Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie UBB, Centrul Transilvan de Studii de Securitate și Cooperare Internațională din Cluj-Napoca, Școala Doctorală de Relații Internaționale și Studii de Securitate UBB şi lista poate continua, sunt instituţii a căror existenţă şi activitate se leagă de Profesorul Universitar Dr. Adrian Ivan. Aceeaşi situaţie este şi în cazul numeroaselor realizări pe plan profesional, al cursurilor pe care le ţine atât la Universitatea „Babeş Bolyai”, cât şi la alte universităţi din întreaga ţară, precum şi în Italia, Belgia şi Franţa sau al cărţilor semnate de domnia sa. Este binecunoscut şi graţie editorialelor şi analizelor politice realizate la televiziune şi în presa scrisă, aşa că nu a fost decât o frumoasă surpriză numirea sa în funcţia de coordonator al activității Școlii Doctorale din cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul". Chiar dacă misiunea sa va fi una extrem de dificilă, suntem convinşi că experienţa acumulată de-a lungul anilor şi aptitudinile sale îl vor face să nu facă altceva decât să adauge o nouă realizare în lungul drum al unui profesionist prin excelenţă. Rep : Cred că multă lume este absolut derutată la ora actuală în ceea ce priveşte noile configuraţii europene, noile paradigme care se construiesc în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale, la nivel european mai ales, de ce ar trebui să se teamă, de ce ar trebui să nu se teamă oamenii din România? Adrian Ivan : Acum sigur că ar fi greu să fac o analiză foarte rapidă şi cu perspective foarte clare asupra a ceea ce ar trebui să fie, sau de ce ar trebui să se teamă românii în general. Sunt atâtea provocări la adresa securităţii comunitare, încât aşa, într-o frază mai mult sau mai puţin lungă nu cred că aş putea răspunde. Aş putea să spun că sunt schimbări de optică în ceea ce priveşte raportul dintre construcţiile internaţionale şi statul naţional. Un coleg de-al meu vorbea deunăzi despre revenirea la sistemul vespasian. Trăim de fapt într-un sistem neovespasian astăzi,  în care statul- naţiune, date fiind provocările care sunt din ce în ce mai specifice cadrului naţional, începe să răspundă, începe să producă soluţii pentru a ieşi din impas. Aici eu am o părere uşor diferită. Statul, ca actor în relaţiile internaţionale şi mai ales în relaţiile transnaţionale de astăzi, are şi nu are atuuri să facă faţă crizelor. Soluţiile, sigur, din punctul meu de vedere, pentru a construi un sistem funcţional, rămân tot în cadrul naţional sau supranaţional, cum este Uniunea Europeană, adică într-un sistem, aşa cum l-au gândit părinţii fondatorii din anii ‘50 până acum e mult mai funcţional şi mult mai rezistent în faţa marilor provocări la adresa securităţii transnaţionale, şi pot să dau câteva exemple. Este greu să-mi imaginez astăzi că un stat, dacă se izolează în cadrul sistemului, va face mai uşor faţă, de exemplu, provocărilor terorismului strategic, pentru că nu mai avem de-a face cu un terorism religios, aşa cum greşit se interpretează, ci avem un terorism strategic, adică sub masca înfruntării dintre islam, creştinism, sau între civilizaţii, structuri ale fostelor dictaturi din Orientul Apropiat îşi pregătesc tot felul de construcţii pentru a-şi maximiza interesele economice, şi atunci , de aici tot felul de formule, hai să spunem „Lupii singuratici”, să dau numai un exemplu. Vorbesc, de implantarea unor indivizi în sistemul occidental, care se antrenează zilnic în sălile de sport, şi vă dau exemplu Germania. Chiar acum, fac o paranteză, am o teză de doctorat care se ocupă efectiv de acest tip de cercetare şi închid paranteza, Lupul singuratic pe care îl vezi mereu şi îl poţi măsura. Îl vezi că se trezeşte dimineaţa, se duce într-o sală de sport, se antrenează ca un militar, şi foloseşte toată infrastructura occidentului. Trebuie să ştim un lucru: nici occidentul nu este aşa cum s-ar crede, nepregătit. Occidentul are serviciile lui de informaţii, serviciile lui antitero, care urmăresc mereu şi cu profesionalism tot ceea ce se întâmplă. Noi ne imaginăm că nu se ştie. Şi ei probabil, indivizii aceştia care reprezintă tot felul de structuri vezi ISIS-ul de astăzi  cred că nu sunt sub lupă. Sunt de multă vreme sub lupă, lumea occidentală încearcă, însă să vadă ştiinţific ce se întâmplă, adică cum se construieşte psihologic tipul ăsta de individ care este capabil să dea tot felul de lovituri cu impact în societate. Se aruncă în aer, împuşcă jurnalişti într-o redacţie etc. Şi atunci profilul acesta psihologic trebuie pus într-o lumină nouă, în care să ştim de unde vine individul, ce tip de pregătire militară are şi cum putem, pe întreaga reţea, să controlăm intrările şi ieşirile, ca să spun aşa. Sigur că putem şi noi să ne îngrijorăm. România n-a fost deocamdată ţinta unor atacuri teroriste, zic deocamdată. S-a speculat foarte mult Untold-ul din vara aceasta, în care ştiţi prea bine că se mobilizează practic toate serviciile noastre secrete şi toate ministerele de forţă. Faptul că nu s-a întâmplat nimic e un succes şi asta se datorează şi unui Serviciu Român de Informaţii care e atent la toată reţeaua de informatori. Să nu vă imaginaţi că SRI nu ştie exact unde vine, cum pleacă, cine vine, cine pleacă din Cluj, din Bucureşti , din Constanţa etc pe zona aceasta, placa aceasta turnantă care vine din Orientul Apropiat, Balcani, zona Europei Centrale şi zona Occidentală. Este un merit pe care vreau să-l subliniez, acela că SRI împreună cu celelalte ministere de forţă şi-au făcut datoria şi nu am avut surprize. Asta nu înseamnă că nu vom avea. România e o ţară cu oarecare dinamism economic, care în ultimii ani, spre deosebire de media europeană, este pe plus. Oraşe precum Bucureştiul, Clujul, dar vine din urmă şi Timişoara, Iaşiul, Constanţa, sunt oraşe cu o dinamică economică aparte. Dinamica economică atrage după sine şi vulnerabilităţi şi riscuri, şi chiar ameninţări. Eu am lucrat, într-o primă fază, cu o echipă formată din universitari şi reprezentanţi ai ministerelor de forţă pentru a încadra Clujul într-un proiect care se numeşte Safe City, adică un Cluj mai sigur pentru viitor şi acoloam văzut toate vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările în care se poate încadra Clujul ca viitoare metropolă, pentru că Clujul evoluează către o metropolă, în următorii ani. Sigur că de aici vedem anumite soluţii pe care le-am avea, dar asta nu înseamnă că nu pot exista şi altele. Dinamismul economic atrage după sine şi plecări şi intrări în sistem, nu? Dacă ai o cădere, ca cea cu Nokia, dacă nu ai soluţii imediat şi nu adaugi o firmă de profil de nivelul Nokia la sistem, sistemul poate produce dezechilibre. Şi asta se poate vedea cu ochiul liber, nu trebuie să fii un specialist. De aceea eu zic că noi trebuie să avem o filozofie, şi eu o numesc guvernanţă, o guvernanţă şi a statului-naţiune din momentul ăsta, deci ce reprezentăm noi ca stat în zona asta euro-atlantică, ce reprezentăm noi ca stat membru al Uniunii Europene şi să ne poziţionăm ca un stat responsabil, activ de data aceasta. Când vorbim de securitate naţională trebuie să înţelegem prin ea aşa cum arată şi documentul scos sub mandatul preşedintelui Johanis, o abordare a securităţii sub toate aspectele sale, nu numai cele militare. Astăzi, aspectul militar e mai puţin vizibil. Generalul Ciucă care este şeful Statului Major General şi a deschis şcoala doctorală şi programul de securitate zilele trecute la noi, la UBB, spunea că nu aspectul militar e cel care intră prima dată în atenţia analiştilor pe securitate, şi mai ales în SUA. Conflictele interetnice care pot genera tot felul de tensiuni care sunt mai greu de controlat. Am văzut ce înseamnă un proces de pace, cât de greu se construieşte într-o zonă ca Irlanda de Nord de exemplu, sau o zonă în Ţara Bascilor ca să luăm zonele europene, nu mai vorbesc de Siria sau de fosta Iugoslavie. Trebuie să analizăm tot ceea ce înseamnă vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări la adresea securităţii noastre societare. Nu zic sociale. Securitatea socială înseamnă protecţie socială. Securitate societară înseamnă apărarea identităţii unei comunităţi. E mult mai mult, pentru că identitatea ţine şi de ordine economică, şi de filozofia de organizare dar şi de antropologia societăţii şi comunităţii respective, şi atunci trebuie să privim structural tot ce se întâmplă. E nevoie să elaborăm pe lângă strategia de securitate naţională, o guvernanţă a securităţii naţionale şi internaţionale, pe care să o facem în parteneriat cu SUA, cu colegii din Uniunea Europeană. Dacă ne uităm la programele UE şi mai ales ale Comisiei Europene, finanţate de Comisia Europeană, mai ales pe Orizont 2020, dar şi pe Jean Monet, merg în direcţia asta a securităţii. Eu am avut şansa că de vreo 5 ani dezvolt două programe la  UBB, câştigate de mine cu echipa mea, unul care şi-a încheiat chiar anul acesta demersul, Securitate europeană şi minorităţi naţionale şi etnice, şi urmează să continuăm încă doi ani. După trei ani finanţare, universitatea duce mai departe programul din surse proprii, avem o componentă foarte bine stabilită în cadrul programelor de securitate pe ceea ce înseamnă minorităţi naţionale etnice şi securitate europeană. Avem după aceea o catedră Jean Monet, anul trecut câştigată, Cum se construieşte securitatea în Europa. Filozofia noastră pe planurile de învăţământ s-a dus în direcţia asta. Cum construim structural, metodic, o filozofie de securitate în UE şi implicit în România? Fiecare componentă a societăţii româneşti şi europene adjudecată în felul ei, şi-a identificat vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările pentru ea. Acum trebuie să vină cineva cu o viziune mult mai largă şi să încorporeze toate aceste componente, să facă din ele un ansamblu care să aibă linii de acţiune bazate pe finanţare foarte precisă, pentru că degeaba ai linii de acţiune, obiective, cărţi verzi, cărţi albe, dar nu ai şi finanţare. Finanţarea n-o poate da statul naţional decât într-o mică măsură. De aceea filozofia de securitate nu poate fi decât în cadrul UE şi în zona NATO, pentru că acolo se regăsesc şi resursele cele mai mari, şi ele acoperă o arie mult mai largă. În următorii ani trebuie să ne aşteptăm ca laboratoarele de securitate să vină în direcţia aceasta şi să ofere o Carte Albă a guvernanţei securităţii europene. Rep.: Vorbeaţi de vulnerabilităţi, se perpetuează şi acum discuţiile legate de noi ardelenii şi restul ţării. La nivelul mentalului colectiv unde e problema?
  1. I. : Eu am predat în toată ţara, la Iaşi, la Bucureşti, la Timiţoara, la Constanţa, la Oradea, la Arad, deci în multe capitale tradiţionale, regionale. Şi văd, şi stau de vorbă cu elitele în general, pentru că elitele sunt şi cele care au responsabilitatea dezvoltării. E o falsă percepţie. Vreau să spun ceva, Clujul dacă vrea să se dezvolte foarte bine şi ardelenii dacă vor să se dezvolte în continuare, trebuie să se uite tot timpul la dinamica Bucureştiului. Bucureştiul are o concentrare masivă de elite care pot genera dezvoltare. Sigur că noi putem pune acum dezvoltarea României din ultimii 25 de ani pe seama acumulării de capital. Acum vine o perioadă când acel capital trebuie să genereze şi modernizare, nu? Dezvoltare-modernizare, am zice noi
Rep.:  Totuşi, mai avem doi ani până sărbătorim centenarul Unirii şi noi încă mai avem tipul ăsta de discurs. A.I. : Zonele strategice ale României încep să fie legate. Nu încep să fie legate prin autostrăzi rutiere, cum ne-am fi aşteptat, dar sunt legate prin autostrăzi aeriene, ceea ce nu e rău. Dacă percepem dezvoltarea printr-o dinamică a comunicaţiei, atunci sigur că putem vorbi de un succes. Pe de altă parte, e deranjant că nu poţi avea o autostradă de la Cluj la Bucureşti sau la Iaşi, dar eu cred că în următorii ani şi aici se vor face schimbări. Eu sunt un tip cu un anumit optimism echilibrat. Nu sunt nici un europesimist, nici un eurooptimist. Când judec UE, o judec cu avantaje şi dezavantaje. Pe unii îi văd că o supralicitează, pe alţii că o minimalizează, eu nu pot face asta pentru că un analist serios nu face asta. Rep.:  Deci nu v-aţi lăsat sedus de utopia UE? A.I.: Exact. Eu nu fac judecăţi de valoare categorice. UE s-a dezvoltat foarte bine în anii 90, când toţi liderii politici marcanţi au reuşit să pună într-o ecuaţie instituţională, ceea ce îşi propuseseră părinţii fondatori în anii 50, să spunem. Dacă iau o federaţie europeană, deci ei prin UE făcuseră un pas substanţial către această Federaţie Europeană, care continuă. Facem o analiză soft: dacă ne uităm ce s-a realizat pe federalism şi ce s-a realizat pe internguvernamentalism, spre exemplu, o să vedeţi că federalismul a câştigat puncte serioase. Nu se poate face o construcţie gen SUA dintr-o dată. N-avem cum. Odată ce elita va gândi cu adevărat european sau euro-atlantic, în momentul acela şi societatea e condusă în direcţia aceea. Comunitatea se va regăsi mult mai bine. Dar nu poţi să construieşti acum o cultură euro-atlantică, să schimbi un mental colectiv care vine de undeva din istorie, care a traversat o perioadă foarte neagră în anii comunismului, o perioadă de tranziţie destul de traumatizantă şi să aştepţi ca dintr-o dată, toată lumea să gândească în direcţia aia. Când aud că 20% din români consideră că e mai bine în UE, sunt optimist. Mă bucur că există aşa ceva, pentru că se profilează o elită care poate să ducă România undeva. Rep.:  Este rezultatul unei educaţii făcute temeinic, până la urmă. A.I.: Un popor deştept, apropo de Smart Comunity, de exemplu, sau o societate deşteaptă e aceea care-şi proiectează foarte bine viitorul, dar ţinând cont şi de prezent. Învăţând din trecut, ţinând cont că trăieşte în prezent, dar cu perspective foarte serioase şi notabile, palpabile, pentru viitor.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here