Tags Posts tagged with "Alessandro Baricco"

Alessandro Baricco

0

Fragmente din Laudatio, ţinut de Gabriela Lungu în onoarea lui Alessandro Baricco

Invitatului special al Festivalului Internaţional de Carte Transilvania, Alessandro Baricco i-a fost decernat înalta distincţie universitară de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică şi al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Traducătoarea Gabriela Lungu a ţinut un Laudatio cu acest prilej, din care am spicuit pentru dumneavoastră. „Mărturisesc că, atunci când mi s-a propus să fac această Laudatio pentru Alessandro Baricco, am stat o clipă pe gânduri, apoi mi-am spus: de ce nu, doar îi cunosc foarte bine mare parte din operă, de aproape cinci ani cărţile sale îmi „bântuie” viaţa: îl citesc, recitesc şi traduc. Când m-am gândit însă mai bine, mi-am dat seama că  greşeam şi că mai aveam multe de aflat înainte de a-l putea prezenta cum se cuvine, pentru că Baricco nu e un scriitor, Baricco e o lume (muzicală, filosofică, literară, şugubaţă, ironică, vulcanică, îndrăgostită, posomorâtă, tandră) şi ca atare e greu de cunoscut, Baricco e de fiecare dată altceva, Baricco e asemeni Mării Negre, care e când verde, când albastră, când maro, când gri, care e deci frumoasă, pentru că e schimbătoare. Baricco este un adolescent înţelept şi un bătrân (îşi spune el însuşi bătrân, în volumul Barbarii. Eseu despre mutaţie), un bătrân, deci, ghiduş. Voi încerca în cele ce urmează să punctez câteva din etapele profesionale ale unuia dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii italiene, ale unui mare om de cultură, pe care, dacă aş şti că-i place şi matematica, aş îndrăzni să-l numesc un modern Pico della Mirandola. Alessandro Baricco a studiat filozofia luându-şi licenţa cu o teză de estetică al cărei coordonator a fost ilustrul profesor Gianni Vattimo, el însuşi un Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”. În paralel a studiat la Conservator pianul. Este scriitor, eseist, critic literar, critic muzical, autor de programe culturale la televiziune, regizor de teatru şi de film, scenarist, a jucat chiar şi într-un film: Il cielo è sempre più blu - unde nu ştiu dacă a  interpretat un rol sau a fost doar el însuşi -, şi s-ar putea să mai fie ceva ce eu nu am reuşit încă să aflu. În câteva cuvinte: Baricco e un formidabil creator de cultură. Un spirit curios, inventiv şi neliniştit. Neliniştea frumoasă a marilor creatori. A publicat până acum 11 romane, 3 volume de povestiri, 4 scenarii, dintre care unul Novecento  a devenit un film – Legenda pianistului pe ocean - regizat de laureatul premiului Oscar Giuseppe Tornatore, 11 volume de eseuri, reintrerpretări ale unor opere celebre, articole, studii. Ţine conferinţe şi face lecturi publice în minunate teatre italiene, întotdeauna pline. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi (Mătase, de exemplu, în 45!). A primit importante premii. 14589750_1509593282397142_4349381181639535249_o Este autorul şi prezentatorul mai multor cicluri de emisiuni culturale la televiziunea italiană, începând, în 1993, cu L’amore è un dardo  (titlu inspirat dintr-un vers al ariei contelui de Luna, din opera Trubadurul: printr-un joc de cuvinte în care Baricco este mare maestru: L’amore onde ardo – Dragostea care mă arde a devenit L’amore è un dardo Dragostea e o săgeată). Aş vrea să vă citesc ce spunea despre Beethoven într-una din emisiunile acestui ciclu: „În Simfonia I există acelaşi material cu care construiau Mozart şi Haydn, doar că arhitectul e nebun: se gândeşte să facă cu acelaşi material nişte zgârie-nori în loc de un foişor pentru grădină. Fiţi atenţi la ce vă spun, pentru că nu avem de a face cu o cotitură oarecare. Ci cu Cotitura. Un întreg patrimoniu de tehnică, de cunoaştere, de gust, o întreagă civilizaţie veche de mai bine de un secol e luată în mână de acest om care o priveşte şi-şi spune: cu această forţă putem să povestim ceva despre om, putem să le povestim oamenilor ceva despre ei înşişi. Acum ni se pare normal, dar pe atunci însemna nebunia unui megaloman. Zeci de ani la rândul muzica a fost în primul rând desfătare, petrecere plăcută a timpului, cel mult o performanţă emoţionantă, eventual o schiţă a naturii sau a unui dulceag reflex sentimental, dar omul acela a intuit că în atât de mulţi ani în care a fost mereu perfecţionată, muzica a devenit o maşinărie extrem de puternică, în stare să facă mult mai mult. Asta trebuie să înţelegem despre Beethoven. El s-a gândit că muzica putea povesti despre inima experienţei umane, despre durere, speranţă, moarte, utopie. În momentul în care s-a gândit, în exact acel moment a inventat muzica clasică. Beethoven nu e un compozitor de muzică clasică, este inventatorul muzicii clasice.” Mi-am permis să dau acest lung citat, pentru a vă demonstra frumuseţea şi limpezimea inconfundabilă a frazei lui Alessandro Baricco.(...) Dar pasiunea pentru muzică e prezentă şi în multe din operele sale narative. De exemplu protagonistul monologului Novecento este un pianist. Şi în multe alte romane ale sale magia cuvintelor se transformă în muzică. Seta (Mătase), cel mai cunoscut roman al său ar putea foarte bine să fie o baladă de Chopin. Questa storia (tradus în româneşte O poveste) un concert, de ce nu, pentru pian şi orchestră.(...) 14559968_1509593012397169_7010625499384924903_o Demn de a fi amintit este şi volumul Barbarii. Eseu despre mutaţie, publicat mai întâi sub formă de episoade în cotidianul Repubblica. Ideea de la care porneşte Alessandro Baricco este aceea  a unei mutaţii în curs în societatea contemporană. Pentru a vă face o idee despre ce este această carte atât de specială, permiteţi-mi să citez chiar spusele autorului: „Dacă ar fi să rezum aş spune aşa: toată lumea stă să audă în văzduh, o apocalipsă iminentă; şi pretutindeni se aude acest zvon: vin barbarii. Văd minţi rafinate scrutând sosirea invaziei cu ochii aţintiţi în orizontul televizorului. Profesori capabili,  de catedrele lor, măsoară în tăcerile elevilor  ruinele lăsate de o hoardă pe care nimeni n-a reuşit s-o vadă efectiv. Iar în jurul celor scrise ori imaginate pluteşte privirea rătăcită a unor exegeţi care. înfricoşaţi, povestesc despre un tărâm trecut prin sabie şi de nişte prădători fără cultură şi fără istorie. Aceştia sunt barbarii.” Încercând să scoată în evidenţă schimbările petrecute în societatea contemporană, nu din punctul de vedere al unui bătrân nostalgic, căruia generaţia sa i se pare infinit mai bună decât cea care îi urmează, doar pentru că pe aceasta n-o înţelege, ci din acela al unui om atent care compară, dar mai ales meditează. Pentru a ajunge la o nouă manieră de a vedea lucrurile, la o nouă mentalitate, la un nou sens. Dincolo de faptul că discută despre fotbal sau despre vin, ca şi despre cărţi, aceasta este esenţa eseului despre „barbari”. Rămân pentru totdeauna în memoria sufletului cititorului Mr Gwyn, protagonistul romanului cu acelaşi nume, scriitorul care, luând într-o bună zi hotărârea de a nu mai scrie, inventează o nouă artă care îmbină cu măiestrie pictura cu naraţiunea, Andre şi prietenii ei din Emaus care-şi trăiesc adolescenţa fragilă sfâşiaţi între regulile rigide impuse de o educaţie religioasă şi descoperirea primelor trăiri amoroase, Hervé Joncourt, un om obişnuit, căruia-i este dat să trăiască cea mai misterioasă poveste de dragoste posibilă, protagonistul fascinatului roman Mătase, personajele stranii din Mireasa tânără şi lumea lor întrupată parcă într-un Macondo italian, rămâne atmosfera cărţilor lui Baricco, rămân poveştile lui fabuloase. Preţiozitatea de bună calitate a operelor sale, muzicalitatea stilului, magia degajată de fiecare operă au făcut ca Baricco să fie azi un scriitor extrem de iubit. Cărţile sale – din care o bună parte au fost traduse şi în limba română - s-au vândut în toată lumea în milioane de exemplare. Faptul că Universitatea “Babeş-Bolyai” şi Academia de muzică din Cluj îi acordă astăzi lui Alessandro Baricco titlul de Doctor Honoris Causa nu înseamnă altceva decât o recunoaştere deplină a unicităţii sale în cultura universală”.  

0
Scriitorul italian Alessandro Baricco, invitatul  de onoare al celei de-a patra ediții a Festivalului Internațional de Carte Transilvania din Cluj-Napoca, îşi aşteaptă cititorii sâmbătă, 8 octombrie, ora 17.00. Va fi o întâlnire cu Alessandro Baricco, cel căruia în urmă cu o zi i-a fost decernat titlul de "Doctor Honoris Causa". Laudatio a fost prezentat de lect. univ. dr. Gabriela Lungu, cea care a tradus numeroase cărți ale lui Alessandro Baricco în limba română.  Va urma o sesiune de autografe pe cărțile traduse în limba română. Evenimentul este găzduit de Universitatea Babeș-Bolyai în Sala Auditorium Maximum (Str. M. Kogălniceanu nr. 3). dr-h-c Alessandro Baricco (25 ianuarie 1958, Torino) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori italieni contemporani. Absolvent de Conservator și licențiat în Filosofie, a debutat literar în 1991 cu romanul „Castele de furie” („Castelli di rabbia”). Cartea sa „Novecento. Un monologo” a fost adaptată de marele regizor italian Giuseppe Tornatore în filmul „Legenda pianistului de pe ocean” (La leggenda del pianista sull'oceano, 1998), fapt care avea să-i consolideze un renume mondial. Autor totodată de eseuri dar și publicist la ziare precum La Stampa și La Repubblica, Alessandro Baricco a semnat romane importante pentru literatura contemporană, printre care: „Oceano mare”, „Mătase” („Seta”), „City”, „Senza sangue”, „Questa storia”, „Emaus” („Emmaus”), „Mr Gwyn”, „De trei ori în zori” („Tre volte all’alba”), „Mireasa tânără” („La Sposa giovane”). Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi iar în România ele au fost publicate de Editurile Humanitas, Univers și Polirom.

0

De carte nu scapi

Festivalul Internaţional de Carte Transilvania a crescut ca Făt-Frumos din poveste şi anul acesta este pregătită ce-a de-a patra ediţie. Ingrediente, concept, formulă magică? Poate din fiecare câte ceva, dar sigur cu multă dragoste faţă de carte, scriitori, editori şi cititori, cei care investesc hârtia, fiinţă perisabilă şi totuşi una dintre cele ce au rezistat milenii, cu singurul element care îi lipsea ca să fie nemuritoare- sufletul. L-am smuls din caruselul pregătirilor câteva minute pe directorul artistic al festivalului, el însuşi poet, Gabriel Bota. gabriel-bota Rep: La ce nivel s-a ajuns cu construcţia festivalului, acum, la a patra ediţie? Gabriel Bota: Multe şi bune la a patra ediţie, de necrezut! Ne place să credem că suntem un festival unic în Europa tocmai prin mixajul de arte pe care îl propunem în jurul cărţii şi de scriitori, care au ajuns la un număr de pese 400. În plus, dacă anul trecut am avut invitaţi scriitori din cinci ţări,  anul acesta avem opt ţări invitate. Ne onorează prezenţa unor scriitori foarte mari, de talia lui Alessandro Baricco sau profesorul Franco Moretti de la Universitatea Stanford, Andrei Codrescu, Adam Puslojić, Mircea Cărtărescu, alţi  scriitori din Cehia, Macedonia, Serbia, sunt mulţi şi ne bucură prezenţa fiecăruia dintre ei.
Alessandro Baricco
Alessandro Baricco
Rep.: Alessandro Baricco a fost publicat la noi de editurile Humanitas, Polirom şi Univers. Vor fi prezente aceste edituri în festival? Dacă la ediţia din 2014 am avut un autor publicat la Editura Humanitas, Antonio Lobo Antunes, anul acesta îl avem pe Alessandro Baricco şi suntem bucuroşi că multe dintre cărţile lui sunt traduse în limba română. Este unul din cei mai de succes scriitori din Europa şi cărţile apărute la Humanitas sunt traduse de clujenii Gabriela Lungu şi Adrian Popescu şi este o dublă onoare pentru noi. E bine că marii scriitori ai lumii pot veni la Cluj prin astfel de colaborări. Rep.:Traducătorii sunt esenţiali pentru ca literatura lumii să circule. Cum se petrece această mişcare dinspre autor/traducător? Gabriel Bota: Da, dar să nu-i uităm nici pe cititori, să nu uităm de oamenii care sunt în spatele cărţilor, care le promovează, care îi aduc pe scriitori în mijlocul cititorilor şi vorbesc aici de o triadă: scriitor, traducător şi cititor. Făcând un sondaj în rândul cititorilor tineri, am aflat de curând cu stupoare, că mulţi au auzit de scriitori, nu ştiau că sunt traduşi, nu ştiau unde le pot găsi cărţile şi mai mult decât atât, nu ştiau dacă sunt în viaţă.
Andrei Codrescu
Întreg conceptul FICT asta face, aduce scriitorul în mijlocul oamenilor, să fie tangibil, să-i poţi pune întrebări, să afli despre munca din spatele scriiturii şi să ai un astfel de contact cu cărţile scriitorului prin intermediul lui direct. Dacă vrei, să ai o relaţie unică, ceea ce dă şi unicitate festivalului. Chiar dacă scriitori participă la marile târguri de carte, accesul la ei este destul de limitat. Toate proiectele noastre cu scriitorii invitaţi presupun relaţia directă cu cititorul şi intermedierea cu publicul larg. Asta vă propunem în toate zilele şi serile de festival şi toţi invitaţii vor fi supuşi acestui „tratament” căruia noi încercăm să-i dăm multă putere. Rep. :Practic voi continuaţi desantul scriitoricesc de la FestLit în licee, facultăţi şi biblioteci, doar că la un alt nivel, extinzând contactul direct cu autorii înspre adulţi. Gabriel Bota: Ne propunem să-i includem pe toţi, pe cititorii începători ca şi pe cei cu C mare, să-i aducem lângă cărţi şi continuăm parteneriatul cu FestLit de la prima sa ediţie, acum doi ani, cu doamna Irina Petraş, care ne-a susţinut şi căreia îi mulţumim şi dorim să o susţinem şi noi mai departe în proiectul Uniunii Scriitorilor, iar cele două festivaluri să mearg mână în mână mai departe.
Franco Moretti
Jocul vieţii noastre cu noi înşine Rep. : Care este conceptul acestei ediţii? Gabriel Bota: Rămânem la acelaşi concept, De carte nu scapi, este un concept brand, i-aş putea spune al Festivalului Internaţional de Carte Transilvania. Mai în glumă, mai în serios, acest concept se leagă de o poveste. Anul trecut am avut marea onoare să-l cunosc pe regretatul Umberto Eco, care mi-a spus că o carte este ca invenţia roţii: nu mai poţi să-i adaugi nimic, nu mai poţi să-i iei nimic, dar este un lucru esenţial în viaţa noastră, fără de care nu poţi exista sau fără de care existenţa nu-şi are sens. De carte nu scapi e un joc al vieţii noastre cu noi înşine şi cu cunoştinţele care n-ar trebui să ne scape. În spatele acestui joc stau multe, dar în relaţia trinomială scriitor, traducător şi cititor intervine un al patrulea element, care este editorul. El este cel ce pregăteşte cartea, o creează şi la rândul lui, o dă mai departe. Sunt mulţi în acest lanţ, dar încercăm prin acest concept să aratăm tinerilor, generaţiilor moderne, nativilor digitali poate, că este de ajuns să stabilească această relaţie simbiotică cu cartea, e de ajuns să o atingă, să dea două-trei pagini, e de ajuns gestul în sine pentru a descoperi cât de frumos este cititul, cartea nepunându-ţi nicio altă condiţie.
Mircea Cărtărescu
Mircea Cărtărescu
De aceea propunem în cadrul festivalului câteva evenimente mari, cum ar fi Marşul lecturii. Din ce se vede acum, anul acesta va fi de proporţii mari, aşteptăm mii de oameni să marşeze pentru lectură într-un spaţiu calm, cel mai normal marş care se poate face în lumea asta. Sunt atât de multe evenimente, dar nu-mi propun să le numesc pe toate, vă aşteptăm să le descoperiţi. Rep.: Dacă ar fi să inviţi nişte prieteni, cu ce i-ai tenta? Gabriel Bota: FICT- De carte nu scapi vine anul acesta cu câteva noutăţi. Va circula prin oraş autobuzul FICT în care călătorii vor primi în fiecare zi cărţi cadou, vor fi 100 de pachete cu cărţi. Alte 4000 de pachete cu cărţi vor fi distribuite în tot oraşul, într-un eveniment premergător festivalului. Invitaţii de onoare, conferinţele extraordinare pe care le vor susţine Alessandro Baricco, Franco Moretti, Mircea Cărtărescu şi altele completează oferta noastră. Un moment special va fi concertul-spectacol dedicat cărții, al trupei Dirty Granny Tales. Ei au pregătit un spectacol exclusiv pentru FICT, o poveste extraordinară intitulată „Didi's Son” şi care nu face altceva decât să incite la lectură. Ei au înţeles exact mesajul nostru, De carte nu scapi, au fost încântaţi de proiect şi au creat acest spectacol numai pentru festivalul nostru. Vor fi în prima zi a festivalului, în 4 octombrie de la orele 20.00 şi nu trebuie rataţi, cu siguranţă.
adam-p
Adam Puslojić
Un act de normalitate Rep. : Vor fi elemente interactive? Gabriel Bota: Întreg festivalul este o interacţiune, pentru că toate evenimentele se întâmplă într-un spaţiu public, în Piaţa Unirii, totul este deschis şi-i invit pe toţi clujenii şi turiştii care vor fi în Cluj să nu scape festivalul. Anul trecut am avut cu ceva peste 63000 de vizitatori, anul acesta ne-am propus să depăşim 80000 şi sunt absolut convins că vom trece de acest număr. Lansările de carte sunt nonconvenţionale, se vor putea pune întrebări, se va putea interacţiona cu autorii în spaţiul public, ei vor fi acolo, au înţeles că trebuie să fie acolo pentru a arăta că sunt vii. Rep. : În lumea occidentală se preţuieşte mult lectura făcută de autor din cărţile sale. Vom avea parte de aşa  ceva şi la FICT? Gabriel Bota: Da, încă de anul trecut s-a întâmplat asta. Deşi autorii străini sunt obişnuiţi cu asta, e un concept destul de nou pentru România. Vom încerca să propunem nu doar clujenilor, ci publicului din toată ţara conceptul de Lectură publică. În Occident funcţionează altfel. Dacă un scriitor are o carte nouă pe  care o lansează, promovarea de bază se face prin lecturi publice în diferite oraşe şi centre culturale. Aceste lecturi sunt ca un eveniment teatral, autorul poate fi auzit, i se pot pune întrebări şi el, practic, deschide apetitul pentru cartea pe care o va aduce în faţa publicului larg. Temerea noastră este că publicul din România nu este pregătit, am făcut nişte teste şi nu ne-am înşelat, dar noi îi vom propune asemenea evenimente, care sunt, până la urmă, un act de normalitate. Sunt convins că va funcţiona şi că în următorii ani vom avea, încet, încet, lecturi publice nu numai de la autori străini, care sunt obişnuiţi cu asta, ci şi de la autorii români consacraţi sau mai puţin consacraţi. Vom gândi un concept adaptat pieţii din România şi publicului român. Scriitorul rock star Rep. : Eu sunt convinsă că dacă o maşină a timpului l-ar putea aduce pe Lucian Blaga să citească o singură dată la Cluj, ne-am dori să fim de faţă la acel eveniment. De ce n-am face asta şi cu scriitorii pe care îi avem acum în viaţă? Gabriel Bota: Îmi aduc aminte de o vorbă foarte frumoasă, spusă de un umorist bavarez, care zicea că pe vremuri chiar şi viitorul suna mai bine. Cred şi eu că dacă Lucian Blaga ar fi între noi şi ar ţine o conferinţă nu s-ar umple o sală, ci un oraş, cu siguranţă. Asta facem şi noi în festival, propunem scriitori mari, care nu sunt suficient de cunoscuţi la noi. Deschidem interesul pentru a-l face pe om, pe cititor, să vină şi să participe activ la trinomul de care vorbeam. Să plăteşti un bilet pentru a-l asculta pe un autor citind din scrierile lui e un pas mare. Primii paşi care trebuie făcuţi sunt să trezeşti interesul pentru lectură, să-l cunoşti pe autor şi în acel moment vei cumpăra cartea şi nu doar atât, dar vei plăti un bilet ca să-l asculţi pe autor. E foarte greu în ziua de azi să-l vezi pe autor, oricare ar fi el, în postura de rock star, cu toate că asta ar trebui să fie. De când am început proiectul FICT împreună cu colegii mei la sta m-am gândit: dacă este văzut  Ion Mureşan, de exemplu,  pe stradă, să fie recunoscut de cititori, chiar oprit de oameni care să-i întindă mâna şi să-i mulţumească pentru că este, că scrie, că e prezent printre noi şi pe stradă. Cam asta ar trebui să se întâmple cu orice scriitor bun. Ei sunt nişte rock star, doar că unii dintre cititori încă nu ştiu.
css.php

Sustine cel mai nou ziar din Cluj!

Daca ti-a placut siteul nostru si apreciezi munca depusa de noi, ajuta-ne cu un LIKE!