Tags Posts tagged with "Alesandru Papiu Ilarian"

Alesandru Papiu Ilarian

0

De la o vreme, fiecare sfârşit de an nu mai vine cu bucuria inconştientă a tinereţii, ci mai degrabă cu consemnarea înţeleaptă a încă unui an în care am învins moartea. Asta cei ce-am reuşit. Sau am păcălit-o, cel puţin.

După fiecare întâi de decembrie, când flamura tricoloră adie peste inimile noastre, mă las cuprinsă de bucuria de a fi româncă şi ardeleancă, iar cele două izvoare din sângele meu, unul din Sălaj şi altul de pe meleagurile Năsăudului îmi înving modestia şi îmi umplu inima de firească şi dreaptă mândrie.

Cum să nu fiu aşa, când bunicul matern se numea Ciceo, străbunica maternă Rebreanu, când acasă mai am fotografia de la intrarea Armatei Române în Şimleu la 1919, pentru desăvârşirea faptică a Marii Uniri şi stră-străbunicul e acolo, când străbunii paterni au dus flamura românismului din rândul clerului unit?

Mă întorc mereu cu sufletul spre Sălajul natal, cel ce a dat ţării triada de aur a României moderne, Bărnuţiu, Maniu, Coposu. Alături de ei revoluţionarul paşoptist Alesandru Papiu Ilarian, memorandistul George Pop de Băseşti,  episcopul Ioan Alexi, Episcop de Gherla, autor al lucrării „Grammatica Daco — Romana sive valachica latinitate donata, aucta, ac in hunc ordinum redacta”. Mai e preotul Antoniu Băliban, cel ce a ţinut discursuri atât în Catedrala din Blaj, la 2/14 Mai 1848, cât şi pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în 1848, dar a scris şi tratate de drept.

Stă cu mândrie Vicarul Alimpiu Barbulovici, cel din fruntea memorandiştilor din 1892, preotul lingvist Emil Bran şi fratele său, Laurenţiu Bran, primul traducător a lui Mihai Eminescu, vicarul Demetriu Coroianu, cel ce a refuzat scaunul episcopal propus de Ministrul ungar al Cultelor în schimbul unor servicii politice.

Nu-l uit nici pe Mitropolitul Alexandru Sterca Şuluţiu,  pe a cărui mormânt a pus să fie scrise cuvintele „Numai moartea mă desparte de Naţiune”. Nici pe preotul Petre Cupcea, colaborator al cotidianului Dreptatea, participant la Marea Unire şi autor al Geometriei pentru preparandii, unicul manual aprobat de Ministerul de Culte şi Instrucţie Publică,  dar şi al Gramaticii limbii române în limba maghiară. Să mai spun de  preotul Ioan Galu, cel ce alcătuia, alături de Ioan Maniu, Memorandumul prezentat, alături de cei 300, la Viena în 1892.

Pot să nu-l pomenesc pe episcopul Ignatie Darabant, ori pe Victor Deleu, jurist, gazetar, om politic, autor al discursului memorabil de la Iaşi, din 1917, la întoarcerea armatelor române din Rusia fiind în fruntea lor? Pe el,  participant la Marea Unire şi mebru al Marelui Sfat Naţional, deputat,  primar al Clujului în timpul Marii crize economice, apropiat a lui Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida-Voevod?

Preoţi şi oameni politici providenţiali a dat Sălajul cu asupra de măsură, iar porecla de „Sărac Judeţ” nu i se potriveşte decât modestiei cu care oamenii aceştia au ştiut să-şi lase urmele în viaţa naţiei române, ori acelei sărăcii din Fericiri. Cert este că sălăjenii nu ştiu să facă doar pălincă, ci istorie pură.

Sălajul de azi e la fel de darnic. Biserici de lemn rămase dintr-un alt timp, dintr-o altă memorie, bântuit de atâtea rânduri de sânge curs din venele celor pierduţi pentru lume, dar câştigaţi pentru istorie şi din plânsul atâtor generații de femei si copii rămași cu neîmplinitul dor al unei îmbrăţişări.

Acesta e Sălajul, cu oameni măreți cât istoria, cu cetăți romane şi dacice, cu amintiri cât pentru o omenire întreagă.

Dar mă întorc cu gândul spre ramura mea maternă, cea răsădită în pământul lui Ion şi al Răscoalei, în Năsăudul lui Coşbuc şi Rebreanu. Încă răsună glasul înţeleptului roman, cel ce a exclamat în faţa colinelor înverzite „Salve parva Romuli nepos!” , botezând astfel satele Salva, Parva, Romuli şi Nepos.

Şi la Ştefan Ciceo Pop, vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, ministru şi președinte al Adunării Deputaților, avocatul, cel născut în Şigău, precum bunicul meu, Ciceo şi el.

Năsăudul de azi e la fel de bogat, căci sângele martirilor naşte eroi, cu oameni iubitori de glie, demni ca însăşi Libertatea, cu palmele bătătorite de înălţătoarea şi demna muncă pentru neam şi familie.

Şi-atunci îmi vine să spun şi eu, precum personajul lui Muşatescu: vin dintr-o familie imensă, dar nu de Eşti, ci de oameni care au învăţat mersul în picioare pe valurile istoriei. Dar lecţia umilinţei, predată cu sânge acestui neam de eroi anonimi, de Sfincşi, de Lei şi Seniori îmi pleacă fruntea pe treptele recunoştinţei.

Vouă, celor ce nu aveţi nevoie de zile speciale să vă iubiţi neamul, celor ce încă mai simţiţi în colţul ochiului lacrima pentru încercata Transilvanie, vă spun „La mulţi ani!”, oriunde v-aţi afla.

 
css.php

Sustine cel mai nou ziar din Cluj!

Daca ti-a placut siteul nostru si apreciezi munca depusa de noi, ajuta-ne cu un LIKE!