Tags Posts tagged with "actor"

actor

0

Actorul Marin Moraru a pierdut lupta cu viața în urma unei boli necruțătoare. Actorul avea 79 de ani și a murit la Spitalul Elias.

Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în București și s-a stins din viață la 21 august 2016, la București (Spitalul Elias). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.

După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.

0

Unul din marii actori ai Clujului, Septimiu Sever, intrat într-un nedrept con de umbră a împlinit anul acesta 90 de ani departe de ţară, în Canada, unde a emigrat împreună cu soţia sa în 1971. Septimiu Sever, născut la Turda, în 30 aprilie 1926, absolvent al Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucurşsti, clasa Marioara Voiculescu, un alt june prim al artei dramatice din România.

Cu numele celui de-al 21-lea împărat roman, Septimiu Sever a avut o carieră frumoasă pe scenele şi peliculele româneşti, jucând alături de actori care au marcat teatrul precum  Lucia Sturdza-Bulandra, Ştefan Ciubotaraşu, Clody Bertola, Fory Etterle,  Mircea Albulescu, Tantzi Cocea, Viorel Branea.

Mulţi îşi amintesc de frumosul şi talentatul Septimiu Sever, jucând pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca în spectacole memorabile, puse în scenă de un regizor al cărui nume este rostit cu caldă admiraţie, Vlad Mugur.

Întrebat cu ocazia împlinirii a vârstei de 88 de ani despre cariera sa, Septimiu Sever a povestit despre felul în care a ajuns student al Conservatorului Regal de muzică şi artă Dramatică.

„Acolo s-a-ntâmplat cel mai mare eveniment din viaţa mea. Am întrebat-o pe mama mea „ Ce să fac eu acum?” „Nici o problemă, domnul Vaghiura ţi-a adus o vioară. Te duci cu vioara să dai examen”. Dacă a zis mamam mea, mă duc, învăţ vioară, ce să fac. Şi m-am dus să dau examen la conservator. Eelvii de acolo m-au întrebat, „Ce faceţi,aveţi un monolog?”. Eu nu ştiam ce-i aia monolog. Zic, „da”. (...) M-am dus cu vioara în mână, învăţasem o bucată „Tristă duminică”, „Sobre dimanche”(...) Toată lumea în comisie se întreba „ce-i cu ăsta, e nebun, ce e? „Un moment, zice Mihail Jora, directorul Conservatorului. Aici nu e examenul de vioară, dar, un moment, avem nevoie de dumneata”. Eu am rămas, aşa, „Cum aveţi nevoie de mine?”. „Mâine vii aici şi înveţi o poezie şi ai s-o spui pentru toată lumea care e aicea”. Eu nu cunoşteam lumea care era în comisie plus 40 de spectatori.

 Am ieşit din clasa unde am scârţâit un pic la vioară şi un domn m-a urmat. Era spectator şi mi-a zis „Tinere, vino la mine diseară la teatru!”. Mă uitam cine e ăsta. Era un mare actor, Costache Antoniu. M-am dus la el la teatru şi mi-a spus „Înveţi Oltul”. Avea nişte volume pe masă printre care era şi unul de Octavian Goga. M-a învăţat să spun „Oltul”. „Eşti transilvănean”. Am spus „Oltul” după care comisia m-a aplaudat. „Avem nevoie de un june-prim ca dumneata!”.

Au urmat anii de studiu şi apoi de teatru şi film. La Cluj a jucat în regia lui Vlad Mugur spectacole de neuitat pentru cei ce au avut norocul să le vadă. În „Constructorul Solness”, de Henrik Ibsen, cu premiera în 31 decembrie 1964 a  jucat alături de regretaţii Melania Ursu, Silvia Popovici, George Motoi şi alţii. Tot cu Vlad Mugur ca regizor, alături de Victor Tudor Popa, Septimiu Sever a urcat pe scenă în spectacolul „Nimic nu se pierde”, de Ionel Hristea, împreună cu Silvia Popovici, Silvia Ghelan, Aurel Giurumia, Gheorghe Cosma sau în „Cezar şi Cleopatra” a lui G.B.Shaw.

Memorabile rămân spectacolele în care Septimiu Sever recita poezie, iar cei ce l-au văzut pe actuala scenă a sălii „Auditorium” de la Casa Universitarilor şi-l amintesc recitând „Scrisoarea III” a lui Mihai Eminescu de tremurau de emoţie şi sală şi spectatori.

Cu o bogată carieră profesională şi în Canada, Septimiu Sever ajucat mai departe teatru şi film în limba franceză, dar a continuat şi cariera didactică începută la Bucureşti, ca asistent a lui George Vraca la Istitutul de Artă Teatrală şi Cinematografică.

Lui Septimiu Sever i-a fost acordat titlul de Artist Emerit, este laureat al Premiului de Stat şi medaliat cu Meritul cultural.

Alice Valeria Micu

0

Eu m-am mutat de mult în "Beligania

La cinci zile de la internarea la Spitalul Elias din Capitală, Radu Beligan a murit în jurul ori 13.00, în urma unui stop cardio-respirator. „Maestrul Beligan s-a internat la Spitalul Elias pe data de 15 iulie, fiind într-o stare de degradare biologică avansată, în contextul vârstei înaintate. Pe parcursul internării a beneficiat de monitorizare strictă şi de controlul funcţiei vitale. A murit astăzi (miercuri, 20 iulie - n.r.), în jurul orei 13.00, în urma unui stop cardio-respirator”, a declarat  doctorul Dana Safta, potrivit  adevarul.ro. La cei  97 de ani împliniţi şi 75 de ani de carieră artistică, Radu Beligan, născut la 14 decembrie 1918, în localitatea Galbeni (Filipeşti), Bacău a fost cel mai longeviv actor, cu roluri celebre, o voce inconfundabilă şi cel ce a întruchipat personaje memorabile ale literaturii române şi universale. „Eu m-am mutat de mult în "Beligania". Asta e "Beligania" şi aici sunt stăpân absolut. Aici nu mă deranjează nimeni, nu mă supără nimeni, aici nu intră decât cei mai buni prieteni ai mei, deşi mulţi ar vrea să intre în "Beligania" – unii fac cerere să-i primesc...” spunea cu umor Radu Beligan. Cartea Recordurilor i-a recunoscut longevitatea artistică în 2013, dar fiecare scândură a scenelor pe care a păşit îi va păstra memoria paşilor, precum pelicula ce na va aminti mereu de junele-prim Rică Venturiano, cu joben şi mustaţă. Întrebat cum de a răsmas pe scenă atât te mulţi ani, Radu Beligan a dezvăluit secretul: „Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie”. „Regret? Nu am niciun regret. Nu pot să am. Fata mea spune "cine nu are un regret?'' Uite, eu nu am! Am trăit şi momente proaste, dar dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor le-aş spune să nu regrete niciodată ceea ce au făcut. Să regrete ceea ce nu au făcut”... Cuvintele lui sunt acum partea a testamentului lăsat teatrului românesc şi publicului.    
css.php

Sustine cel mai nou ziar din Cluj!

Daca ti-a placut siteul nostru si apreciezi munca depusa de noi, ajuta-ne cu un LIKE!