şi prefaţa volumului.

Cuvântul autoarei

Rep: Cum se fabrică fericirea, Anca Goja?

Anca Goja : Fericirea nu e ceva ce poate fi definit foarte clar, dar, până la urmă, este scopul pentru care venim noi pe lume, cred că asta e datoria nostră, să fim fericiţi, altfel ar fi totul absurd, n-ar avea niciun sens, din punctual meu de vedere. Suntem datori să ne găsim fericirea, acele lucruri, poate mărunte, care ne fac fericiţi în viaţă şi să le acordăm atenţia cuvenită.

Pentru mine, să fiu fericită înseamnă să scriu, am descoperit asta acum puţini ani, şi atunci când scriu mă regăsesc, pot să fiu liberă. Practic, sunt printre puţinele momente când îmi permit să fiu liberă, pentru că altfel viaţa îmi oferă destule constrângeri şisituaţii în care mă simt mărginită şi trebuie să mă cenzurez, să fiu riguroasă şi poate, puţin falsă.

În general, personajelor mele li se întâmplă lucruri care, aş prefera să nu mi se întâmple şi  mie, nu e nimic de dorit, sunt lucruri mai puţin plăcute, căci e mai comod să scrii despre nefericire, e mai ofertantă. Fericirea e chiar un lucru plictisitor în scris, e dificil să scrii despre ea.

Prefer să fiu observator, întotdeauna să stau undeva, pe margine şi să mă uit, să văd oamenii dincolo de perdele, mi-am asumat oarecum rolul de voyerist.

Rep: Aşadar,  la un eveniment te vom observa trăgând cu ochiul, cu urechea?

Anca Goja : Hahaha, nu prea mă veţi vedea, dar veţi găsi, poate o povestire pe acea temă.

Rep: În „Fabrica de fericire” se petrece vreo acţiune la Cluj?

Anca Goja : Există o povestire, evident cu o femeie nefericită, părăsită de soţ şi care îşi trăieşte viaţa în secret cu trei bărbaţi simultan, unul fiind la Dej, unul la Cluj şi unul la Gherla, cam aşa ceva.

Rep: Despre ce vrei să mai scrii, Anca şi ce subiect nu vom găsi niciodată abordat în prozele tale?

Anca Goja : Nu ştiu despre ce voi mai scrie. Aş vrea să pot scrie despre orice, să am această putere, fiindcă vrând-nevrând, orice scriitor are subiecte şi teme de care este mai apropiat şi unele pe care îi este mai greu să le abordeze. Aş vrea să pot ataca orice temă, orice stil. Se fac asemenea încercări la exerciţiile de scriere creativă pe care le frecventez încă.

În momentul de faţă lucrez la două proiecte, care se vor concretiza, sper în două volume colective. Nu m-am apucat încă de un al treilea volum personal, nu mă grăbesc. Acum colaborez cu alţi tineri scriitori. Pe o parte din ei i-am întâlnit în cadrul atelierului de scriere creativă on-line condus de Marin Malaicu-Hondrari, atelier care tocmai s-a terminat săptămâna trecută, intenţionăm să scoatem un volum colectiv.

Cel de-al doilea este „Liceul cosmic” un site-atelier online cu tineri scriitori din toată ţara, unde se dă o temă o dată pe lună şi fiecare scrie la tema respectivă, care e vagă, o povestire, în general, dar sunt şi fotografii la acea temă, proiectul fiind mai permisiv. Textele sunt analizate, periate, supervizate şi publicate pe acest site. Există promisiuni că o selecţie de texte va fi concretizată într-un volum colectiv tipărit.

Rep: Faci angajări la Fabrică?

Anca Goja: La Fabrica mea  nu sunt angajaţi, este un proiect pe care fiecare trebuie să şi-l ducă la bun sfârşit pentru sine, să-şi găsească propriul model de fabrică de fericire şi să aibă curajul să şi-l clădească.

Incendiu la Constanţa. O maşină a luat foc în parcare

Adaugati comentarii