N-am fost niciodată într-o sală de judecată, iar soluţia amiabilă propusă de mediatori mi s-a părut mereu nu doar o cale onorabilă de stingere a unei neînţelegeri, elegantă, ci şi o dovadă că umanitatea este capabilă şi de rupturi intra muros, a căror ecou nu trebuie să fie neapărat un subiect monden. Am încercat să desfacem câteva din iţele mai puţin cunoscute ale medierii cu Alina Rodina, mediatorul care are în urmă o carieră de succes în magistratură, aşadar o persoană care a cunoscut toate caracteristicile şi laturile unui proces din poziţia de judecător.

De vorbă cu mediatorul Alina Rodina

Cu zâmbetul pe buze şi în privire, Alina Rodina nu pare deloc să aparţină imaginii pe  care ne-am cultivat-o despre întraga arie a justiţiei. Să fim cinstiţi, toţi cei care nu am avut niciodată de-a face cu un proces suntem intoxicaţi de ceea ce citim, de produsul imaginaţiei noastre, în care vedem justiţia drept o damă oarbă, care agită cam la întâmplare, dar ameninţător, tăişul unei săbii. În plus, filmele deformează suficient această imagine, încât întâlnirea cu un judecător este, de cele mai multe ori, dezamăgitoare: ori l-am vrea un fel de Superman, apărându-i pe cei slabi, ori un impunător şi atotputernic ce împarte dreptatea, după îndelungi şi juste chibzuinţi.

 Dar atunci când te întâlneşti cu un mediator în carne şi oase, dar, mai ales, în zâmbet şi bunăvoinţă, eşti silit să recunoşti că justiţiei i s-a dat o şansă de salvare.

Alina Rodina: Despre mine trebuie să spun că sunt jurist şi am lucrat ca judecător timp de  30 de ani. Când a aparut Legea medierii, în 2006, m-am gândit că mi s-ar potrivi perfect această profesie, asfel că după ce m-am pensionat, am urmat cursurile de formare şi m-am autorizat.  Am început să profesez în primavara anului 2013, cu mult entuziasm şi energie, de parcă eram la început de drum.

Am realizat că deţin calităţile necesare, valorificând şi experienţa acumulată în carieră pentru a mă dedica unui alt gen de „justitie”, în care soluţionarea disputelor se face pe cale amiabilă, care îmi solicită calităţile şi dragostea mea pentru oameni.

Rep. :Ce calităţi îi sunt necesare unui mediator?

Alina Rodina: Un mediator trebuie să ştie să creeze o atmosferă propice pentru buna desfăşurare a procedurii de mediere, de respect şi încredere, să ştie să asculte activ, cu atenţie şi răbdare punctul de vedere exprimat de fiecare parte. Aceasta presupune să pună întrebari, să reformuleze ce s-a spus, să înţeleagă, să empatizeze cu fiecare parte, să le inspire încredere în posibilitatea rezolvării disputei. Nu în ultimul rând, mediatorul trebuie să faciliteze comunicarea, intuind gândurile şi trăirile parţilor.

Rep. :Talentul de a vorbi este prediminant?

Alina Rodina: Uneori e nevoie de câte un moment de tăcere sau chiar o pauză pentru ca părţile să poate reflecta asupra a ceea ce s-a întamplat în mediere, ori să poată discuta împreuna în lipsa mediatorului.

Am avut o situatie, într-un divort, în care am avut initiaţiva inspirată de a propune o pauză, într-un moment dificil, tensionat. Impresia mea a fost că în acea pauză s-au decis părţile să încheie acordul de mediere.

Rep. : Psiholog sau strateg?

Alina Rodina: Mediatorul, prin atitudinea lui, trebuie să convinga părţile că înţelege problemele cu care ele se confruntă, alege strategia care se potriveste situaţiei date, se adaptează la ritmul şi reacţiile părţilor, păstrând un echilibru corect, imparţial.

Personal, încerc să nu-l urmăresc cu privirea pe cel care vorbeşte, pentru a adopta o atitudine neutră, iar în intervenţiile mele alternez o mina serioasa cu una uşor zâmbitoare. Aşadar, ca să răspund direct întrebării, câte puţin din amândouă, dar cu multă bunăvoinţă şi compasiune. În definitiv, au pierdut ceva important din viaţa lor.

Am pierdut atâţia ani din viaţă cu acest proces...”

Rep.: Meserie sau vocaţie? Poţi evoca un moment care te-a convins că ai avut dreptate, alegând medierea?

Alina Rodina: Personal cred că medierea este o vocaţie, o chemare.         Ce m-a atras spre mediere, după ce am judecat litigii timp de 30 de ani, sunt multiplele posibilităţi pe care le oferă medierea.

Primul caz pe care l-am avut, l-am rezolvat printr-un acord încuviinţat de instanţă , iar acel moment mi-a dat multă încredere şi speranţă că această profesie poate fi apreciată şi utilă.

E o mare satisfacţie când mediatorul reuşeşte să ajungă la rezolvarea litigiului.

La începutul şedinţei ai in faţă doi oameni încrâncenaţi, care nu îşi vorbesc, nu se privesc in faţă, intervine unul când vorbeşte celălalt, se contrazic, îşi fac reproşuri.

Tensiunea dintre ei e mare, este perceptibilă... La final, dacă medierea a reusit, devin calmi, multumiţi, se invită la cafea, uneori propun şi mediatorului să-i însoţească...

Personal, am avut medieri cărora nu le dădeam nicio şansă, deoarece părţile se judecau de peste 10 ani. Într-o singură şedinţă de câteva ore, am reuşit să rezolv un litigiu ce avea o vechime de 13 ani pe rolul instanţelor, concentrându-mă asupra nevoilor şi intereselor  părţilor aflate în litigiu.

Ca judecător, am constatat uneori că nici părţile care câştigau un proces nu erau mulţumite. La pronunţarea hotărârii, am întrebat o parte de ce nu este mulţumită,  doar câştigase doar, credeam că nu a înţeles soluţia pronunţată.

A privit trist şi mi-a replicat... „Am pierdut atâţia ani din viaţă cu acest proces...

Am realizat cât de important este timpul cand te apasă un proces...”.

Alice Valeria Micu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here