Tags Posts tagged with "Agriş. Iara"

Agriş. Iara

0

Povestea eroului martir al satului Agriş, comuna Iara

Nepotul eroului martir Ioan Arion, care a sfinţit cu sângele lui Unirea cea mare a Ardealului cu România, nepotul lui Florea Nucuţului din Agriş, comuna Iara, ne-a lăsat mărturie despre ce s-a întâmplat în satul lor acum 98 de ani.

„Ioan Arion s-a născut la 3 iunie 1894, era fiu al satului Agriş, străveche aşezare românească, atestată documentar din 1358, comunitate formată din oameni deosebiţi, atât ca înfăţişare fizică, cât şi înzestraţi cu alese trăsături morale creştineşti, menţinute din tată în fiu.

În ultimele zile ale lunii noiembrie 1918, românii din Transilvania trăiau cu emoţie convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, unde avea să fie proclamată Unirea cu patria mamă, România.  Vestea i-a umplut de bucurie şi pe locuitorii din Agriş. Feciorii şi fetele se adunau seară de seară la casa dascălului Ştefan Arion pentru a învăţa cîntece naţionale şi ca să pregătească steagul pentru Marea Adunare Naţională.

Ioan Arion a cioplit cea mai frumoasă furcă din sat, folosită drept lance pentru steagul tricolor. Fetele agrişene au făcut steagul din năfrămi roşii ca sângele românesc, galbene ca holda coaptă de pe brazda strămoşească, năfrămi albastre, ca seninul cerului. L-au împodobit cu panglici, mărgele şi ciucuri din aur şi argint. Vineri seara, în 29 noiembrie 1918 steagul a fost gata şi toţi l-au admirat pentru frumuseţea lui. Preotul local Gheorghe Purdea, cu ochii plini de bucurie a spus tinerilor:

„Dragii mei, vrednic lucru aţi făcut. După atâta prigoană şi înjosire voi dat-aţi steagului nostru cuvenita cinstire şi strălucire”. Dar a mai spus că-i lipseşte ceva. Doar Ioan Arion a înţeles că-i lipsea sfinţirea. Părintele Purdea le-a spus tinerilor că sfinţirea steagului o va face sâmbătă şi apoi delegaţia din sat va putea porni spre Alba-Iulia.

Sâmbătă, la slujba de sfinţire s-a adunat tot satul. A fost o sâmbătă cu nori şi ceaţă, dar în sufletul tinerilor era soare şi viaţă, numai avânt şi curaj.

Părintele Gheorghe l-a pomenit în slujbă pe Ferdinand I, regele tuturor românilor, a binecuvântat şi a stropit steagul cu apă sfinţită. Apoi a ridicat steagul în faţa agrişenilor şi le-a spus:

„Sâmbăta e ziua morţilor, dar pentru noi e ziua Învierii! De acum agrişenii sunt liberi în ţară liberă, iar semnul libertăţii este steagul” şi tot poporul aflat în biserică a jurat credinţă sub acel steag. Preotul a cerut românilor să-şi aleagă stegarul. Din mulţimea tinerilor a fost ales un voinic frumos, pe nume Ioan Arion, fiul lui Pavel şi al Irinei, agricultori din Agriş. Avea 24 de ani, înalt ca un brad, chipeş, făcuse trei ani de război şi avea grad de caporal. A fost îmbrăcat în hainele bunicului meu, care era cam de aceeaşi talie cu el şi care venise în permisie din armată, avea haine frumoase, pe măsura steagului făcut de săteni.

Ioan Arion s-a legat în faţa lui Dumnezeu şi a agrişenilor să păzească steagul cu credinţă. A jurat să-şi dea mai bine viaţa decât steagul Agrişului din mâini, fără să bănuiască măcar că în scurt timp o va face, stropind cu sângele său de martir steagul ce i s-a încredinţat.

În sunetul clopotelor şi dulceaţa cântecelor, o ceată de tineri mergea în frunte cu preotul Gheorghe Purdea ce purta Sfânta Cruce şi Ioan Arion steagul. Erau acolo Ioan Metan, Ilie Berar, Teodor Luca, Anton Arion, Anton Berar. Toţi locuitorii au condus delegaţia până la hotarul satului Agriş cu Plaiuri. De aici pe jos, în timp de iarnă, vreo 20 de km au străbătut drumul până la Turda, povestind despre ţara nostră că va fi mai frumoasă, bogată, cu dregători de limba şi legea nostră, că va începe o viaţă nouă pentru o ţară nouă.

În gara Turda au urcat într-un tren de marfă deschis până în Ghiriş. Acolo au aşteptat trenul de la Cluj, în care se afla şi badea Gheorghe Pop de Băseşti, cunoscut în tot Ardealul pentru idealurili lui de unire. În Ghiriş soseau oameni din toate părţile ca un şuvoi. Trenul plecat din Ghiriş a ajuns la Războieni.

Trenul cu delegaţi din tot Ardealul a fost oprit între garda naţională maghiară, un tren blindat şi un tren militar german, cu soldaţi înarmaţi care se retrăgeau din România. Staţionarea nu i-a deranjat pe delegaţi, care în acordurile fanfarei din Ocna Mureş au cântat „Hora Unirei”, „Deşteaptă-te, române” şi „Pe-al nostru steag”.

În jurul orelor 20 a zilei de 30 noiembrie, trenul cu delegaţi a plecat spre Alba-Iulia. Stegarul Ioan Arion, aflat în ultimul vagon, flutura cu bucurie steagul tricolor al agrişenilor. Dar, din trenul blindat, din trenul militar german, din clădirea gării un foc încrucişat a urmărit trenul până la 2 km de gara Teiuş.

În această ploaie de gloanţe, steagul agrişenilor a fost ciuruit, dar la fel s-a întâmplat şi cu pieptul stegarului martir Ioan Arion, care a căzut în mâinile consătenilor săi, în braţele vărului său, Ilie Berar.

Cu ultimele puteri a rostit cele din urmă cuvinte:

„Nu mă plânge mamă dragă

Că mă plânge ţara-ntreagă.

Numai eu zâmbesc acum,

Cum tot merg pe albul drum,

Că vedeam o ţară mare

Parcă mai n-avea hotare

Şi-n ea numai fraţi români,

Dar nu robi, ci toţi stăpâni”.

Acestea au fost mult timp cântate de feciorii şi fetele din sat, în memoria eroului martir. Agrişenii s-au întors de la Alba-Iulia pe de o parte trişti că au pierdut pe stegarul Ioan Arion, pe de altă parte bucuroşi că au fost martori ai evenimentului istoric de la 1 decembrie 1918.

Cu mult respect şi mare recunoştinţă, agrişenii prezenţi în sat în 10 august 1997, de Ziua minerului, au dezvelit în centrul de comună Iara, monumentul eroului martir din satul Agriş, Ioan Arion, aşezat lângă crăişorul munţilor, Avram Iancu, intraţi în cartea de aur a istoriei neamului românesc.

Cu acest monument familia  eroului mulţumeşte celor care au şters astfel colbul uitării aşternut peste memoria celui sacrificat în cel mai frumos moment al vieţii sale, stegarul Ioan Arion”.

css.php

Sustine cel mai nou ziar din Cluj!

Daca ti-a placut siteul nostru si apreciezi munca depusa de noi, ajuta-ne cu un LIKE!