Tags Posts tagged with "afise"

afise

0

Polițiștii locali au surprins în flagrant în cursul zilei de ieri o persoană care lipea afișe în locuri neautorizate.

Numitul B. D. a fost surprins lipind pe mobilierul stradal și stâlpii Electrica de pe strada Calea Mănăștur nr. 3-5, afișe publicitare care anunță evenimentul ,,Magic Național”, ce va avea loc în data de 10.10.2016, orele 19.00, la Casa de Cultură a Studenților Cluj. Numitul B.D. a fost condus la sediul Poliției Locale unde a declarat, pe proprie răspundere, că în data de 21.09.2016, a lipit cca. 30-40 de afișe în locuri neautorizate pe următoarele străzi: Horea, Napoca și B-dul 21 Decembrie 1989. Pentru săvârșirea contravenției de afișaj în locuri neautorizate, numitul B.D. a fost sancționat în conformitate cu prevederile Legii nr. 185/2016 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor publicitare. De asemenea, s-a dispus îndepărtarea imediată a tuturor afișelor amplasate ilegal. Numitul B.D. s-a conformat măsurilor dispuse și a revenit la sediul Poliției Locale cu un sac plin cu afișe îndepărtate de pe stâlpi.

 

0
MILU 003 Emil Petruţ – Milu, cum îl alintă cunoscuţii este un personaj fabulos al oraşului prin prezenţa sa inconfundabilă, de ins cu o mină de autodamnat întipărită pe figură. Pe cartea lui de muncă de la Regia Autonomă a Domeniului Public scrie astfel: “muncitor autorizat pentru afişajul stradal”, fiind singurul lipitor cu acte în regulă din oraş, astfel că de persoana sa depinde starea afişelor de pe stâlpii speciali ai municipiului, precum şi respectarea ordinii lipirii acestora. Omul poate fi văzut, în permanenţă, oriunde există locuri de afişaj, costumat într-o salopetă, cărând suluri de afişe şi o găleată, plină cu lipici şi o bidinea.

Ne cunoaştem din Liceul Ady-Şincai, unde am fost colegi de şcoală. Ceva mai târziu, am fost încorporaţi la aceeaşi unitate militară din Constanţa şi am absolvit aceeaşi facultate, cea de litere. Interesant e însă faptul că în toate aceste etape ale vieţii noastre ne-am întâlnit doar tangenţial, el fiind cu un an mai tânăr decât subsemnatul. “În toate am venit cu un an după tine,” îmi spune acesta, cu inconfundabilul său zâmbet, aparent resemnat, însă care-i oferă prilejul să mă studieze, asemeni unui luptător oriental care foloseşte energia adversarului pentru a-l domina .

Îl întreb despre lucruri din istoria sa – pe care până în acest moment nu am apucat să le aflu. La început mă informează că a intrat la Facultatea de Litere, pe singurul loc pe ţară din toate facultăţile similare de la noi, la secţia de limbă franceză, cursurile fără frecvenţă. Ba mai mult, a făcut-o din “greşeală”, fiindcă visa dintotdeauna la Facultatea de Geologie-Geografie. Detaliază, Milu, acest aspect al biografiei sale: “Făceam, în ultimul an de liceu, înainte de admiterea la facultate, speologie şi mă perfecţionasem şi în geologie, în cadrul unui club de profil. Noaptea lucram ca lăptar, fiindcă sunt orfan de mamă şi trebuia să mă întreţin şi eu, cumva. Într-o zi, colegii mi-au cerut să traduc din franceză o carte a unui specialist britanic, intitulată <Speologia verticală>. Am fost premiat pentru traducerea respectivă şi invitat apoi la Congresul Mondial de Speologie de la Londra, care se desfăşura în acel an. Însă mi s-a refuzat plecarea, pe motiv că xeroxasem numerose exemplare din acea carte, iar autorul ei, Michael Meredith, era interzis în România.Asta se petrecea în 1982. Aşa că mi-am zis – dacă s-a dovedit că ştiu atât de bine franţuzeşte – hai să dau admitere la Filologie, la română-franceză.” După absolvirea facultăţii, Milu ajunge să practice următoarele meserii: cea de alpinist industrial, pedagog, amenajator al Bazei Sportive “Record”, salvamar.  În 1997 ajunge la RADP. Aflase că la ştrandul instituţiei, din cartierul Grigorescu, este mare nevoie de un angajat nou, care să-l suplinească pe altul, proaspăt plecat. Acceptă postul sezonier, însă după închiderea ştrandului – odată cu venirea toamnei – Milu este transferat la bărci, pe lacul din Parcul Mare. Însă, după ce s-a închis şi lacul la debutul iernii, a fost angajat definitiv, de data aceasta pentru curăţenia Cimitirului Central. Acolo – mărturisşte el – i s-au întâmplat câteva lucruri care-i fac şi astăzi pielea măciucă: “Am fost trimis la serviciul de urgenţă al cimitirului, fiind nevoit, de nenumărare ori să sortez şi să aranjez morţii. A fost cumplit… Chiar şi acum, după ce-au trecut atâţia ani de la evenimente, când văd nişte simple manechine într-o vitrină mă îngrozesc, amintindu-mi de perioada aceea.”

Curând, Milu este repartizat definitiv la afişajul stradal, secţia unde lucrează şi-n ziua de astăzi. A acumulat între timp o vechime de peste 17 ani în domeniu, fiind unul dintre cei mai vechi din instituţie. Uşor, uşor trecem apoi la chestiunile legate de serviciul său zilnic. Îmi spune că, în ciuda aparenţelor, viaţa de lipitor de afişe nu-i foarte uşoară. Explică Milu: “Aici mă confrunt cu tot felul de situaţii: mă trezesc mereu cu surprize, mai ales cu tipi care-şi lipesc neautorizat afişele pe stâlpii noştri, astfel că sunt nevoit s-o iau de la început, să le dau jos, să mă rog de clienţi să-mi dea din rezerve şi apoi să le pun la loc. În această operaţiune meritul şefelor mele e mare: imediat după momentul când le semnalez un asemenea caz, acestea fac plângere la jandarmi şi la poliţie şi totul revine repede la normal.  Totuşi, de multe ori mă trezesc singur împotriva unei armate de lipitori de afişe, neautorizaţi.” În rest – arată Milu – viaţa de lipitor de afişe este o simplă rutină, în afară de stresul continuu cu afişele frauduloase, care-l obligă – pe el şi colegele sale – să facă în permanenţă rondul. Adaugă interlocutorul meu, cu mâhnire: “Nu odată cei de la Coloanele din Piaţa Unirii, bişnişarii, au făcut mişto de mine. Într-o zi, unul din ei a încercat să-mi ascundă găleata şi bidineaua, după care, dezgustat că mâna i s-a umplut cu lipici, le-a lăsat jos. De atunci, nimeni n-a mai pus mâna pe uneltele mele…”

Milu dă semne de nerăbdare, semn că discuţia noastră s-a cam încheiat. Sesizez fâstâceala lui, pe care bărbatul – din politeţe – nu are curajul să mi-o expliciteze. Aşa că hotărăsc să ne luăm rămas bun, cu o strângere puternică de mână. Milu face stânga-mprejur, aproape milităreşte şi se pierde rapid  în mulţime, ţinând teancul cu afişe într-o mână şi găleata cu bidineaua în cealaltă... MILU 002
css.php

Sustine cel mai nou ziar din Cluj!

Daca ti-a placut siteul nostru si apreciezi munca depusa de noi, ajuta-ne cu un LIKE!