Tags Posts tagged with "adolescenti"

adolescenti

0
În anul 2016, la Telefonul Copilului 116 111 s-au înregistrat 4.565 de situații de abuz asupra copiilor, abuz de tip bullying, violență în familie și discriminare. Comparativ cu anul precedent, creșterea numărului cazurilor de abuz asupra copiilor este de 45,24%. Forma de abuz preponderent întâlnită în cazuistica Asociației Telefonul Copilului este agresiunea fizică, prezentă în 1.877 de cazuri, cu 46,75% mai multe față de anul 2015. 'Numărul cazurilor de abuz înregistrate la Telefonul Copilului a crescut constant, iar acest lucru nu face decât să oglindească problemele în continuă creștere în societatea românească. Faptul că din ce în ce mai multe persoane au încredere să apeleze 116 111 și să raporteze abuzuri asupra copiilor este de bun augur și semnifică faptul că mentalitățile s-au schimbat și că nu mai trăim aceeași resemnare în fața suferinței, mai ales din partea copiilor. Totuși, luna aceasta se împlinesc 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, moment în care constatăm că aderarea a condus mai mult la alinierea legislației naționale la cea europeană și mai puțin, însă, la modalități concrete de aplicare a acesteia. Mai mult decât atât, la nivel social, abuzurile la adresa oricărei persoane, copil sau nu, ar trebui să se lovească de toleranță zero', a declarat Cătălina Surcel, Director Executiv al Asociației Telefonul Copilului. Creștere pe linie în anul 2016 În anul 2016, numărul total de apeluri înregistrate la 116 111 a fost de 88.986, iar dintre acestea 10.356 reprezintă cazuri care au necesitat intervenție și monitorizarea de lungă durată a specialiștilor Asociației Telefonul Copilului, în colaborare cu reprezentanții instituțiilor abilitate la nivel local. Numărul total al cazurilor sesizate la 116 111 în anul 2016 a înregistrat o creștere cu 33,71% față de anul precedent. Complexitatea cazurilor sesizate la 116 111 a impus alocarea unui număr tot mai mare de minute de consiliere dedicate fiecărui apel. Astfel, durata medie a unui apel a crescut de la 10 — 15 minute, în anii precedenți, la 15 — 30 de minute în anul 2016. Asociația Telefonul Copilului a oferit beneficiarilor, prin intermediul serviciului Telefonul Copilului 116 111, 541.642 de minute de consiliere psiho-socială și juridică gratuite. 32.30% dintre apelanți au expus mai mult de două probleme pentru care au solicitat consiliere psiho-socială/juridică de lungă durată, iar 8,33% au expus trei probleme. Nevoia de consiliere psihologică a beneficiarilor a reprezentat un procentaj de 29,83%, respectiv 3.090 de situații. Problemele semnalate au fost legate de: nevoia de comunicare cu privire la exprimarea propriilor gânduri, temeri, sentimente legate de familie în procentaj de 39,40%, probleme specifice adolescenților (criză de identitate, probleme sentimentale, dificultăți în relaționare, anxietăți) în procentaj de 32,88%, disfuncționalități în familie în procentaj de 19,29%, depresii și tulburări de comportament în procentaj de 4,94% și comportamente neadecvate manifestate prin gânduri/gesturi extreme în procentaj de 3,49%. 72,85% dintre copii (44,29% fete și 28,56% băieți) au manifestat nevoia de suport psiho-emoțional, iar 27,15% dintre părinți sau alți adulți au solicitat consiliere psihologică pentru îmbunătățirea relației copil — părinți. Pe segmentul gen raportat la grupele de vârstă, datele sunt următoarele: fete 9 — 12 ani (19,29%), fete 16 — 18 ani (11,59%), fete 13 — 15 ani (10,53%), băieți 16 — 18 ani (9,72%), băieți 13 — 15 ani (8,20%), băieți 9 — 12 ani (7,30%), băieți 6 — 7 ani (3,34%) și fete 6 — 7 ani (2,88%). Cazuistică Principalele forme de abuz sesizate au fost: molestarea fizică (37,32%), abuzul emoțional (25,93%) și neglijarea (24,11%). Mediul de desfășurare al abuzului indică următoarele procentaje: în familie (65,71%), familia extinsă, asistență maternală și centrul de plasament (17,39%), în spațiul public (11,05%) și în mediul școlar (5,85%). Agresorii copiilor au fost: părinții sau unul dintre părinți (72,96%), un alt copil (9,81%), o altă rudă (6,65%), un alt adult (5,93%) și alte categorii (4,65%) din care fac parte: concubin / concubină al / a unuia dintre părinți, cadru didactic, asistent maternal sau membru al personalului centrului de plasament. Sesizările legate de fenomenul bullying au înregistrat o creștere în procentaj de 25,41% față de anul trecut, respectiv 1.545 de cazuri. Formele în care s-a manifestat fenomenul bullying au fost: insulte, jigniri, porecle, sarcasm în procentaj de 42,98%, loviri, îmbrânciri în procentaj de 38,58% și intimidare, denigrare, insulte cu privire la statutul social în procentaj de 18,44%. Abuzul de tip bullying a avut loc, cu precădere, în școală / grădiniță (81,96%) și în medii precum online / spațiul public (18,04%). Agresorii asociați abuzului de tip bullying au fost: alt copil (97,44%), cadru didactic (1,47%) și alt adult (1,09%). 84,97% au fost copii cei care au sesizat situații de abuz de tip bullying (51,02% băieți și 33,95% fete), iar 15,03% părinți sau alți adulți. Pe segmentul gen raportat la grupa de vârstă, datele colectate de Asociația Telefonul Copilului sunt următoarele: băieți 9 — 12 ani (34,15%), fete 9 — 12 ani (23,80%), băieți 16 — 18 ani (7,41%), fete 13 — 15 ani (6,83%), băieți 13 — 15 ani (6,05%), băieți 6 — 7 ani (3,41%), fete 6 — 7 ani (3,32%). Solicitările de consiliere juridică au înregistrat o creștere în procentaj de 24,42% față de anul 2015, respectiv 1.187 de situații. Acestea s-au referit la: probleme legate de familie (încredințarea minorului, violența în familie, menținerea legăturilor personale ale copilului cu părintele care nu a obținut încredințarea) în procentaj de 60,57%, drepturile copilului în procentaj de 24,18% și alocații / prestații sociale în procentaj de 15,25%. Tipuri de apelanți Copiii și adolescenții care au contactat 116 111 în anul 2016 provin din: familii nucleare (84,17%), familii monoparentale (8,10%), familii extinse (5,03%), respectiv familii adoptatoare, alte familii care au primit copii în plasament, precum si copii ai căror părinți au decedat (2,70%). Starea emoțională a copiilor la începutul apelului a fost identificată de specialiștii Asociației Telefonul Copilului astfel: 56,57% dintre copii simțeau apăsare, 16,27% frustrare/depresie, 11,64% frică/anxietate, 9,10% tristețe/singurătate și 6,42% furie/panică. Băieții au contactat cel mai mult Telefonul Copilului 116 111, în procentaj de 40,05%, urmați de fete în procentaj de 34,23%. Părinții sau alți adulți au contactat 116 111 în procentaj de 25,72%. Mediul de proveniență cel mai frecvent raportat a fost mediul urban (46,89%) urmat de mediul rural (40,34%). În 12,77% dintre situațiile înregistrate la 116 111, apelanții nu au dorit să menționeze mediul de proveniență. Regiunea raportată cu preponderență a fost Moldova (27,85%), urmată de Muntenia (21,32%), București (11,58%), Transilvania (10,25%), Oltenia (10,11%), Dobrogea (6,60%) și Banat (2,28%). Apelanții au solicitat confidențialitate privind regiunea din care provin într-un procentaj de 10,01% dintre situații. În ceea ce privește repartizarea pe județe, cele mai multe cazuri au fost înregistrate din județele Vrancea, Constanța, Teleorman, Vaslui, Neamț, București (sector 5), Dâmbovița, Ilfov, Dolj, Olt, iar cele mai puține au fost sesizate din județele Covasna, Harghita, Sălaj, Tulcea, Bihor, Satu Mare, Bistrița-Năsăud, Brăila, Mehedinți și Arad. 116 111 este linia europeană de asistență pentru copii, gestionată în România de Asociația Telefonul Copilului și Telekom Romania. Apelul către 116 111 este oferit gratuit de Telekom Romania si Telekom Romania Mobile Communication.

0

Boala pare să implice persoane mai tinere decât se credea până acum

Encefalomielita mialgică este adesea raportată de către persoanele care suferă deja de fibromialgie și sindromul  colonului iritabil. Cele mai afectate sunt femeile de varsta mijlocie, dar acum chiar și cei mai tineri au ajuns o categorie de  risc. Ani de zile a fost considerată o tulburare psihologică. I s-a spus  neurastenie, nevroză astenică, epuizarea nervoasă sau tulburare somatică. În schimb, cauza sindromului oboselii cronice poate fi de natură virală sau autoimună. Ceea ce este sigur este multe aspecte ale bolii sunt încă necunoscute, atât în ceea ce proveşte cifrele, precum și particularităţile cazurilor. Simptomele pot fi ameţeală, senzaţia de leşin, dureri severe de cap, insomnie, oboseala  diurnă accentuată, dificultăţi de concentrare, probleme de memorare, randament intelectual scăzut, sensibilitate crescută sau intoleranţă la zgomote,  fotofobie, creşterea pulsului, palpitaţii, dureri nespecifice în zona inimii,  creşterea tensiunii arteriale, dureri musculare, dureri articulare, senzaţia de „amorţire”  a unor segmente, exces frig sau căldură a lor, transpiraţii abundente,  sensibilitate crescută a coloanei, dificultăţi de înghiţire, greaţuri, tulburări ale tranzitului intestinal, sindrom de colon iritabil, tulburări ale ciclului menstrual, chiar disfuncţii sexuale.  Cea mai importantă pondere s-ar putea referi la adolescenți Până nu demult, identikitul unui pacient care suferă de sindromul oboselii cronice - nu există cifre oficiale nici în România nici în alte state europene se referea aproape întotdeauna  la ofemeie de vârstă mijlocie, chemată să împace cerințele muncii cu nevoile vieții de familie . În realitate, boala pare să implice persoane mai tinere. Conform unui studiu realizat de Universitatea din Bristol şi publicat în Revista de  Pediatrie, de fapt, ar fi 216 copii care ar suferi de oboseală cronică. Un număr niciodată găsit până atunci, care răstoarnă concepţia despre distribuția bolii - de asemenea, cunoscută sub numele de encefalomielită mialgică și de multe ori raportată de către persoanele afectate deja de fibromialgie și de sindromul colonului iritabil - între diferitele grupe de vârstă ale populației. Datele au fost obținute prin observarea a 5.800 de copii, care  au mărturisit  într-un chestionar un puternic sentiment de oboseală ( care nu trecea cu odihnă ) , dureri musculare , dureri de cap , recurente faringite sau dificultăți de concentrare.  Şi toate acestea pentru cel puțin șase luni. Criterii de diagnosticare Acesta este cel mai mare studiu epidemiologic efectuat vreodată pentru a pune în lumină date concrete asupra bolii, pentru care nu există nici o procedură de diagnosticare standardizată și care se manifestă cu simptome atât de vagi, ceea ce face identificarea dificilă. Aproape întotdeauna se va proceda prin excludere , dar această abordare este adesea slab implementată la adolescenți. Conform cercetării, de fapt, 94 % din băieţii cărora li se pune  un diagnostic al bolii pretind că nu au fost crezuţi atunci când au semnalat primele simptome ale bolii la medici. Cum se pune corect un diagnostic de oboseală cronică  unui copil sau unui adolescent ? „Trebuie să așteptați ca simptomele să dureze cel puțin trei luni înainte de faza de dezechilibru - spune   Catherine Zilli, medic pediatru de familie la ALBIGNASEGO și membru al Asociaţiei științifice              „ Bolnavul de oboseală cronica ". După ce se confirmă boala,  chiar şi în cazul unor dureri abdominale severe, fără alte cauze, medicul pediatru trebuie să însoțească familia în viața de zi cu zi pentru a oferi sprijin pacientului, terapii minore și strategii de viață”. „Studiul nostru este important, deoarece arată că sindromul de oboseală cronică este mult mai frecvent la adolescenți decât credeam și acest lucru ar trebui să stimuleze medicii să aibă o mai mare atenție și grijă faţă de cei care prezintă simptomele bolii, pentru a îndulci, cu asistență adecvată, impactul bolii asupra vieții copiilor și a familiilor lor” spune Esther Crawley, medic pediatru la Bristol. Sport şi şcoală Nicio interdicție categorică în legătură cu sportul. „Ar trebui, totuși, calibrat individual. Ideale sunt exerciţiile de gimnastică aerobică pentru a menţine tonusul muscular constant, a tensiunea arterială și  debitul cardiac. Există studii care demonstrează simptome ameliorate prin practicarea  sportului pentru o jumătate de oră pe zi”. Impactul bolii este reflectat și la nivelul performanţelor școlare. Potrivit studiului britanic, baietii cu sindromul oboselii cronice, ar pierde o jumătate de școală în fiecare săptămână zi, timp destinat acumulării şi dezvoltării intelectuale,  în cazurile cele mai grave și în cele netratate. „Nu știm cum  se vindecă o boala atât de complexă și totuși atât de misterioasă, dar putem contracara simptomele cu medicamente şi terapii cognitive comportamentale, care pare să dea rezultate bune, mai ales la pacienții mai tineri” concluzionează Crawley.

0
Obezitatea este o problemă cu  care se confruntă tot mai mulţi oameni, iar originile ei le găsim atât în modificarea comportamentului zilnic, a stilului de viaţă mai puţin activ fizic, cât şi al alimentaţiei, mult prea abundente în alimente procesate, cu componente chimice şi prea puţine legume, fructe şi lactate naturale, biologice, în consumul excesiv de grăsimi saturate, prăjeli, cu un cuvânt nonalimente, care nu fac altceva decât să  ne intoxice. Practic, ne forţăm organismul să găsească elemente nutritive din cantităţi mari de subproduse alimentare, ca şi cum ar alege din gunoi. Ştiu că e dur şi grav ceea ce spun, dar aşa este. Iar atunci când elementele găsite sunt greu identificabile şi asimilabile, organismul alege să le depoziteze sub formă de grăsime. Adăugaţi aici sedentarismul, care se află în spatele  unui număr dublu de decese decât obezitatea şi a unuia egal cu fumatul. Iar atunci când obezitatea nu este stopată şi corectată şi se ajunge la stadiul de obezitate morbidă, iar din această cauză mişcarea fizică se reduce la minimum şi persoana devine sedentară avem o combinaţie devastatoare. Când obezul sedentar mai şi fumează, nici nu mai vreau să mă gândesc. Ce este, de fapt, obezitatea morbidă? Pentru evaluarea ţesutului adipos din organism se calculează un indice de masă corporală printr-o formulă de calcul ce implică înălţimea şi greutatea unei persoane, ceea ce va fi utilizat  ca instrument de screening. Atunci când valoarea IMC depăşeşte nivelul de 40, avem de-a face cu obezitate morbidă. Să vedem situaţiile următoare:  30-39.9  - obez; 25-29.9 supraponderal; 18.5-24.9 greutate normală. Obezitatea la copii şi adolescenţi   Obezitatea morbidă poate fi determinată de un raport scăzut între activitatea fizică şi nivelul de energie a unei persoane, însă rezultatele  cercetărilor au inclus între cauze medicamentele, precum şi factorii   genetici ori traumele ca elemente primare sau contributive la instalarea şi evoluţia obezităţii morbide. Dacă în cazul adulţilor, una din soluţiile cele mai eficiente în tratarea obezităţii morbide este chirurgia bariatrică, aceasta este exclusă în cazul copiilor, pentru care este nevoie ca întreaga familie să adopte un stil de viaţă sănătos, cu un atent control al alimentelor şi o rutină zilnică în ceea ce priveşte activitatea fizică. Adolescenţii obezi se confruntă cu adevărate drame sociale, nu numai cele de sănătate, care presupun  un risc sporit de a dezvolta afecţiuni grave cum este diabetul de tip 2, astmul, insuficienţa respiratorie, steatoza hepatică şi altele. În cazul lor nu se poate aplica doar dieta restrictivă care funcţionează în cazul adulţilor, adică o combinaţie de exerciţii fizice şi un regim alimentar, pentru că ei pot câştiga în greutate, dacă dieta restrictivă este aplicată un timp îndelungat şi haotic. Formula câştigătoare este, în cazul lor, suportul familial. Adolescenţii trebuie să se bucure de activităţi în aer liber, specifice vârstei, pentru că exerciţiile fizice extenuante, care nu le aduc satisfacţie, vor agrava depresia de care suferă mulţi dintre ei. Renunţarea la dulciuri, la zahărul rafinat, la alimentele de tip fast-food în paralele cu introducerea celor sănătoase şi a unei hidratări corespunzătoare cu apă plată, ceaiuri şi sucuri de fructe şi legume, acestea din urmă în cantităţi moderate, toate împreună constituind meniul întregii familii, vor duce la rezultate pozitive. Atunci când ele nu se întrevăd, chirurgia bariatrică, deşi contestată de unii medici,  rămâne o soluţie viabilă, în cazul cazurilor grave, cu  rezultate notabile înregistrate în cazul adolescenţilor.   Alice Valeria Micu

1
zsanziana Dacă fiecare adolescent ar scrie despre liceul său şi anul său de „boboc” am obţine toate variantele posibile asupra aceleiaşi poveşti. Toţi ne pierdem în iluzia primului an de liceu, în mirajul iubirii, al unui nou început şi al apropierii de maturitate. Nu cred că există cineva care să nu creadă asta la început. Pe parcurs lucrurile primesc o altă patină şi liceul pare cea mai stupidă perioadă din viaţă sau un gimnaziu cu profesorii care se ocupă mai tare sau libertinaj mai mare. Cu toate astea, dincolo de nihilismul etalat mai sus, liceul până acum e perioada care m-a mulţumit cel mai tare. Poate pentru că fiind la profilul la care mi-am dorit fac ce îmi place, poate pentru că am avut norocul să rămân în şcoala în care am fost în generală, poate pentru că mi-am făcut ceva prieteni. Un amalgam de factori favorabili m-au făcut să accept liceul aşa cum e el. Nu ştiu exact cum era pe vremea mamei mele, dar acum e chiar comic văzut din exterior. Există câteva personaje pe care le ştie toată lumea şi asta se aplică şi profesorilor şi elevilor. Sunt miturile şcolii. Fiecare cu sămânţa sa de adevăr. Când ajungi la liceu, dacă nu te vei certa cu cineva, nu vei fi sănătos. Comunitatea liceului este o lume mică în care lucrurile se tot rotesc. Şi ne place să vorbim. Dacă nu ar exista profesorul dur care lasă jumătate de clasă în lacrimi la un test sau fata care are un nou iubit nu am fi fericiţi, nu am mai avea de cine să vorbim ca să ne simţim noi mai bine. Nu pentru că nu ne-ar păsa de consecinţe, ci pentru că toată lumea face asta şi mai ales pentru că ceva în noi iubeşte să simtă informaţia. Informaţia aceea îi dă putere celui care o deţine. Nu ai nevoie de ea în interior, dar ea te face să te simţi mai bine, eşti „big brother-ul” lor. De asemenea cele mai amuzante momente sunt cele din timpul unui test când nimeni nu ştie nimic, când toată clasa copiază, când „clovnul„ clasei face o glumă. Eu trăiesc pentru momentele acelea. Sunt momentele în care clasa este o clasă, pe lângă multele altele. Sunt acele momente care parcă rămân întipărite în tine. Sânziana Gădălean
css.php

Sustine cel mai nou ziar din Cluj!

Daca ti-a placut siteul nostru si apreciezi munca depusa de noi, ajuta-ne cu un LIKE!