Tranzitul meu printr-o facultate de profil economic a fost o experiență sublimă. Lecțiile au fost în marea lor majoritate indirecte. Ascultând ce se povestea acolo înțelegeam de fapt că ar trebui să nu exclud că lucrurile ar putea sta invers. Luasem cunoștință cu așa numită economie normativă sau economia din cărți deși nu chiar toate o propovăduiesc. Fara un pic de subtitilitate si intelegere indirecta ai fi putut lua parte la nobilul gest intelectual de a memora și cam atât. Prestigiul  împovărător al universitarului are trasată gros o linie de demarcație doctrinară, o curicula. Învățăturile curiculei sunt mereu reafirmate formal de oameni la costume dichisite, ce sunt jenați mereu  să spună lucrurilor pe nume de amabilitatea gazdei. Datorită acestor observații mi-a apărut plăcerea de a susține o contră argumentativă.

În acest fel am dezlănțuit presiunea conformismului asupra dorinței de cunoaștere, nimic altceva decat firescul botez al cunoasterii prin care au mai trecut destui. Îmi făcusem deja inițierea în agresivitate pasivă: bârfe, ironii,  ridiculizare. Cred că pentru a înțelege un lucru profund trebuie să îi explorezi și partea rău-famată. Pe acest principiu am o indulgenta fata de cei care poarta stigma grupurilor si ma incred in abilitatea lor de a salva situatii economice aparent infundate.  De multe ori cumințenia este ultimul refugiu al mediocrității și trebuie privită cu prudentă.

Crizele economice sunt asemănătoare cutremurelor, apar destul de brusc, sunt urmate imediat de niște replici mai scurte și pe ambele le prezic ‘nebunii’. Termenul de criză economică este o ipocrizie, așa cum este reducerea de costuri și disponibilizarea pentru proaspeții șomeri. Criză economică este de fapt criza politică ce insumeaza criza de idei politice, criza de consens a acțiunii politice și criza etică pe care o traversează actorii politici. Există o știință care poate substitui cu ușurință cunoștințele economice, poate uneori chiar să determine mai precis indicatorii economici și mă refer aici la sociologie.

Diferitele popoare ale lumii au în primul rând o matrice culturală care le determină rezultatele economice. Influența primară a acestei matrici culturale o va imprima confesiunea religioasă  Deși în ultimii ani religia are parte de o retragere această a fost hotărâtoare în formarea matricii culturale a popoarelor. Calvinismul elvețian, luteranismul suedez, ortodoxismul rus, catolicismul spaniol , islamismul albanez sau chiar ateismul comunist au formatat economia  statelor într-o bună măsură. Toate aceste confesiuni au abordat instinctele primare cu o oarecare originalitate. Mă jenează matematizarea cumplită a științei economice, discuțiile despre maximizare și cifre absolute.

Economia este un rezultat al acțiunii umane, iar oamenii care caută mereu să atingă maximul în final vor claca. Teoria de maximizare a câștigurilor este pe alocuri inumană din acest motiv, iar economia ca punct de plecare pentru înțelegerea omului este greșită. Direcția este inversă, trebuie plecat de la om pentru a înțelege economia altfel sistemul se revoltă și ne oferă sperietură crizelor economice. Omul este măsura tuturor lucrurilor, cum spuneau grecii antici.

Pentru a înțelege corect criza economică și efectele ei trebuie privit înspre diversele interacțiuni din societate: interacțiunile dintre generații, interacțiunile categoriilor socio-profesionale, interacțiunile dintre sexe și nu în ultimul rând într-un context mai larg trebuie privit înspre contactul cu străinii. Este o plachetă multidimensională pe care trebuie să o privești cu atenția speculatorilor bursieri americani.

Interacțiunea  generațiilor pe arena economică

Prin natura firii există un conflict al generațiilor ce trebuie luat pe cât posibil în calcul. Formulările retorice legate de vârstă arată mereu o încercare de atenuare a conflictului intergenerational. A doua sau a treia tinerețe, o vârstă venerabilă sunt câteva formulări discursive care încearcă să mențină conflictul în latență.

Acest conflict este natural și se poate observa încă din familie prin confruntările tânărului adolescent cu tatăl său în special. O dată cu maturizarea tânărului mamele încep să îi țină partea în relația cu tatăl său. Complotul mamei lui Alexandru cel Mare împotrivă tatălui Filip al II-lea este o scenă de conflict intergenerational rămasă în istorie grație celebrității protagoniștilor însă conflictul de acest tip se întâlnește atât de des încât poate fi considerat firesc. Alexandru cel Mare va reusi pana la varsta de 33 de ani sa ofere erei antice, imperiul cu cea mai mare intindere teritoriala. Povestea lui Alexandru Macedon este un argument forte pentru acordarea increderii generatiilor tinere dornice de afirmare.

Epoca sovietică a adus mai intens în discuție termenul de gerontocrație. Acest termen al științelor politice se poate explica printr-o stare a conducerii unei societăți în care grupul de lideri poartă o vârstă mult prea înaintată decât media membrilor acelei societăți. Practic vorbim de o comunitate în care vârsta contează prea mult, o vârstă ce poate chiar să exonereze de criteriul performanței. Comunitatea aduce un omagiu generos membrilor bătrâni prin care se trece cu vederea chiar de capacitatea lor fizică de a conduce, nemaizicand de inactualitatea măsurilor lor.

Oamenii sunt în general ființe dominate de obiceiuri. Tot ce înseamnă inovație este asimilat cu o oarecare dificultate, iar trecerea timpului face obiceiurile și mai rigide. Ei bine cu cât trece mai mult timp obiceiurile devin din ce în ce mai fixe, așa că cetățenii în etate vor avea cele mai mari dificultăți în îmbrățișarea schimbărilor, iar paradoxul face că exact aceștia din pozițiile lor de vârf să fie în postura de a declanșa schimbarea la scară națională. Oare vor putea propovădui eficient schimbarea fără să se poată oferi ca exemplu? E o dilema demnă de reflecție. Îmi amintesc de un ministru de finanțe român care recunoștea neafectat acum câțiva ani că nu lucrează nimic la calculator.

Am fost oarecum șocat de mărturia distinsului ministru la timpul respectiv. Legat de gerontocrația sovietică am citit despre cazul secretarului general al partidului comunist sovietic, venerabilul domn Leonid Brejnev. Acest domn suferea de o arteroscleroză generalizată, iar în ultimii doi ani de conducere avea mari dificultăți de vorbit, fiind practic un infirm ce avea nevoie de asistență medicală permanentă. În China comunistă circula o glumă care zicea cam așa: ‘octogenarii îi convoacă în ședința pe septuagenari să decidă care dintre purtătorii vârstei de 60 de ani ar trebui să se pensioneze.” Am găsit o statistică interesantă legată de gerontocrație în prestigioasa publicație The Economist.  http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/02/age_and_leadership

Marea Britanie are o medie de vârstă a liderilor de 45 de ani, pe când țările arabe sau comuniste se apropie cu media vârstei de conducere de 80. România are și ea un gerontocrat foarte celebru și se numește Ion Iliescu. În general gerontocrații au o mare angoasă în viață lor profesională și această este pensionarea. Renunțarea la putere după ce ai îmbrățișat-o zeci de ani poate aduce dereglări metabolice. Primii doi ani după pensionare sunt critici pentru un gerontocrat.

Dacă trece cu bine de acești doi ani are șanse mari să se obișnuiască cu o senectute lungă și oarecum resemnată. În general se inventează posturi onorifice pentru aceștia tocmai pentru a atenua șocul renunțării la putere. Am observat de ceva timp în mediul românesc că lipsește demisia de onoare, acel gest cavaleresc  ce își arată respectul față de comunitate printr-o încercare de refacere a încrederii. În Suedia de exemplu o ministra și-a dat demisia pentru că partenerul ei de viață (nu era căsătorită) nu și-a plătit niște contribuții.

Gerontocrație și succesiune

Șomajul din rândul tinerilor din Europa oferă niște concluzii interesante legat relatia profesionala dintre generatii.Dacă luăm cazul Spaniei putem vedea că dintr-o rată a șomajului de 20%  un procent de 75 % este suportat de tinerii până în 30 de ani. Adică în jur de 15% din șomajul din Spania este reprezentat de tineri. În condițiile în care generațiile tinere sunt mai puțin numeroase de la an la an datorită unei natalități tot mai reduse face ca dominația gerontocratica să  pară cu atât mai severă.

Tinerii nu numai că se lovesc de o penurie de joburi, aceștia vor intra într-un număr consistent în sectoare economice care se ocupă exact cu prelungirea situației. Extinderea serviciilor de îngrijire a persoanelor în vârstă în Europa va fi pentru tineret  o ‘oportunitate economică de servitute’ față de gerontocrați. Evident că se poate urmări efectul și pe sexe. Am văzut rareori un gerontocrat din ăsta înfrățit cu puterea care să respecte un echilibru al sexelor la biroul pe care îl conduce.

În gravitația sa de obicei se află multe domnișoare, uneori numai domnișoare, iar cine va reflectă puțin la ce am spus va putea identifică foarte ușor personajele de care vorbesc în viața lor, pentru că fenomenul este general. Puterea are o nuanță ce o ajută mereu să se regenereze cel puțin ca efect de imagine, anume prin ocazia de a salva. Salvatorul își potențează mereu imaginea pozitivă, imagine ce influențează mințile celor din preajmă. Această influențare a minților este partea soft a puterii, care se susține perfect în combinație cu puterea hard adică forța.

În istorie erau  sacrificați  în medie trei bărbați cu prețul salvării unei femei. Pentru ași reafirma mereu puterea ce începe să sleiască din cauza vârstei, gerontocratul va efectua actul ritualic al salvării peste tot unde puterea sa are acoperire. Așa că priviți echilibrul sexelor în birourile acestor gerontocrați ca să aveți o expresie practică la ce vă relatez.

Evident că nu se regăsește numai în birourile gerontocratilor această pondere feminină ci și în birourile succesorilor săi. La succesiune sunt preferate reflecțiile cele mai fidele ale gerontocratilor, pentru că puterea cu a sa umflare a orgoliului favorizează mereu ego-ul, iar reflecția puternică este o formulă care împacă egoul cu necesitatea de cedare a puterii. Pentru a se asigura de o reflecție mai precisă, candidații la succesiune vor încerca voluntar să copieze firea gerontocratului pe cât posibil.

Băieții au firea provocatoare a fiului răzvrătit ce pactizează cu mama sa și pecetluiește decăderea tatalui, sau cu alte cuvinte schimbul de generație. Exemplul lui Alexandru cel Mare este evocator pentru acest fenomen.  Schimbul de generație în lumea animală se face exclusiv pe criteriul forței. Cei mai în putere dintre lei, urși sau lupi vor prelua conducerea haitelor. Animalele nu pot acumula înțelepciunea așa cum o fac oamenii, însă au rămas destule instincte primare care se potrivesc foarte bine cu ale omului.

În lumea animală dacă lupii bătrâni ar reuși să își prelungească viața asemeni oamenilor probabil ar dispărea populația de căprioare în scurt timp. Cu alte cuvinte s-ar produce un dezechilibru în ecosistem. Însă prelungirea vieții lupilor bătrâni este greu de imaginat, pentru că această prelungire depinde de puterea lor de a vâna, de a-și procura hrana alergând după căprioare. Însă căprioarele tinere aleargă mai tare ca un lup foarte bătrân, iar lupul bătrân va începe să piardă teren și să îl prindă foametea. Oricum și în societate există niște ‘căprioare’ care îi depășesc și păcălesc în final pe lupii bătrâni.

Lupii tineri

Termenul de lupi tineri are o conotație tot mai clară în științele politice. De pildă Junii Turci a fost o mișcare foarte interesantă în Peninsula Anatolica în care putem regăsi termenul politic de lupi tineri. La începutul secolului XX decăderea Imperiului Otoman era tot mai profundă. Influența religiei islamice printre alte lucruri a împiedicat păstrarea unui ritm de dezvoltare în acord cu imperiile vestice, iar această pierdere de ritm tehnologic s-a văzut cel mai bine pe câmpul de luptă, unde Poarta Otomană adună de ceva timp multe înfrângeri.

Situația cerea o schimbare urgentă, iar junii turci au început o provocare serioasă a lupilor bătrâni otomani. După acest episod va apărea Turcia modernă, un stat mândru cu o influență serioasă în regiune, stat ce și-a clădit dezvoltarea pe reforma socială și nu pe zăcăminte de petrol. The Young Turks rămâne un fenomen deosebit în lumea islamică, unde tradiționalismul și gerontocrația au un mediu foarte propice. The Young Turks este și numele primei televiziuni ce emite numai pe internet și se bucură de un succes consistent în Statele Unite.

În rândul oamenilor cu educație solidă această televiziune se bucură de o mai mare credibilitate decât televiziunile americane clasice. Gerontocrația nu este numai o stare de fapt este și o atitudine ce favorizează oamenii în etate în dauna tinerilor de cele mai multe ori. Cea mai gerontocrata institutia dintr-un stat este institutia bisericeasca. Poate astfel se poate explica si prezenta scazuta a tinerilor in biserici, tocmai pentru ca se simte subliminal o promovare a unei ierarhizari defavorabile pentru tineret. Tinerii cu prea multa ambitie vor fi dojeniti subtil cu pilda fiului risipitor.

In Romania, cazul notoriu al ‘pensiilor nesimțite’ arată desconsiderarea față de tineri, dar și față de ceilalți pensionari. Șomajul  și munca plătită mizer sunt și o consecință a scurgerii de bani din bugetul statului spre aceste pensii numite generic de presă nesimțite. Am citit la un moment dat că universitățile au pe lângă rolul de a educa și un rol de mediere al conflictul dintre generații.

Anii universitari ceruți pe piața muncii pentru a avea un oarecare prestigiu mulțumitor au crescut curios  de proporțional cu creșterea speranței de viață. Așa că ne putem gândi lejer la universitate ca o încercare de amânare al asaltului primar al lupilor tineri asupra generației venerabile încremenită pe funcții de conducere.

Acum 30 de ani doctoratul era o raritate, azi începe să fie o banalitate, dar tocmai pentru acest lucru s-au inventat studiile postdoctorale, această nouă hrană a entuziasmului tineresc. Auzisem mai demult de o cerință de cunoaștere a unei limbi de circulație internațională pentru posturile din administrația locală. În prima fază în naivitatea mea tinerească am crezut că va fi cerut un certificat serios gen Cambridge, Dalf sau Sprachdiplom. Mai târziu am aflat că e suficient să vină și cu o atestare de competență lingvistică locală, adică tipul ăla de examen la care nici colegii, nici profesorii nu pot aproxima vreo notă fără să le pară rău că i-a luat gură pe dinainte.

Revolta lupilor tineri nu se manifestă numai prin revoluții, ci se manifestă prin deschiderea unor sectoare economice noi. În fond capitalismul a apărut prin reacția la discriminare a protestanților din occidentul majoritar catolic. De exemplu afacerile în IT au apărut ca o reacție a lupilor tineri față de establishment. Personal cred că trebuie încurajată cooperarea între tineri și mai puțin tineri, însă întâietatea în vârstă nu ar trebui să depășească performanța acolo unde este aproximativ măsurabilă. Progresul unei comunități este asigurat de promovarea oamenilor performanți în funcții cheie.

Societatea se află mereu între două mari alegeri: de a favoriza tradiția sau a favoriza un pas înainte, cu alte cuvinte progresul. Vechiul nu trebuie să se teamă de nou, ci să negocieze onest și deschis cu acesta pe o viziune comunitară, de ansamblu. Poate ar fi utilă o investigare a echilibrului generational și o expunere statistică a situației. Lucrurile sunt un pic mai deosebite și voi detalia în următoarele părți ale articolului, unde voi interpretă și contactul generațiilor cu străinii.

Oricum faptul că străinii dețin o mare parte din capitalul economic românesc echilibrează mult situația generațiilor. Practic ținerii încep să fie favorizați în tot ce înseamnă corporație străină și pentru că tinerețea este un atuu în acceptarea noii culturi organizaționale propovăduite. Generația gerontocratilor este de ceva timp înfrântă  în ansamblu și poate această înfrângere a survenit și din cauza că nu a găsit o formulă motivantă de dialog cu generațiile mai tinere. Fetele și băieții lor au o viață sensibil mai comodă datorită corporațiilor, însă fără o flacără a idealurilor, pentru că a fost stinsă de atâtea ori de interese meschine.

Orice  generație trebuie să se gândească ce fel de flacără a dat mai departe generației următoare și dacă acea flacără va putea rezista vremurilor care urmează. Flacăra simbolizează spiritul de autodepășire prin forța idealurilor cu care sunt înzestrate generațiile următoare. Flacăra este spiritul unui popor.

Cosmin Sabo