Michael Chezan, patronul unic al firmei Tower Park a vorbit pentru prima oară de la începerea scandalului privind blocarea proiectului imobiliar din cartierul cujean Mănăştur. Într-o audiere maraton de cinci ore, săptămâna trecută, de la Tribunalul Cluj, în faţa magistratului penalist Marius Lupea, constructorul româno- american susţine că a fost obligat să oprească definitiv lucrările în anul 2009, din cauza băncilor comerciale Unicredit şi BCR, a proprietarului terenului, USAMV şi a investitorilor.

Încurajat într-o primă prospecţiune a pieţei imoibiliare româneşti, Chezan s-a decis să împartă riscul cu investitorii şi băncile. „Era o procedută legală, care poate fi întâlnită şi astăzi în România”. Chezan a susţinut că timp de un deceniu, de când a fost chemat să investească în proiecte imobiliare româneşti, până în prezent, a căutat soluţii pentru finalizarea proiectului Tower Park. Chiar şi după ce a fost refuzat de băncile comerciale care l-au încurajat iniţial, dându-i speranţe de finanţare, ar fi căutat soluţii alternative, contactând nume grele de afacerişti de top mondial, precum un reprezentant al concernului Catella. Cu aceştia ar fi demarat un amplu program de identificare de investitori pentru Tower, inclusiv la expoziţia mondială imobiliară de la Cannes din 2009. Acestui grup s-au adăugat alţi consultanţi financiari, precum Dorin Cojocaru, fost vicepreşedinte BCR şi  Mihai Craiu.

Divizare la cererea Unicredit

Chezan a intrat în afaceri la Cluj, chemat de amici din ţară, care l-au îndemnat să investească în raiul imobiliar românesc de sub Feleac. Primul pe lista de achiziţii a fost proiectul Tower River în anul 2007, urmat de Silver Tower şi proiectul de pe Frunzişului. S-a bazat pe fonduri proprii, pe plătitorii de avansuri şi pe un împrumut bancar. A trecut la un plan mai ambiţios, pe termen lung, din care făcea parte şi Tower Park. A constatat un an mai târziu că fusese prea optimist. „Băncile nu-şi respectă promisiunile”. În plus izbucnise criza economică mondială în SUA. „ Mi-au fost blocate investiţiile imobiliare demarate în România şi SUA, estimate la circa 30 de milioane dolari”. Chezan a justificat divizarea firmei Tower Park, n pină criză, ca o asumare a rezultatului negocierilor cu Unicredit, bancă ce sugerase acordarea unui credit pe termen scurt, pentru componenta rezidenţială a proiectului şi a altuia pe termen lung, pentru componenta de birouri, spaţii comerciale şi hotel. Astfel au luat fiinţă Tower Development şi Tower Business Center, prin cesiunea Tower Park.

Primul blocaj

Din cauza lipsei de lichidităţi, a oprit pentru prima oară în 2008 proiectul, cu excepţia bocurilor A şi B, unde erau contractate majoritatea apartamentelor. A mutat toţi clienţii persoane fizice în cele două blocuri începute, restructurând proiectul în 3 faze. Aveau prioritate absolută blocurile A şi B unde existau obligaţii contractuale scadente, urmând ca după obţinerea finanţării să continue clădirile C şi D şi apoi pe cele comerciale. Băncile dăduseră aprobarea de principiu pentru finanţarea de circa 40 de milioane de euro, dar nu şi banii. A fost o situaţie inedită. „Băncile nu dădeau banii, dar nici nu au anunţat vreodată că nu finanţează proiectul Tower. Nu mi-au dat niciodată un refuz strict sau o explicaţie clară”, s-a plâns Chezan. Confruntat cu lipsa de lichidităţi, investitorul a apelat la surse alternative de finanţare, un credit de 1,5 milioane euro, garantat cu teren, de la Banc Post.

Băncile nu recunoşteau criza

Chezan a încercat şi o proprie explicaţie a nefinalizării înţelegerii cu finanţatorii. „Băncile aveau probleme financiare majore pe care nu le comunicau clienţilor, încercând să supravieţuiască crizei economice”. Acestea ar fi gestionat creditele neperformante, lăsând dezvoltatorii să creadă că au posibilităţi de finanţare. „Dacă recunoşteau (problemele) ar fi fost panică şi o retragere de bani, care putea duce la faliment, cum s-a întâmpat în SUA”, a spus Chezan. Potrivit descrierii lui Chezan, în toamna anului 2008 s-a instaurat panica şi pe piaţa imobiliară din Cluj. „Clienţii cu antecontracte pentru apartamente în blocurile Tower Park au refuzat să mai plătească ratele scadente”. Câştigarea unor procese civile cu clienţii nerăbădători a demonstrat că din punct de vedere comercial, antecontractele întocmite de avocatul Florin Bulieris au fost corecte. Criza era deja instalată şi în România în toamna anului 2008. „Majoritatea proiectelor imobiliare se blocaseră”. Înainte de Crăciun a decis oprirea lucrărilor la proiectul Tower Park. Nu a abandonat însă lupta pentru continuarea proiectului. „Făceam naveta între România şi SUA, căutând soluţii prin consultanţii financiari, la băncile comerciale din ţară, Europa şi America”. Chezan a invocat mai multe nume grele din lumea afacerilor, printre care Ikea, Catella, Netis, Ernst & Young.

A doua şansă

În plină criză, în toamna anului 2009 a revenit din nou în ţară, cu ultimii bani. A convocat investitorii la o şedinţă la City Plaza, pronunând o soluţie de avarie. „Să punem mână de la mână să finalizăm blocul A, pe o soluţie de finanţare de criză”. Le-a cerut clienţilor cu rate scadente să-i achite datoriile. „O finanţare bancară pe termen scurt nu era realistă”. A propus şi altor clienţi să facă plăţi, cu importante reduceri, de 20-30 la sută. Clienţii au fost de acord. „Am demarat din nou lucrările la blocul A”. S-au efectuat anumite plăţi, a mai adus bani şi a realizat câteva bartere, cu o echipă tehnică nouă, după ce vechii colaboratori îl părăsiseră. Noile achiziţii ale echipei erau Alexandru Mănăilă, absolvent de Harvard şi Vasile Vada, două decenii de experienţă în SUA. A mai realizat câteva etaje la blocul A. Adusese un investitor, care promitea finanţare şi plata la finalizarea lucrării pentru cei cu antrecontracte. „Am găsit firma Euroconstruct, care tocmai finalizase Grand Hotel Italia”. Reprezentanţii USAMV nu au răspuns însă noii oferte de modificare a termenelor. „Au cerut în instanţă rezilierea contractului de asociere, eliberarea terenului şi demolarea construcţiei realizate”.

Am pierdut enorm

Dacă ar fi ştiut când a fost invitat să investească, în anul 2007, după două decenii de proiecte imobiliare din SUA, că nu va avea la dispoziţie 15-20 de milioane de euro, pentru primii doi ani, nu ar fi demarat proiectul. Estima însă atunci că România are nevoie acută de apartamente noi. „Am pierdut enorm. Milioane de euro investite personal, plus activele dobândite în România, terenuri puse ca garanţii, care astăzi ar valora peste 15 milioane euro şi imaginea publică distrusă de presă”. Clienţii au achitat în jur de 5 milioane euro prin avansurile plătite, dar nu au fost singurii bani disponibili în proiect. „Eu am investit mai mult decât toţi la un loc”. În opinia sa, faptul că nu a finalizat locuinţele nu constituie o infracţiune. „Nu am venit să fur banii oamenilor”. Procesul penal ar fi fost pornit de investitori din cauză că au fost îndepărtaţi de la masa credală în procesul civil. „Au pierdut (la Tribunalul Comercial) pentru că activele au rămas în cealaltă firmă”, a mai explicat Chezan în finalul celor 5 ore de audiere.

„Există şi astăzi o soluţie reală ca să fie continuat proiectul”, susţine Chezan.

Chezan este acuzat de procurorii DNA, că ar fi păcălit în urmă cu un deceniu, circa 100 de familii, care au achitat avansuri, că deţine fonduri pentru realizarea investiţiei şi că ar fi deturnat din fondurile contractate de la acestea şi de la bănci. Proiectul presupunea construcţia unor ansambluri imobiliare cu aproape 500 de apartamente, în turnuri de până la 20 de nivele.

Mihai Bacalu